FOTO Lecţia de încredere

De zeci de ani, localnicii din Eibenthal, un sat de pe Clisura Dunării, oamenii îşi agaţă în gard o plasă în care pun bani, iar seara o iau cu pâinea şi restul. De 15 ani, de când fac cumpărături pe încredere, nimeni nu a avut nicio plângere. Oamenii au găsit şi restul, şi pâinea, iar vânzătorii nu au rămas cu marfa pe stoc.

Tablou greu de imaginat în România zilelor noastre. Într-un sat din Clisura Dunării, unde trăieşte cea mai mare comunitate de cehi din ţară, un obicei al localnicilor ne duce cu gândul la o altă lume, în care civilizaţia are alt sens.

În localitatea Eibenthal, comuna Dubova, oamenii agaţă în fiecare marţi, joi şi sâmbătă dimineaţa sacoşele cu bani pe stâlpii de pe marginea drumului şi le iau la prânz ori chiar seara, după ce se întorc de la muncă, pline cu pâine.

Şoferul lasă şi restul

În aproape 15 ani de când au prins acest obicei n-a dispărut niciun leu şi nici măcar vreo pâine din plase. „Nu e nimic incredibil pentru noi. La noi în sat nu se fură. Este un obicei foarte clar. Pâinea vine de trei ori pe săptămână: marţea, joia şi sâmbăta.

Din `95 nu mai sunt magazine alimentare cu pâine şi atunci maşina care vine de la Sviniţa opreşte în sat, oamenii îşi pun banii în plase pe care le agaţă pe un stâlp şi, când vine pâinea, şoferul ia banii din plase, în schimbul produselor. Omul, dacă e plecat, îşi ia plasa de pe stâlp la întoarcere. Îşi face treaba, nu stă până când vine în sat pâinea", a explicat Victor Doscocil, primarul comunei Dubova. Dacă ajungi la Eibenthal în zilele în care vine pâinea, e greu să nu dai cu ochii de sacoşele agăţate de stâlpii electrici. Normal, orice străin de sat are o dilemă, lămurită însă repede de localnici.

„Aici punem plasele cu bani pentru pâine. Nu le ia nimeni. Nu ni s-a întâmplat niciodată să ne fure banii din ea. Aici nu se întâmplă aşa ceva. Noi suntem deja de patru ani aici şi tot timpul am făcut aşa. Dacă sunt acasă, ies afară, dacă nu, îmi pune singur şoferul pâinea în plasă şi o lasă înapoi pe stâlp. N-am auzit la noi în sat de vreun furt până acum. Mulţumim lui Dumnezeu că nu e aşa cum vedem pe la televizor, că în alte părţi e jale, mai ales cu oameni bătrâni", a spus Cristina Doscocil.

Acelaşi obicei este şi în Baia Nouă, un sat învecinat în care trăiesc câteva zeci de familii. Majoritatea localnicilor din cele două sate sunt pensionari, parte dintre ei lucrând pe vremuri la mina de cărbune din zonă. „Până acum am stat la Baia Nouă, dar nici acolo nu se întâmplă rele. Şi acolo am pus plasele pe stâlp şi niciodată nu s-a întâmplat să ne ia cineva banii", a mai spus bătrâna.

E o ruşine să furi de la altul

Ştefania Steiner îşi cumpără pâinea pe încredere de aproape 15 ani

Obiceiul comunităţii din Mehedinţi este o lecţie de viaţă: se respectă şi nu se fură între ei. „Plasele astea aşteaptă pâinea. Le punem acolo ca să nu aşteptăm, să nu pierdem timp. Sigur că nu ia nimeni banii de acolo. Nu se fură la noi. E ruşine. Nu s-a furat niciodată", ne spune Matei Havlicek (80 ani). În cazul în care în portofel sunt găsiţi bani mai mulţi, şoferul ştie ce rest să dea, pentru că, pe lângă portofel, în plasă mai are şi un bileţel cu cererea cumpărătorului.

„Obiceiul ăsta e doar aici, în zonă. Ne-am obişnuit. Venim de trei ori pe săptămână. Facem aşa demult, de când s-a făcut brutăria la Sviniţa. Câţi bani sunt, atâtea pâini dăm sau câte scrie pe bilet. Luăm plasele de pe stâlp, numărăm banii, punem pâinea în ele şi le agăţăm la loc. Nu am avut probleme până acum. În timpul ăsta, oamenii îşi fac treaba în gospodărie. Mie nu mi se pare incredibil. E normal", a explicat Iovan Giurşa, şoferul maşinii care aduce pâinea în sat. Cum duba ajunge aproape de prânz, iar oamenii nu-s acasă, fiind plecaţi cu treburi la câmp, şoferul îşi face treaba conştiincios. Uneori îl mai ajută câte o bătrânică.

