Ironman, competiţia „superoamenilor“

Triatloniştii trebuie să înoate 3,86 km, să alerge 42,185 km şi să pedaleze 180,25 km într-o singură zi. Milioane de oameni de pe mapamond se întrec anual în cea mai dură competiţie sportivă din lume, a cărei finală se dispută în Hawaii.

Istoria acestui concurs ce testează limitele umane începe în 1978, în Honolulu, capitala exoticei insule Hawaii. Totul a pornit iniţial de la două concursuri tradiţionale printre localnici: competiţia de 3,86 km de înot de la Waikiki şi maratonul din Honolulu.

Un ofiţer superior din marina americană s-a gândit să unifice aceste evenimente şi, pentru că distanţa între punctele de start ale competiţiilor era de 180.25 km, a hotărât să introducă şi o probă de ciclism.

“Înoată 3,86 km, pedalează  180,25 km şi aleargă 42,185 km. Laudă-te apoi pentru tot restul vieţii!”, era motto-ul primului “Ironman”, devenit numele al competiţiei între timp.

 La 18 februarie 1978, 15 concurenţi s-au aliniat la start cu scopul de a primi la final titlul onorific de “oameni de fier”. Dintre aceştia doar 12 au reuşit să ajungă la finiş. Câştigătorul, Gordon Haller, a terminat epuizantul concurs în 11 ore, 46 de minute şi 58 de secunde.

Fără niciun efort de marketing, competiţia a adunat la start, în 1979, un număr triplu de participanţi. Pe locul 6 în clasamentul general s-a clasat ciclista profesionistă Lyn Lemaire, aceasta devenind astfel prima “Ironwoman” din istorie.

Apariţia unui articol de zece pagini despre “Ironman” în celebra revistă “Sports ­Illustrated” a determinat apoi o adevărată nebunie şi numărul de participanţi a crescut exponenţial în anii următori. Concursul din 1982, televizat pe plan mondial,
a fost unul realmente deosebit.

Femeile nu s-au lăsat mai prejos

Julie Moss, o simplă studentă ce a concurat pentru a aduna date ştiinţifice despre corpul uman, a fost aproape să câştige concursul feminin.

Obosită şi deshidratată, Julie a fost depăşită pe ultimii metri de o altă concurentă, dar nu a cedat şi s-a târât efectiv către finiş în aplauzele curioşilor şi a milioanelor de spectatori. A fost o imagine ce a făcut înconjurul planetei şi care a atras mulţi oameni către acest gen de competiţii.

Oricine îşi poate învinge limitele

În prezent, anual, se dispută 21 de concursuri “Ironman” în lume,  iar cei mai bine clasaţi se califică la finala din Hawaii. În 2008, au participat 1.732 sportivi, dintre care 200 au primit dreptul a se concura în urma unei loterii internaţionale. Sunteţi liberi aşadar să vă înscrieţi la concursurile de tip “Ironman”, dacă va simţiţi în stare să treceţi cele trei probe spartane.

Contrar aparenţelor, competiţia este una rezervată mai degrabă amatorilor, doar 15% dintre participanţi concurând anual la mai multe concursuri.

Cel mai rapid “Ironman” din istorie este belgianul Luc Van Lierde, care a trecut linia de finiş, în 1995, în doar opt ore, patru minute şi opt secunde. Recordul absolut de victorii este deţinut de Paula Newby-Fraser (Zimbabwe), cu opt titluri în palmares.

Chrissie Wellington, câştigătoarea ultimelor două ediţii la feminin

Concurenţii se înghesuie la start ca nişte pinguini

Participanţii sunt nevoiţi să urce uzi pe biciclete după proba de înot

Mulţimea pestriţă de sportivi atrage mulţi curioşi pe margine