Sandu Boc: turnător, bişniţar, vicepreşedinte LPF

Potrivit dosarului de la CNSAS, între 1984 şi 1986, actualul vicepreşedinte al LPF ar fi dat un număr „de peste 20 de informări“ către Securitate. Din 1969 a fost informatorul Miliţiei. Din 1984 a fost racolat de  Securitate. Numele conspirativ al lui Alexandru Boc era „Costel Alexandrescu” şi „vâna” cetăţeni străini.

Mai citeşte şi:
Gigă Hagi îl atacă pe Gigi Becali: ''Să-i vedeţi dosarul!''
Bâlbele lui Gică
Gică Popescu: "A lăuda pe cineva, eu nu cred că este o colaborare cu Securitatea"
Gică Popescu a turnat la Secu
Gică Popescu dădea informaţii şi din teren

La 24 noiembrie 1984, pe un document notat în colţul din stânga sus „Departamentul Securităţii Statului, Securitatea Municipiului Bucureşti”, apărea notat de mână: „Să fie luate măsuri de verificare complexă a sa”. Indicaţia venea în urma întocmirii unui raport cu propunere de recrutare în calitate de informator al lui „Costel Alexandrescu”.

Nume conspirativ al „numitului Boc Ioan Alexandru”. Nimeni altul decât actualul vicepreşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal (LPF). Până în 30 iunie 1986, când aceiaşi angajaţi ai Securităţii completau un alt raport de propunere, de data aceasta de încetare a colaborării cu sursa, Boc a oferit „peste 20 de informări cu valoare operativă”, într-o majoritate covârşitoare, privind activitatea cetăţenilor străini cu care intra în contact.

Relaţia lui Alexandru Boc cu Securitatea a fost în permanenţă una croită pe sistemul urmărit-urmăritor. „Costel Alexandrescu” oferea rapoarte informative, însă era, în acelaşi timp, filat, trăgând după sine moştenirea unei activităţi infracţionale ce bulversa, nu de puţine ori, autorităţile: trafic cu aur şi benzină, deţinere de valută şi violenţă domestică.

Şeful îi era „dator vândut”

La momentul recrutării, în 1984, Alexandrul Boc figura în acte ca economist la Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice în transporturi.

Pe la serviciu dădea mai mult ca să semneze condica, securiştii remarcând că se află în relaţii bune cu şeful său direct, care „îi era dator vândut”. „Jucător cu mare popularitate, (...) şi-a creat un cerc larg de relaţii în rândul unor cetăţeni străini şi români”, devenind interesant în ochii ofiţerilor pentru potenţialul său informativ. Fusese deja cercetat penal pentru trafic cu aur.

După restituirea bijuteriilor, Boc dăduse relaţii despre partenerul din operaţiunea de trafic, prilej numai bun pentru organele Securităţii de a-l „agăţa”. Alte puncte tari în sprijinul propunerii de recrutare erau  „trimiterile la patriotismul său”, faptul „că nu s-a gândit niciodată la stabilirea în străinătate” şi „că doreşte să sprijine organele de stat, angajându-se la o activitate fertilă şi eficientă”.

„Mă angajez să colaborez sincer...”

Se trece la recrutare. Alexandru Boc s-a întâlnit cu ofiţerul desemnat în cazul său, Liviu Vernescu, şi a discutat mai întâi cu privire la informările date până la acel moment. Pe lista enumerată succint se găsesc nume precum Agop Chirmizian, membru fondator al Fundaţiei „Pro Dinamo” şi Dumitru Metta, secretarul cu afacerile externe în Legaţia României în Franţa, din perioada 1940-1942.

Lui Boc i s-a cerut o „colaborare permanentă şi sinceră cu organele”, iar acesta a acceptat. I s-a dat numele conspirativ „Costel Alexandrescu” şi i s-a făcut un instructaj. Alexandru Boc a semnat angajamentul: „Cunoscând că apărarea patriei este o datorie de onoare, mă angajez să colaborez în mod sincer şi dezinteresat cu organele de securitate, (...) şi să furnizez în mod organizat informaţii”, scria Boc în Angajamentul său.

Şi-a turnat prietenul: rapsodul Lae Răceanu

Cel mai des întâlnit nume din informările semnate de Alexandru Boc este cel al cântăreţului de muzică populară Nicolae Răceanu, zis Lae, stabilit în America de la vârsta de 34 de ani.

Cei doi erau prieteni, iar Răceanu vizita destul de des România în anii ’80. Iată o bucată dintr-un raport informativ  scris de Boc după o astfel de întâlnire: „Scopul întâlnirii a fost de a-mi propune să-l împrumut cu 40.000 lei, iar în ziua plecării să-mi dea un inel cu briliante. (...)

