Justiţia, lăsată de izbelişte sub avalanşa dosarelor

Proiectul Raportului privind starea justiţiei pe 2006 arată neputinţa sistemului judiciar, în special din cauza numărului scăzut de magistraţi, proporţional cu volumul tot mai mare al

Proiectul Raportului privind starea justiţiei pe 2006 arată neputinţa sistemului judiciar, în special din cauza numărului scăzut de magistraţi, proporţional cu volumul tot mai mare al cauzelor civile sau penale

Corectitudinea actului de justiţie este din ce în ce mai alterată de numărul mare de dosare, raportat la numărul judecătorilor şi al procurorilor care au lucrat efectiv la ele.

Au existat şi situaţii extreme, în care un judecător a avut de dat sentinţe în peste 2.400 de cauze, iar un procuror a avut aproximativ 5.000 de lucrări, se arată în Raportul privind starea justiţiei în 2006, întocmit de CSM. Acest raport trebuie finalizat până la sfârşitul lunii martie, şi de el depinde dacă Uniunea Europeană va activa clauza de salvgardare în privinţa justiţiei române.

Lipsa de profesionalism, cauza sentinţelor diferite

Lipsa de profesionalism şi interpretarea diferită sau chiar greşită a legii sunt principalele cauze pentru care sentinţele instanţelor inferioare au fost altele decât cele de la apel sau recurs. Interpretarea diferită a dispoziţiilor legale a dus la modificarea hotărârilor în proporţie de 15,93% la nivelul curţilor de apel, respectiv 14,52% - la nivelul tribunalelor. Nu mai puţin de 13,20% din restituirea cauzelor de la instanţele de judecată sau care au condus la achitarea definitivă a inculpaţilor trimişi în judecată s-au datorat greşitei interpretări a legii de către procuror. Raportul CSM aminteşte şi alte erori datorate modificărilor legislative intervenite în 8,30% din cazuri, precum şi aprecierea diferită a gradului de pericol social - 21,20%. Totodată, în 17,4% din cazuri s-a dovedit o greşită interpretare a legii de către procuror. Alte probleme s-au ivit la achitările şi restituirile datorate instrumentării defectuoase a dosarului - 18,5%, dar şi din cauza aprecierii diferite a probelor de către procuror şi judecător - în 15,50% din situaţii.

Legislaţia stufoasă - ţapul ispăşitor

Magistraţii reclamă legislaţia stufoasă şi incoerentă, necorelarea dispoziţiilor legislative, cât şi lipsa de reacţie a factorilor decizionali, cu privire la degrevarea sistemului judiciar. O altă supărare a judecătorilor şi procurorilor este numărul mare de dosare raportat la numărul mic al magistraţilor. Procurorii se plâng şi de lipsa eficienţei procedurilor cu străinătatea, cum ar fi comisiile rogatorii.

În raportul CSM, judecătorilor li se reproşează lipsa de experienţă în a controla conduita procesuală a părţilor, studiul insuficient al şedinţei de judecată, acordarea de termene nejustificate la cererile părţilor ori a apărătorilor acestora. Totodată, ei mai sunt acuzaţi că încuviinţează probe cu martori fără a se consemna numele şi domiciliul acestora, nu respectă dispoziţiile privind taxele de timbru sau nu desemnează avocatul din oficiu pentru toţi inculpaţii în situaţiile în care asistenţa juridică este obligatorie.

Sute de dosare la CEDO

În 2006, România a fost al doilea stat, după Rusia, ca număr de dosare aflate pe rolul CEDO, însumând 11,8% din numărul total al cauzelor înregistrate. Comparativ cu anii anteriori, situaţia prezentă poate fi sintetizată în cifre astfel: 53 de cauze au fost comunicate Guvernului României în 2003, 70 de cauze - în 2004, 137 - în 2005 şi 288 cauze - în 2006. Din totalul cauzelor privind România, CEDO a soluţionat anul trecut 67 dintre ele. În 61 de cauze România a pierdut, patru cauze au fost respinse, iar două au fost soluţionate amiabil.

Opt procese pierdute de România au fost din cauza încălcării dreptului de acces efectiv la un tribunal. Aceste cauze se referă în principal la impedimentele care au determinat întârzieri nejustificate în executarea unor hotărâri judecătoreşti, procedurile greoaie pentru executarea acestora, lipsa de eficienţă atât a instanţelor, cât şi a altor organe ale statului, lipsa de coordonare şi colaborare eficientă între instanţele judecătoreşti şi alte organe ale statului. Şapte cauze pierdute la Strasbourg s-au datorat şi desfiinţării prin căi extraordinare de atac a unor hotărâri definitive şi irevocabile. Potrivit CSM, motivele care au determinat condamnarea României în aceste cauze sunt legate de incoerenţa legislativă şi aplicarea defectuoasă a legislaţiei existente în materia restituirii imobilelor naţionalizate, întârziindu-se ori împiedicându-se nejustificat restituirea acestora, sau acordarea de despăgubiri. Consiliul mai reclamă şi volumul mare de muncă al judecătorilor şi procurorilor.

