VIDEO Katin, un blestem pentru polonezi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În urmă cu 70 de ani, aproape de localitate, în Pădurea Katin, trupele sovietice care au invadat Polonia masacrau mii de ofiţeri polonezi. Rusia nu a admis execuţiile decât în 1990, dar nici azi nu acceptă termenul de „genocid“. Preşedintele polonez se îndrepta spre Smolensk, nu departe de Katin.

La 1 septembrie 1939, Germania nazistă a invadat Polonia, dând astfel semnalul de începere a celui de-al Doilea Război Mondial. Rusia stalinistă a participat la invazie începând cu 17 septembrie, atacând din est. Prinşi între două armate duşmane, zeci de mii de polonezi au fost luaţi prizonieri.

Mai citeşte şi:

Polonia, greu încercată de-a lungul istoriei

După şapte luni, pe 5 martie 1940, Lavrenti Beria, şeful serviciilor secrete sovietice NKVD, a propus executarea tuturor ofiţerilor polonezi prizonieri de război, iar documentul său justificativ a fost semnat de întregul Comitet Central Sovietic, inclusiv de el însuşi şi de Iosif Stalin.

Cea mai mare parte a execuţiilor au avut loc în Pădurea Katin, din Rusia, unde au fost aduşi aproximativ 8.000 de ofiţeri prizonieri de război, dar şi civili arestaţi pe motiv că erau „agenţi secreţi şi sabotori" sau doar pentru că erau jandarmi, proprietari de terenuri, proprietari de fabrici, avocaţi, preoţi sau funcţionari în primării.

În mod paradoxal, o lege poloneză, care cerea ca toţi bărbaţii cu studii superioare să fie şi ofiţeri în rezervă, i-a ajutat pe agenţii NKVD care au găsit lista gata întocmită. Simultan au avut loc şi alte execuţii în abatorul oraşului Smolensk, în închisorile din Kalinin şi Harkov, la Moscova şi în alte oraşe sovietice.

Stalin a dat vina pe Hitler pentru masacru

Când naziştii au descoperit cadavrele, Stalin l-a acuzat pe Hitler pentru aceste crime. Această afirmaţie a fost, poate, cea mai mare minciună proferată timp de o jumătate de secol de propagandă sovietică. Abia în 1990, Gorbaciov a admis masacrul, dar nu a făcut publice documentele doveditoare. Preşedintele polonez Lech Kaczynski a cerut insistent ca arhivele ruse să fie declasificate.

În urmă cu câteva zile, pe 7 aprilie, premierul rus Vladimir Putin a declarat public că execuţiile au fost o tragedie, a cărei vină o poartă "un regim totalitar". Totuşi, nici până în prezent ruşii nu au admis că ar fi fost vorba de un "genocid", iar la comemorările de săptămâna trecută Vladimir Putin a ales să nu ceară oficial scuze Poloniei, aşa cum au tot insistat autorităţile de la Varşovia.

O româncă, implicată în drama poloneză

Rodica Marta (83 de ani), fiica medicului Alexandru Birkle, cel care a denunţat atrocităţile de la Katin, solicită acum despăgubiri de 3 milioane de euro.

În 1942, medicul fusese trimis de guvernul Antonescu să facă parte, ca legist, din echipa internaţională care investigase, în timpul războiului, masacrul. Alexandru Birkle a fugit din România din 1946. Drama Martei Birkle a început în 1952, când tatăl său, aflat la Washington, a acordat un interviu în care a arătat că sovieticii sunt cei care au ordonat masacrul din 1940.

În 1952, Alexandru Birkle era printre puţinii care puteau vorbi nemijlocit despre ce a fost la Katin. Majoritatea membrilor Comisiei Internaţionale de investigare muriseră în 1943, după publicarea raportului, într-un accident aviatic, în Norvegia. Ca urmare a interviului tatălui său, Marta Birkle a fost arestată şi condamnată în 1952, fără a şti măcar de ce este acuzată.

Timp de doi ani şi două luni, Rodica Lucia Marta a trecut prin mai multe închisori şi lagăre de muncă: Ghencea, Târgşor, Bragadiru, Domneşti, Mislea şi Jilava. După jumătate de secol, odată cu intrarea în vigoare a recentei Legi privind condamnările cu caracter politic, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Rodica Lucia Marta îşi caută dreptatea în instanţă şi cere despăgubiri pentru suferinţele îndurate în arest. 

Coincidenţe tulburătoare după 70 de ani

Preşedintele Poloniei şi delegaţia sa se îndreptau spre Katin, lângă oraşul rus Smolensk, pentru a comemora masacrul petrecut aici în urmă cu 70 de ani. 

În 1940, la ordinul lui Stalin, NKVD-ul (precursorul KGB-ului) a executat în pădurea de la Katin 22.000 de ofiţeri polonezi, prizonieri de război. După discuţii îndelungate şi laborioase, Rusia şi Polonia păreau pregătite să încheie acest capitol delicat din istoria lor recentă, iar prezenţa preşedintelui Kaczyinski urma să marcheze momentul de reconciliere ruso-poloneză.

Dispariţia sa tragică, chiar lângă locul masacrului, dar şi a membrilor familiilor ucise de sovietici, care îl însoţeau, i-a făcut pe mulţi comentatori să vorbească, ieri, despre Katin, ca despre un „loc blestemat pentru polonezi".

Teoria „blestemului" e susţinută şi de dispariţia în accident a unor personalităţi emblematice ale istoriei recente a Poloniei.

Figuri emblematice

Astfel, la bordul Tupolevului s-a aflat şi Ryszard Kaczorowski, fostul preşedinte al Poloniei, care s-a refugiat la Londra după ce refuzase să recunoască noua putere comunistă. El a fost cel care i-a transmis lui Lech Walesa - după ce fostul lider sindical a devenit el însuşi şef al statului - însemnele prezidenţiale ale ţării de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Jaruzelski, salvat de Kaczynski

De asemenea, polonezii au pierdut-o pe Anna Walentinovicz (80 de ani), o figură istorică a mişcării Solidaritatea. Anna, muncitoare la docuri, a declanşat prima grevă anticomunistă din Gdansk, în 1980. O altă întorsătură stranie a destinului a făcut ca ultimul lider al Poloniei comuniste să scape cu viaţă.

Generalul Wojciech Jaruzelski a dorit să participe şi el la comemorarea de la Katin şi a cerut să facă parte din delegaţia care îl însoţea pe preşedintele  Lech Kaczynski, scrie site-ul Marianne. I s-a răspuns, însă, că prezenţa sa nu era dorită alături de şeful statului polonez.

image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite