Lipsa semafoarelor, coşmarul bătrânilor

Traversarea intersecţiilor nesemaforizate este o încercare pentru cei care nu mai sunt tineri

Un pas înainte şi doi înapoi. Acesta este principiul după care se ghidează vârstnicii care încearcă să treacă strada din faţa Pieţei Centrale din Craiova. Viorica Gamen, de 82 de ani, ne explică teoria pe care şi-a însuşit-o de câţiva ani încoace.
„Fac un pas pe zebră, după care văd că vine în viteză o maşină. Speriată, dau înapoi doi paşi, ca să fiu sigură că nu intru sub roţile vehiculului“, ne spune bătrâna. Locuieşte pe Calea Bucureşti, motiv pentru care este nevoită să nevoită să parcurgă în fiecare dimineaţă strada de la intrarea în piaţă.

A luat paşii la numărat

Craioveanca face haz de necaz. „Sper să nu mor ruptă în două de un trabant, ci măcar să fie o maşină de lux. Dincolo de glumă, credeţi-mă că îmi bate inima ca tancul când mă apropii de şine şi văd că zboară spre mine tramvaiul. Trag aer în piept şi mă închin, dacă mai am timp. Ce-o vrea Domnu’“, mai vorbeşte bătrâna.
Ne mai spune că, de câteva zile, a început să numere paşii pe trecerea de pietoni şi că şi-a construit o strategie, astfel încât să ajungă mai repede la capătul celălalt al străzii. „Înainte îmi lua cam 49 de paşi, mai mărunţei. Ca să fac economie de timp, am mărit pasul şi am realizat performanţa ca, într-o dimineaţă, să nu depăşesc pe zebră 37 de paşi. Ce-i drept, m-am chinuit, că parcă făceam şpagatul. Aşa uscată cum mă vezi, am forţă în mine“, adaugă Viorica Gamen.

S-a săturat de străzile din Bănie

Petrică Rădoi, de 56 de ani, este din Podari. În această dimineaţă a venit la oraş ca să-şi cumpere nişte prafuri pentru tratat legumele. După experienţa de pe străzile Craiovei, bărbatul este hotărât să nu mai calce prea curând în capitala Olteniei.

„Oi fi eu ţăran, dar, decât orăşean şi cu frica-n sân, mai bine lipsă. Autorităţile au dat numai legi să nu mai circule căruţele cu animale printre blocuri sau caii să aibă paşapoarte, dacă pleacă din localitate. Dar nu se preocupă nimeni de maşinile care circulă ca zeii pe asfalt. Nici nu mai ştii pentru cine sunt trecerile de pietoni: pentru şoferi sau pentru oamenii care merg pe picioare“, este de părere bătrânul. Gigel Măndoi, de 76 de ani, îl aprobă. Ţine în mâini două pungi încărcate cu zarzavaturi, în timp ce privirea i se îndreaptă când spre dreapta, când spre stânga. „O maşină s-a oprit odată exact lângă mine. Era cât pe ce să mă zboare. Conducătorul auto mi-a făcut semn că eu sunt nebun, pentru că nu mă asigur, înainte să calc pe stradă. Când colo, el era vinovat, că avea viteză. N-am mai ştiut de mine timp de câteva minute“, ne spune craioveanul. Cei mai mulţi doljeni cu care am stat de vorbă azi-dimineaţă s-au plâns că în intersecţiile aglomerate nu sunt amplasate semafoare.