Durata excesivă a proceselor a dus la pierderea altor şase cauze la CEDO. Două dosare pierdute au fost din cauza aplicării unor tratamente inumane şi degradante de către reprezentanţi ai unor instituţii publice şi absenţa unei anchete eficiente.

Peste 20 de procese privind proprietatea, pierdute

Cele mai multe procese au fost pierdute la CEDO, întrucât foştii proprietari deposedaţi abuziv nu au putut obţine restituirea în natură a imobilelor naţionalizate care au fost vândute chiriaşilor, fără vreo formă de despăgubire către proprietari. Nu mai puţin de 21 de procese de acest gen au primit câştig de cauză la CEDO.

Curtea a considerat că Fondul Proprietatea nu funcţionează în prezent într-un mod ce ar putea conduce la acordarea efectivă a unor despăgubiri reclamanţilor.

231 de reclamaţii împotriva magistraţilor

În anul 2006, au fost înregistrate la Comisiile de disciplină 110 sesizări privind activitatea judecătorilor şi 121 - referitoare la conduita procurorilor. Dintre acestea, în 95 şi, respectiv,
98 de cazuri, s-a dispus clasarea de către Comisia de disciplină pentru judecători şi, respectiv, Comisia de disciplină pentru procurori. Majoritatea acţiunilor disciplinare au fost soluţionate cu avertisment sau se află încă pe rolul Comisiilor de disciplină. În multe cazuri, CSM nu a putut lua atitudine sub pretextul că este vorba despre viaţa privată a magistraţilor.

Peste 2.000.000 de dosare pe rolul instanţelor de judecată

În 2006, cele 178 de judecătorii, 41 de tribunale şi patru tribunale specializate - Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Comercial Cluj, Tribunalul Comercial Argeş şi Tribunalul Comercial Târgu Mureş - şi cele 15 curţi de apel au înregistrat un volum total de activitate de 2.089.347 de dosare, cu 181.300 de cauze (10%) mai mult decât în anul precedent. Aici nu este menţionată şi activitatea instanţelor militare şi cea a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Spre exemplu, la nivelul celor 178 de judecătorii, s-a înregistrat, în cursul anului trecut, un volum total de 1.346.829 de cauze, crescând faţă de anul 2005 cu 28%. În perioada de referinţă s-a înregistrat o încărcătură efectivă de 722 de cauze pe judecător. Nici la Parchete situaţia nu este mai roz. Cele 235 de Parchete din ţară - exceptând Parchetul General şi Parchetele Militare - au înregistrat un volum total de activitate de 1.949.992 de lucrări, potrivit datelor din raportul CSM. Numărul cauzelor soluţionate în anul 2006 a fost de 1.385.594, la care se adaugă 124.535 de dosare declinate, conexate sau suspendate. Faţă de cele 1.180.718 soluţionate în 2005, creşterea este de 14,8%. Recordurile în materie de dosare au fost înregistratre la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, unde un procuror a avut de analizat în medie 4.931 de dosare.

Comisia Europeană aşteaptă rezultate concrete

România va trebui să prezinte Uniunii Europene până pe 31 martie un raport în care să precizeze ce progrese au fost făcute în justiţie vizavi de "indicaţiile" Comisiei Europene. Conform deciziei Comisiei Europene, dacă România nu reuşeşte să întrunească criteriile stabilite, comisia poate aplica măsuri de salvgardare, conform articolelor 37 şi 38 din Acordul de Aderare, inclusiv suspendarea obligaţiei statelor membre de a recunoaşte şi executa, în conformitate cu condiţiile stabilite în legea comunitară, hotărâri judecătoreşti ale României, cum ar fi mandatele de arestare europene.

Una dintre recomandările UE este continuarea luptei cu corupţia la nivel înalt, a cărei eficienţă nu se poate însă cântări decât prin pronunţarea unor sentinţe de condamnare definitive şi irevocabile. "Marile dosare" iau tot mai frecvent calea Curţii Constituţionale pe motiv că au fost soluţionate de procurori cu încălcarea procedurilor. Ultimul exemplu este dosarul Zambaccian - în care a fost trimis în judecată fostul premier Adrian Năstase -, ajuns la Curtea Constituţională după ce avocaţii deputatului PSD au reclamat faptul că DNA nu aplicat Legea 115 privind responsabilitatea ministerială. Asta înseamnă că pentru cercetarea lui Adrian Năstase era obligatoriu avizul Camerei Deputaţilor. De asemenea, ţara noastră are obligaţia să raporteze şi să monitorizeze impactul noilor coduri Civil şi Penal. Numai că România tinde să devină ţara cu trei Coduri Penale - unul în vigoare, unul pe cale să intre în vigoare şi altul în dezbatere publică. Problemele sistemului judiciar sunt încă "prezente", iar necorectarea lor ar putea costa scump drumul României în UE.

Dacă România nu reuşeşte să întrunească criteriile stabilite, comisia poate aplica măsuri de salvgardare
decizia Comisiei Europene

În anul 2006, România a fost al doilea stat după numărul cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, însumând 11,8% din numărul total al cauzelor înregistrate
Raportul CSM privind starea justiţiei pe 2006