Liceu Greco-Catolic, în stil neobrâncovenesc

Arhitectul care a realizat clădirea a făcut şi ştrandul din Oradea. În episodul de astăzi al Campaniei Poveştile Oradiei Mari veţi descoperi povestea Liceului Greco-Catolic

Clădirea şcolii greco-catolice, în afară de clădirile bisericilor ortodoxe, este una dintre cele mai reprezentative pentru stilul neobrâncovenesc din Oradea. Şcoala greco-catolică şi casa de locuit din Oradea au fost construite la iniţiativa episcopului Valeriu Traian Frenţiu in 1934.
Clădirea a fost proiectată de Sallerbeck Anton şi executată de Papp Janos şi este aşezată, de fapt, atât pe strada Iuliu Maniu cât şi pe Pavel, şi spre curtea bisericii greco-catolice.

Istoria şcolii

Liviu Borcea scrie în cartea sa „Memoria Caselor” că învăţământul românesc de confesiune greco-catolică din Oradea poate fi urmărit în timp încă de la începutul secolului XVIII. Încă din anul 1733 exista o şcoală destinată pregătirii învăţătorilor la curtea episcopului sufragan greco – catolic.
Tot de atunci funcţiona şi o şcoală primară, desfiinţată de mai multe de autorităţi. În 1832, şcoala a fost reînfiinţată într-o clădire donată de văduva Ana Caba, de pe strada Cuza Vodă (actualul sediu al MindBank). Donaţia s-a făcut la insistenţele directorului şcolilor naţionale din eparhie, Ioan Corneli. Şcoala s-a mutat în noua clădire abia din 1836, imobilul fiind reparat de Episcopia Unită.

Reconstruită

Preparandia greco-catolică a funcţionat pe Cuza Vodă până în 1848 când şi-a mutat sediul în clădirea Seminarului din Parcul Traian. Acolo a funcţionat până în 1883 când episcopul Mihail Pavel a mutat-o într-o clădire a fostului Liceu Pedagogic, de pe strada Iuliu Maniu.
„În perioada interbelică clădirea şcolii normale, situată în imediata vecinătate a catedralei, a fost mărită. Începând cu 1926, lucrările au fost conduse de arhitectul slovac Anton Sallerbeck, care a utilizat elemente de arhitectură românească”, scrie Liviu Borcea în cartea sa. Arhitectul a fost angajat de Episcopia greco-catolică pentru care a realizat 21 de biserici.
Tot Anton Sallerbeck a construit şi ştrandul din Oradea. Noua clădire a Şcolii Normale a fost inaugurată pe 28 mai 1934, la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea instituţiei. Primul director al şcolii reconstruite a fost Simion Gican.

Stil

Din 1948 până după 1989 acolo a funcţionat Liceul Pedagogic. După restituirea clădirii, Episopia Unită şi-a deschis aici o instituţie de învăţământ. Faţada principală este cea de pe strada Iuliu Maniu, aici se găseşte şi intrarea principală a şcolii. Clădirea cu două etaje este formată din şapte registre. La parter se poate observa o fereastră mare semicirculară. Deasupra ferestrelor dreptunghiulare de la etajul unu se poate observa o cornişă semicirculară, care este în umbra galeriei sub formă de „bow-window” de la etajul doi.
Galeria are arcada formată din trei secţiuni care se sprijină pe două coloane, a căror capiteluri nu seamănă cu cele bizantine, ci mai mult cu cele corintice prin ornamentele sale. La ultimul etaj, ferestrele sunt asemănătoare cu cele de la clădirea seminarului, mai precis şi aici deasupra ferestrelor se pot observa lunete ornamentate, care ies în evidenţă din linia cornişei principale.