În continuare a început să explice ce posibilităţi de afirmare aş putea avea în cazul când m-aş hotărî să plec definitiv din ţară şi să mă stabilesc în america. Mi-a povestit despre ziarul lui Aristide Buhoiu în care a scris şi un articol despre mine, despre faptul că au o echipă de fotbal la care aş putea să fiu antrenor. Tot timpul discuţiei a zis că suntem urmăriţi”. Ceea ce Boc nu ştia era că, la rândul său, Răceanu era colaborator al Securităţii. Numele conspirativ primit de acesta era „Nicu”.

Scurtă poveste de dragoste

O adevărată poveste de dragoste avea să se înfiripe între Boc şi una dintre victimele sale, americanca Jerry Dasey. Revenită în România pentru o săptămână, alături de soţ, americanca îl ia pe „Costel Alexandrescu” într-o plimbare cu maşina spre Slatina, oraşul natal al femeii.

Câteva zile mai târziu, Boc avea să noteze sec: „Totul a fost normal în afară de faptul că s-a îndrăgostit de mine”. Dasey avea să revină în România, mai întâi pentru trei zile, timp petrecut cu Boc, iar după o lună de convorbiri telefonice, urma să-şi petreacă sărbătorile de iarnă la Bucureşti împreună cu noul iubit. Alexandru Boc recunoştea la finalul informării că relaţia a fost întreruptă din cauza soţiei lui Aristide Buhoiu, care i-ar fi „spus de câteva combinaţii ale mele”, însă se oferea să reia legătura, „dacă este nevoie”.

Lanţ „ca al lui Tom Jones”

Sfârşitul colaborării lui Boc cu securitatea are un aer de comedie neagră. Mai întâi, are loc o discuţie între acesta şi Nicolae Răceanu, amândoi colaboratori ai Securităţii, notaţi în raport ca „Costel” şi „Nicu”. Răceanu i se plânge lui „Costel” că ar fi avut încredere într-un prieten cu stare din România, căruia i-ar fi arătat toate bijuteriile sale, prieten care l-ar fi denunţat ulterior la Securitate.

Angajamentul pe care Alexandru Boc l-a semnat în 1984

Cel mai tare îi e dor lui „Nicu” „după crucea lui de aur, pe care o purta în permanenţă şi-i aduce noroc (una asemănătoare mai are doar Tom Jones). „Costel” îi ţine partea: „cioara trebuie pedepsită” şi-l dojeneşte prieteneşte pe „Nicu” „că nu i-a lăsat lui toate treburile”, terminând apoteotic şi scârbit:

„Pe mine nu mă mai prinde iarna viitoare aici”. Luate prin surprindere, organele de Securitate au întocmit imediat un raport de încetare a legăturii de informator cu Alexandru Boc. Cauza era explicată succint: „În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că intenţionează să rămână în străinătate”. În plus, sursa „va fi luată în vedere pentru derutare şi dezinformare”. 

Alexandru Boc

Are 63 de ani şi este vicepreşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal şi observator de joc la meciurile de Liga I. A disputat 224 de partide în primul eşalon, în care a marcat 12 goluri, evoluând pe postul de fundaş central. Ca jucător a fost selecţionat de şase ori în echipa naţională a României, unde nu a mai putut să evolueze din cauza condamnării de doi ani şi jumătate de închisoare suferite pentru că a bătut un securist într-un bar din Bucureşti.

A jucat la Petrolul Ploieşti (1964-1967), Dinamo Bucureşti (1967-1969), Sportul Studenţesc (1970-1971), Rapid Bucureşti (1971-1973) şi Universitatea Craiova  (1973-1975). A primit titlul de campion naţional de două ori (cu Petrolul şi Universitatea Craiova) şi a câştigat de două ori cupa României (cu Rapid şi Dinamo). Boc are 22 de meciuri jucate în cupele europene. 

Securiştii despre Sandu Boc: „Se îmbrăca elegant“

Înainte de luarea deciziei de a fi racolat, Alexandru Boc a fost filat de către angajaţi ai Securităţii Municipiului Bucureşti. S-a întâmplat pe tot parcursul anului 1984, iar rezultatele acţiunii aveau să-i lase cu gura căscată pe racolatori: Boc făcea trafic cu aur, benzină şi stătea numai în compania unor persoane considerate dubioase de către fostul regim.

Unul dintre rapoartele de filaj, ce poate fi publicat concomitent ca raport de urmărire, dar şi ca anedoctă. Alexandru Boc se plimba prin oraş cu maşina personală şi alimenta periodic de la mai multe benzinării, după care scotea benzina cu furtunul din rezervor. După ce umplea mai multe canistre, benzina era vândută la negru.