„Poate nu-s plecaţi şi sunt acasă, dar au treabă. Vin ei mai târziu să-şi ia plasele, că nu le ia nimeni de aici. Câteodată până seara stă plasa-n gard, dar nu se fură nici banii, nici pâinea. Am lăsat bani şi pentru zece, şi pentru douăzeci de pâini. Mulţumim la Dumnezeu că vine maşina", a povestit Ştefania Steiner.

Niciun furt de zece ani

Deşi n-a supravegheat nimeni marfa, nici banii, n-a fost niciun furt. E lucru verificat de săteni şi confirmat de primar şi poliţie. „În zona satului Eibenthal, din comuna Dubova, în ultimii ani nu a existat nicio sesizare cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de furt", a precizat Andreea Dobre, purtătorul de cuvânt al IPJ Mehedinţi. De altfel, oamenii nici nu-şi mai amintesc de vreun hoţ. „N-am auzit vreodată de furt aici, la noi, fiindcă nu s-a furat", a spus Firuţa Havlicek.

Oameni cu frica lui Dumnezeu, sătenii din Eibenthal spun că religia în care s-au născut, cea catolică, îi îndeamnă să fie oameni cinstiţi şi să nu fure din avutul celorlalţi.

„N-avem probleme aici. Nu s-a furat niciodată. Eu nu ştiu în altă parte cum este. La noi, aici, suntem credincioşi, catolici, n-avem voie să furăm şi nici să fim răi. Trebuie să fim cuminţi", a explicat Amalia Halacek. Mai mult decât atât, mulţi săteni spun că nu şi-au încuiat niciodată casele, când au lipsit de acasă şi nici nu le-a călcat vreun hoţ pragul.

Şi-au păstrat tradiţia

Deşi au trăit toată viaţa în România, membrii micuţei comunităţi din judeţul Mehedinţi păstrează cu sfinţenie zestrea culturală a poporului ceh (portul tradiţional, rezervat zilelor de sărbătoare, broderia tradiţională cu fir colorat de mătase, împletituri, coşuri de spate din coajă de copac) şi transmit generaţiilor viitoare vechile reţete pentru prepararea clătitelor din aluat de cartofi, a verzei cu afumături şi a colacilor „pemeşti".

Tinerii au plecat în străinătate, bătrânii au rămas

În comuna Dubova sunt înregistraţi în acest moment circa 1.500 de localnici, însă 400 dintre aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate. Două sute de săteni din Eibenthal şi Baia Nouă sunt plecaţi în Cehia, iar alţi 200 din Dubova muncesc, câte două luni pe an, în Germania şi Italia.

În satele Eibenthal şi Baia Nouă trăiesc aproape 500 de cehi, majoritatea pensionari. „Tineretul este foarte puţin. Cei care au rămas lucrează în străinătate. Majoritatea sunt bătrâni ieşiţi la pensie de la Mina Baia Nouă", a declarat Victor Doscocil, primarul comunei Dubova. Bătrânii îşi amintesc şi acum de vremurile bune de atunci. „Aici a fost mină bună de cărbune. A venit lume din toate părţile să scoată huilă. Nimeni nu a furat vreodată. Păcat că s-a închis exploatarea", adaugă Amalia Halacek. În urmă cu patru ani, la 7 august, un accident produs la Exploatarea Minieră Baia Nouă, în urma căruia au murit doi localnici din Sviniţa şi Eibenthal, a schimbat destinul celor care au mai rămas pe aceste meleaguri.

Dacă până atunci principala activitate economică era extracţia cărbunelui, acum oamenii se ocupă doar cu agricultura. După 1995, guvernul Cehiei a acordat sprijin satului de pe Clisura Dunării printr-o serie de iniţiative în beneficiul comunităţii locale: a fost deschisă o şcoală, purtând numele lui Alois Jrasek, clasic al literaturii cehe care a scris despre satele din Clisura Dunării, şoseaua a fost asfaltată şi a fost inaugurată o centrală telefonică digitală.