Jurnaliştii vor fi reduşi la tăcere cu noul Cod Civil

Codul Civil tinde să „castreze“ presa prin impunerea unor norme aberante. Astfel, se prevede că pot fi publicate doar ştirile făcute publice în cadrul conferinţelor de presă.

Aşadar, dacă un ziarist îşi „permite” să facă o anchetă jurnalistică, trebuie să ceară acordul expres al celui care face subiectul materialului de presă. În cazul în care acesta nu doreşte să-i apară numele în mass-media, publicarea anchetei este strict interzisă.

„Respectul datorat persoanei decedate“

Dacă unele prevederi ale noului Cod Civil ar putea împinge presa la a publica doar bancuri cu Bulă, alte prevederi sunt de-a dreptul lipsite de logică – spre exemplu, respectul datorat persoanei decedate.

Astfel, ar trebui să ne luăm adio de la ştirile despre Nicolae Ceauşescu. Din respect pentru memoria acestuia, ar trebui eliminate din materialele de presă orice catalogări de genul „dictatorul“ sau „tiranul“.

Apoi, cine ar putea stabili că prin publicarea unor materiale despre Nicolae Ceauşescu, acesta nu s-ar simţi respectat atât timp cât nu poate depune mărturie?

Reputaţie şi viaţă privată

Dacă ar fi fost în vigoare noul Cod Civil, fostul „candidat” la fotoliul de purtător de cuvânt al Guvernului, Rareş Niculescu, s-ar fi putut ciomăgi cu oricine în cluburi pentru că ştirea nu putea fi publicată decât cu acordul său expres.

„Atingerea vieţii private va reprezenta şi captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane, dacă aceasta nu se află într-un loc public“.

Adio, deci, imagini cu fostul ministru al Agriculturii, Traian Remeş, când negocia „şpaga“ din dosarul „Caltaboşul“. Utilizarea imaginilor respective ar fi fost interzisă difuzării pentru că înregistrarea nu a fost făcută într-un spaţiu public.

Altă aberaţie: difuzarea de imagini ale persoanei, filmată în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără acordul acesteia este interzisă.

Liber pentru Piţurcă să trişeze la cazinou până îi iese. Cum cazinoul este proprietate privată, Piţi ar trebui să-şi dea acordul pentru filmarea sa.

Mai mult, era infracţiune şi publicarea fotografiei cu victima lui Costel Iancu, care îl infăţişa pe Constantin Niţu dezbrăcat, legat cu lanţuri şi cu o pancardă în mână – “Sunt o zdreanţă”. Fotografia în cauză, ridicată de la domiciliul lui Costel Iancu, era proprietate privată a celui judecat acum pentru sechestrare de persoane. Aşadar, trebuia acordul lui „domn Costel“!

Constantin Niţu, victima lui „domn Costel“

Nu va fi posibilă nici „difuzarea de imagini care prezintă interioare sau aspecte exterioare ale unei locuinţe private, fără acordul celui care o ocupă în mod legal“.

Simplu, toate vilele mai‑marilor de la Serviciul Permise din Argeş nu puteau fi prezentate în presă. Oamenii au acte pe case, nu sunt furate.

Publicarea imaginilor cu palatele acestora ar fi trebuit însoţită de probe certe din partea jurnaliştilor că acele vile au fost ridicate din miile de şpăgi luate pentru eliberarea frauduloasă a permiselor auto.

De publicarea fotografiilor cu vilele ştabilor de la „Doi şi-un sfert“ nici nu mai poate fi vorba. Decât cu acordul lor! Dacă subiectul investigaţiei locuieşte la bloc, trebuie cerut acordul tuturor celor care locuiesc acolo pentru publicarea imaginii clădirii.

Interzise vor fi şi difuzarea şi utilizarea corespondenţei, a manuscriselor sau ale altor documente personale.

Mai exact, stenogramele din „Valiza lui Gigi Becali” sau listele cu persoanele care sunt suspecte că ar fi obţinut ilegal permis în Argeş puteau fi publicate doar cu acordul celor pomeniţi.

Dreptul la replică

Nerespectarea condiţiilor impuse de noul Cod Civil atrage după sine obligarea instituţiei de presă la publicarea dreptului la replică. Nu oricum, ci în condiţiile impuse de cei care se simt lezaţi!

„Buna‑credinţă“ uitată

Nicăieri în Codul Civil, însă, nu se regăseşte sintagma de „bună‑credinţă“ a jurnaliştilor.

Sechestrarea anchetelor

Dreptul la replică trebuie publicat integral şi nu mai târziu de trei zile. Noul Cod Civil introduce şi posibilitatea obligării prin decizia instanţei la publicarea unui drept la replică. Mai mult, se dă posibilitatea interzicerii printr-o decizie judecătorească a publicării unui material de presă.

Cel care se simte lezat prin publicarea unui material de presă poate apela la instanţă şi în vederea „sechestrării, distrugerii, confiscării sau retragerii din circulaţie a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile“.

Mai exact, instanţa poate decide confiscarea dovezilor pe care un jurnalist le deţine în vederea publicării unei anchete.

Citiţi şi
Pamflet: Pagina conformă cu noul Cod Civil