Securiştii făceau chiar şi un portret ad-hoc celui urmărit: „Se deplasează numai cu autoturismul personal, nu respectă regulile de circulaţie. Alimentează des cu benzină, pe care o pune apoi în canistre în faţa domiciliului. Se îmbracă elegant”.

Denunţat de un măcelar

Locul unde Boc îşi făcea veacul era Hanul lui Manuc, locaţie unde, în timpul filajului, petrecea zeci de ore alături de un brazilian, de origine română, care se ocupa cu vânzarea şi cumpărarea de covoare. Anterior, fusese anchetat pentru trafic de aur, după denunţul unui măcelar dintr-o piaţă, însă ieşise după returnarea cantităţii tranzacţionate şi în urma unui angajament cu Miliţia.

Boc avusese şi o relaţie tumultuoasă cu fosta soţie, terminată într-o ceartă conjugală asezonată cu spargerea de către soţ a întregii vesele din casă şi un proces pentru vătămare corporală intentat de partenera de viaţă.

Preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal, Dumitru Dragomir, se referă strict la persoana lui când vine vorba de Securitate, dar sare în apărarea lui Sandu Boc, vicepreşedinte al forului pe care-l conduce. „ Să-l caute şi pe Sfântul Sisoe, eu mă ştiu curat, iar cei care au greşit să plătească.

Dar nu poţi să spui că Gică Popescu era informator al Securităţii, ce dracului, avea 17 ani, iar securiştii nu racolau puştani. Săracul Boc a făcut puşcărie din cauza sistemului pe nedrept”, a declarat Mitică Dragomir, care nu a făcut referire la Anghel Iordănescu sau la Rodion Cămătaru. 

Cămătaru: „Toţi jucătorii dădeau note informative“

Chiar dacă apare oficial în dosarele CNSAS că a fost „colaborator al Securităţii“, lui Rodion Cămătaru nu i se pare nimic deosebit că a dat câteva note informative.

„E interesant că apar tocmai acum nişte mizerii care aveau loc în urmă cu 30 de ani. Dacă eram un caz singular aş mai fi zis, dar nu pot fi acuzat ca turnător sau informator al securiştilor. Orice aş fi făcut şi în orice stare aş fi fost nu îmi amintesc să fi colaborat oficial cu Securitatea Naţională.

Fostul fotbalist Rodion Cămătaru susţine că nu a semnat nicio notă informativă pentru Securitate   Foto: Agerpres

Aş putea să spun acum o grămadă, dar ar însemna să mă acuz. Îmi amintesc că la începutul anilor ’80 eram contactat după antrenamente, sau în faţa blocului în care locuiam, ori în diverse locaţii din Craiova“, povesteşte fostul fotbalist.

Antrenamente sub  filaj

Susţine că nu a semnat niciodată niciun angajament. „La început am tot refuzat, până când au început ameninţările. Dar nu am scris nimic cu mâna mea şi vreau să văd neapărat dosarul meu. L-am trimis pe avocatul meu la CNSAS, pentru a-mi aduce dosarul şi abia aştept să văd dacă există semnătura mea. Ştiu tot ce am făcut în viaţa mea şi nu pot fi acuzat de poliţie politică sau că am sifonat la securişti.

Dorm liniştit şi nici nu sunt agitat, pentru că toţi jucătorii dădeau note informative. Asta era meseria securiştilor, să afle informaţii despre fotbalişti. Cu asta se ocupau“, a explicat Cămătaru.

Vârful care a marcat golul victoriei pe Rasunda, împotriva Suediei, meci important pentru calificarea naţionalei la Europeanul din 1984, a recunoscut că, din când în când, trebuia să dea din cap afirmativ sau negativ, în momentele în care ofiţerii Securităţii îi puneau întrebări la stadion. Acesta a rememorat un episod din iarna lui 1980, când un agent securist a venit la stadion, deşi afară erau cu mult sub zero grade.

„Un locotenent major a stat la gard şi s-a uitat tot antrenamentul la mine. Crăpau pietrele de frig, dar el stătea acolo nemişcat. Am avut ambiţia să stau vreo patru sau cinci ore, numai să văd dacă pleacă. Evident că nu a făcut-o şi după ce m-am schimbat la vestiar a apărut şi el.

Mă întreba că a auzit el că vreau să plec la altă echipă. Eu spuneam că nu, iar el îşi nota în carneţel. Eram un copil, dar nu aveam ce să fac. Restul sunt discuţii“, a povestit „Cami“. Referitor la dezvăluirile despre el, Gică Popescu şi Iordănescu, Rodion Cămătaru este convins că sunt victimele unei campanii. Noi chiar am făcut ceva pentru ţara asta, iar acum numele nostru este târât în chestii de 2 lei“, a încheiat dezamăgit fostul fotbalist.

Coperta dosarului informativ de la Securitate al lui Alexandru Boc