Jurnalista Florence Aubenas, audiată de judecătorii români

Jurnalista franceză Florence Aubenas (foto) a relatat, prin intermediul unei comisii rogatorii, Curţii de Apel Bucureşti care judecă procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, mai multe

Jurnalista franceză Florence Aubenas (foto) a relatat, prin intermediul unei comisii rogatorii, Curţii de Apel Bucureşti care judecă procesul de terorism al lui Mohammad Munaf, mai multe întâmplări petrecute în perioada cât a fost ostatică, în 2005, alături de jurnaliştii români răpiţi la Bagdad. Ea a a răspuns astfel întrebărilor puse de Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei ziarişti români răpiţi. Aubenas a relatat împrejurările răpirii ei şi a şoferului său, Hussein, în 5 ianuarie 2005, şi închiderea lor în subsolul unei case, după ce au fost legaţi la ochi şi la mâini. "Hussein şi cu mine am fost constrânşi fără violenţă", a arătat Florence Aubenas. Jurnalista a spus că în încăpere erau mai multe persoane, fără să poată preciza câte anume, deoarece răpitorii le-au interzis să vorbească între ei. În timpul detenţiei, cei răpiţi nu aveau voie să comunice între ei sau să se mişte. Tot ce aveau voie să facă era să stea lungiţi pe saltele, în subsolul casei respective, iar de două sau trei ori pe zi erau scoşi pentru a merge la toaletă. Aubenas a mai spus că erau ameninţaţi în mod constant cu moartea şi că erau bătuţi dacă vorbeau între ei. Mai mult, răpitorii îi încurajau să-i denunţe pe cei care încălcau aceste reguli. Ea a povestit că în aprilie 2005 au fost aduşi în acest loc patru persoane care vorbeau româneşte şi a explicat cum Ovidiu Ohanesian a devenit "ţapul ispăşitor" al celulei. Cum toţi ostaticii erau strigaţi după numere, iar cum Ohanesian avea numărul 99, greu de pronunţat în arabă, românul era sancţionat de fiecare dată când greşea şi a "luat palme" de mai multe ori. Un alt martor propus de Ohanesian, jurnalista italiană Giulliana Sgrena, răpită şi ea în Irak în aceeaşi perioadă cu ziariştii români, nu a răspuns încă întrebărilor.