Krupp contra România, 27 de ani de procese

Tergiversările judecătorilor, nesfârşitele chichiţe avocăţeşti şi viciile de procedură din România au făcut să treneze un conflict comercial internaţional care durează din anul 1983. Companiile Metalexportimport şi ThyssenKrupp se judecă pe „teritoriul“ juridic românesc de acum 27 de ani, pe un contract de 48 de milioane de euro.

Germania datorează BNR peste 18 miliarde de euro, din 1939

Presa străină a început deja să adreseze întrebări unor instituţii juridice din România, încercând să afle cum este posibil ca un litigiu comercial internaţional să dureze mai mult de un sfert de secol. Este vorba despre conflictul pornit de la o livrare de tablă groasă desfăşurată la începutul deceniului '80 din secolul trecut, pe care furnizorul ICE Metalexportimport pretinde că beneficiarul Otto Wolf (astăzi ThysenKrupp) nu a mai plătit-o.

Valoarea contractului, adusă la zi, este de 48 de milioane de euro. O miză care a încins atât de mult „piaţa" locală a litigiilor comerciale - şi chiar a bulversat într-un fel lumea judecătorilor - încât nici până azi lucrurile nu sunt tranşate definitiv.

Filmul evenimentelor

1981. Întreprinderea de Comerţ Exterior Metalexportimport livrează în SUA nouă vapoare de tablă laminată groasă, cumpărată de la Combinatul Siderurgic Galaţi, plătind marfa în întregime producătorului intern. Combinatul a primit banii, iar ICE Metalexportimport a devenit proprietara mărfii, preluând însă şi eventualele riscuri. Din acest moment s-a pus problema recuperării banilor de la cei care au cumpărat-o mai departe, fapt pentru care, doi ani mai târziu, Metalexportimport iniţiază un proces în care pârâţii sunt Otto Wolf Handelsgesellschaft GmbH, Otto Wolff America Inc şi ThyssenKrupp Steel Beteiligungeng GmbH.

1983. La 30 decembrie, ICE Metalexportimport declanşează o primă acţiune la Judecătoria Sectorului 1.

1993. Cauza a fost declinată la Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia Comercială.

1998. După mai bine de 15 ani, Tribunalul Bucureşti dă o soluţie de fond favorabilă Metalexportimport, iar hotărârea respectivă devine executorie.

1999. Firmele germane declară apel la Curtea de Apel Bucureşti. Metalexportimport a câştigat şi apelul, iar ThyssenKrupp declară recurs la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ).

2000. Acest recurs este admis, în decembrie, CSJ anulând obligaţiile pecuniare ale ThyssenKrupp către Metalexportimport.

2001. În iulie, procurorul general al României, Tănase Joiţa, promovează un recurs în anulare în favoarea Metalexportimport, însă
acesta şi-a retras recursul în februarie 2002. Avocaţii Metalexportimport au încercat să-şi însuşească recursul, dar această cerere a fost respinsă de CSJ. Apoi, MEI a formulat o contestaţie în anulare, care a fost admisă. Implicit, decizia prin care s-a admis recursul ThyssenKrupp a fost desfiinţată.

2008. În noiembrie se rejudecă recursul, iar în decembrie este pronunţată o nouă sentinţă în favoarea ThyssenKrupp. Desigur, Metalexport­import promovează o a doua contestaţie în anulare - faţă de această din urmă decizie.

2010. În martie este admisă contestaţia în anulare depusă de Metalexportimport, iar pentru a se apăra avocaţii firmelor germane cer recu­zarea instanţei care a admis contestaţia. Surprinzător, cererea de recuzare este soluţionată favorabil şi astfel „mingea" a sărit din nou în terenul ThyssenKrupp. Ceea ce contestă acum Metalexportimport este faptul că această soluţionare favorabilă vine din partea unui complet de judecată condus de o persoană care a mai apărut ca judecător în aceste procese.

Or, potrivit legilor în vigoare, alegerea judecătorilor se face aleatoriu, ca într‑un fel de loterie, astfel că este foarte puţin probabil ca acelaşi judecător să „cadă" pe acelaşi caz în multiplele faze de desfăşurare a acestuia. Şi totuşi, s-a întâmplat, deşi magistratul prins cu vreo practică prin care eludează această regulă de fier trebuie recuzat, altfel riscă sancţiuni grele, după cum a comunicat, pentru „Adevărul", Consiliul Superior al Magistraturii.

În cazul de faţă, judecătorul respectiv „a soluţionat cazurile de fiecare dată în favoarea ThyssenKrupp", ne-au declarat reprezentanţii Metalexportimport. De cealaltă parte, reprezentanţii ThyssenKrupp se abţin să facă comentarii „pentru a nu influenţa mersul justiţiei".

În fine, singura explicaţie plauzibilă pentru durata atât de mare a procesului ar fi aceea că aici au fost implicate părţi din România, Germania, Franţa, Elveţia, Japonia şi SUA, iar procedurile au trenat.

„E o risipă de energie, hai să ne-mpăcăm!"

De curând, într-o scrisoare de întâmpinare, reprezentanţii Metalexportimport le-au comunicat celor de la ThyssenKrupp disponibilitatea de a rezolva acest litigiu pe cale amiabilă. Ei au arătat că acest conflict a însemnat, de fapt, „o risipă de energie care ar putea fi mai bine distribuită şi consumată" de către cele două branduri de calibru mondial, pentru a colabora eficient şi productiv.

Ultima oră: Krupp cere dizolvarea oponentului

Zilele trecute, pe site-ul Tribunalului Municipiului Bucureşti a apărut o solicitare surprinzătoare din partea ThyssenKrupp către instituţia juridică.

Reclamantul cere nici mai mult, nici mai puţin decât o „dizolvare de societate", iar ca pârât apare Metalexportimport. Deocamdată, nu sunt publicate mai multe amănunte, în afara datei la care a fost programat termenul de judecată, respectiv 24 noiembrie anul viitor. Altfel spus, acest conflict nu se va opri nici în 2010, ci se va mai prelungi cu încă (cel puţin) un an, îmbunătăţindu-şi astfel şansele de a intra în Cartea Recordurilor.

Cine este Metalexport-import

Metalexportimport este o companie românească înfiinţată în anul 1948 ca întreprindere de comerţ exterior. Acum, obiectul său de activitate este importul, exportul şi prelucrarea metalelor.

În iunie 2003, Metalexportimport a preluat 81,3% din acţiunile firmei Fortus Iaşi, iar în 2007 concernul rus Rosatomstroi a preluat pachetul majoritar de acţiuni al Metalexportimport. În perioada 1988-1989, Metalexportimport a înregistrat cele mai spectaculoase valori de export, cu două miliarde de dolari pe an.

Cine este ThyssenKrupp

ThyssenKrupp este un concern industrial german format prin fuziunea companiilor Friedrich Krupp AG cu Thyssen, având acum peste 165.000 de angajaţi. Numele Krupp a devenit celebru în istoria economiei mondiale, fiind principalul furnizor al Wermachtului, în cel de-al Doilea Război Mondial.

Acum, principalele produse ale companiei sunt oţelul, navele maritime, lifturile. În România, concernul german deţine mai multe unităţi de producţie, la Galaţi (DSU Romania SRL) şi Sibiu (Compa, respectiv Compa Arcuri).