Lolele au speriat iarna

Peste două sute de mascaţi au defilat, ieri, prin centrul Sibiului pentru a alunga frigul. „Arătările“ i-au înspăimântat pe spectatori cu măştile lor hidoase şi cu zgomotul asurzitor al talăngilor, dar i-au răsplătit cu gogoşi pe copiii curajoşi.

Bogdan Pătru este învăţător la şcoala din oraşul sibian Agnita. Într-o dimineaţă obişnuită din timpul săptămânii, el îmbracă o cămaşă albă, îşi pune cel mai bun costum şi se prezintă în faţa elevilor. Ieri, însă, Bogdan Pătru s-a acoperit cu o grămadă de cârpe, şi‑a agăţat la spate o talangă şi şi-a ascuns faţa cu o mască înspăimântătoare.

Mai citeşte şi:

Vremea face ravagii în toată ţara

Apoi, cu un bici în mâna dreaptă şi cu gogoşi în mâna stângă, a pornit să strige prin tot Sibiul. Dacă te vedea că fugi de el, mai înrăit venea după tine! Dar, dacă te vedea curajos, te răsplătea cu o gogoşă dulce şi gustoasă. Învăţătorul a condus, ieri, Parada Lolelor prin centrul Sibiului, o tradiţie săsească veche de sute de ani, reînviată recent.

Peste două sute de lole din Agnita, dar şi din Germania, oameni îmbrăcaţi în costume din cârpe şi mascaţi au mărşăluit pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, prin Piaţa Mare, în faţa Muzeului Naţional Brukenthal şi prin faţa Catedralei Evanghelice din Sibiu. În mijlocul lor s-au aflat reprezentanţi ai diferitelor bresle sibiene, asociaţiile meşteşugăreşti care în urmă cu câteva sute de ani făceau comerţ cu produsele pe care le realizau. „Ne bucurăm că putem să păstrăm o tradiţie atât de frumoasă şi că lumea o apreciază", mărturiseşte Bogdan Pătru, conducătorul înfricoşătoarelor lole.

„I-am mai văzut o dată, în 2007, în timpul Capitalei Culturale Europene, şi astăzi am ieşit special în oraş să-i mai văd o dată. Este una dintre cele cele mai frumoase tradiţii sibiene şi sunt mândru că ea se păstrează încă", spune Ioan Holerga, unul din cei peste o mie de sibieni ieşiţi în întâmpinarea lolelor. „Sunt urâţi, să nu vină la mine!", striga plângând un băieţel care-şi găsise refugiu în braţele tatălui său.

Lolele din Agnita au trecut şi prin comuna Cincu din Făgăraş FOTO: BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ

Parada a fost condusă de zece dintre cele mai iscusite lole, bărbaţi puternici şi foarte pricepuţi în mânuirea biciului. Loviturile lor au răsunat prin tot centrul istoric al Sibiului şi i-au făcut pe spectatori să tresară. „Ne pregătim cu luni de zile înainte. Ne aranjăm costumele şi ne antrenăm şi braţul, pentru că nu este deloc uşor să ţii ritmul cu biciul atâta timp. Doar gogoşile le facem chiar în ziua în care are loc parada, ca să fie proaspete şi gustoase", explică Bogdan Pătru, preşedintele Asociaţiei Breasla Lolelor din Agnita şi cel care a reînviat această tradiţie dispărută, practic, aproape jumătate de veac, după plecarea saşilor din Transilvania.

Alaiul, întâmpinat de pastorul evanghelic

Breasla blănarilor a fost reprezentată de un urs FOTO: BUNĂ ZIUA FĂGĂRAŞ

Un moment important al paradei s-a desfăşurat în faţa Catedralei Evanghelice din Piaţa Huet, acolo unde lolele au fost întâmpinate de prim-preotul Bisericii Evanghelice din Sibiu, Kilian Dorr. Acesta a ţinut un scurt discurs în care a evidenţiat importanţa acestei tradiţii şi le-a mulţumit celor câteva zeci de lole sosite la Sibiu tocmai din Germania. Spre după-amiază, „Fuga Lolelor" s-a întos la Agnita. „Obiceiul este strâns legat de ritualul înmânării lăzii, de către breaslă, noului staroste. Lolele, personaje mascate şi gălăgioase, aveau rolul de a proteja alaiul breslaşilor, dar şi de a alunga iarna grea şi spiritele rele", explică Marius Dragomir, directorul Institutului European pentru Itinerare Culturale (IEIC).

Costumele de lolă sunt croite cu luni de zile înainte Foto: Ştefan Dobre

"Lolele, personaje mascate şi gălăgioase, aveau rolul de a proteja alaiul breslaşilor."
Marius Dragomir directorul IEIC

Tradiţie de peste 300 de ani

Obiceiul Lolelor din Agnita, atestat încă din anul 1689, are drept scop alungarea iernii şi a spiritelor rele. Povestea spune că, în timpul unui asediu turcesc asupra cetăţii Agnitei, o femeie s-a îmbrăcat în cele mai urâte haine pe care le-a găsit, şi-a pus o mască pe faţă şi, cu un bici în mână, a ieşit în faţa cotropitorilor făcând gălăgie mare. Pentru că a reuşit să-i sperie, gestul femeii a prins şi la ceilalţi locuitori ai orăşelului, transformându-se, treptat, într-o tradiţie.

După sute de ani, semnificaţia „Fugii Lolelor" s-a transformat într-o datină care are ca scop alungarea spiritelor rele şi a iernii. În 1911 a fost organizată prima paradă comună a breslelor pantofarilor, croitorilor, blănarilor şi dogarilor. În perioada războaielor mondiale şi a comunismului, obiceiul a fost, temporar, interzis, dar în anii '80, lola a devenit o emblemă a Agnitei.