Ioana Uricaru: Am strigat "Ura!" când a venit Ceauşescu
0
Unul din cei cinci regizori ai peliculei "Amintiri din Epoca de Aur", venită la Cluj cu echipa ce a realizat filmul, se află în acest moment la TIFF Lounge, unde are loc o sesiune de discuţii libere, moderată de jurnalistul Mihnea Măruţă.
Vă prezentăm mai jos, în sistem live text, cele mai interesante întrebări şi răspunsuride la întâlnire. Vă invităm, de asemenea, să-i adresaţi întrebări Ioanei Uricaru prin intermediul rubricii de comentarii.
În ce an v-aţi sărutat prima dată la Republica?
Dacă vreţi, facem o campanie de săruturi, care ar putea salva cinema Republica :)
Cum aţi ajuns în SUA?
Am plecat în 2001. Am avut ocazia să merg la Los Angeles, pentru prima dată, în 2000 şi mi s-a părut foarte interesant, o altă atmosferă, diferit de România. M-am gândit că e interesant să fac ceva şi acolo şi am fost primită la una dintre universităţi. Am putut în SUA să predau biologie şi să îmi câştig existenţa.
Povestiţi-ne despre filmuleţul "The sun and the moon".
Mi-am luat diploma de licenţă cu el. A fost foarte greu să reproduci România într-un platou din Los Angeles. Asta mi-a dat cea mai mare satisfacţie. E un film de 12 minute, alb negru şi are un subiect destul de politic, e vorba de un cuplu care lucrează în schimburi diferite. Doi tineri care nu apucă să se întâlnească. A fost selectat şi la câteva festivaluri. Îmi place că e făcut pe peliculă. Pot să îl aduc în România. Am două scurtmetraje pe care le voi realiza anul acesta şi m-am gândit chiar şi la un lung metraj.
Ioana Uricaru a realizat "Legenda activistului în inspecţie", unul din seria de filme din cadrul peliculei "Amintiri din Epoca de Aur"
Cum aţi ales legenda?
A fost un proces, ştiam că sunt şase. Au fost filmate pe parcursul a doi ani, nu s-a hotărât de la început care sunt toţi autorii. Cristian Mungiu ne-a invitat şi ne-a spus "uite, dacă vrei să faci episodul cutare". Şi am zis da, nu am tras la sorţi :)
A fost totul foarte armonios. El le scrisese pe toate oricum, era normal ca dacă cineva simţea o afinitate puternică pentru una din poveşti să i se prilejuiască să o facă.
Aţi stat vreodată în coloană, aplaudând?
Da, am stat, când a venit Ceauşescu în Cluj. Stăteam în faţa hotelului Melody, cu steguleţe etc. Era vară, am stat când a mers şi când s-a întors. Cred că am strigat doar "Ura!". Am făcut şi armata în anul I de facultate.
Ştiaţi ceva despre legendă? Unde s-a întâmplat, povestea în sine...
Am auzit unii care spuneau că s-a întâmplat la Gherla, unii care se jură că în Ploieşti. Fiecare spunea că ştie de unde vine povestea dar nu, nu ştiu.
În ce direcţie credeţi că se îndreaptă filmul românesc din punct de vedere stilistic?
Cred că fiecare regizor ia decizii personale, dar mi se pare îmbucurător că sunt mai multe direcţii conturate. Nae Caranfil, Cristi Puiu, Cristian Mungiu, toţi fac filme diferite. În prezent suntem mai aproape de public, nu e doar un fenomen îngheţat unde toată lumea face la fel.
Ce aţi învăţat în SUA ca om de film?
Americanii sunt îndreptaţi spre partea comercială. Nu e rău, e o opţiune. Cred că e foarte bine să existe industrie de film, să se facă un produs dorit, cumpărat, pentru oamenii care vor să plătească bani să vadă ceva. Din fericire sau din nefericire, mie nu mi-a zis nimeni ce să fac acolo. În general, ai foarte multă libertate, dar din cauza asta trebuie să fii extrem de responsabil.
Ce am învăţat e ideea de responsabilitate şi ideea că fondurile nu vin de la instituţii sau de la Guvern, întotdeauna sunt banii cuiva care o să îţi ceară socoateală şi e treaba ta să îl convingi pe omul ce îţi dă bani că ceea ce vei face e valoros şi merită. Nciodată nu îţi poţi permite să risipeşti nimic fără să dai socoteală cuiva. Asta înseamnă responsabilizarea.
Ioana Uricaru este colaborator al celui mai faimos blog din lume, Huffington Post
Cum aţi ajuns să scrieţi pe acest blog?
În timpul campaniei electorale căutau corespondenţi străini, care să spună cum văd alegerile din exterior. Eu le-am scris un mic material despre ce înseamnă pentru mine America şi de ce să voteze cu Obama, iar astfel am fost invitată să mai scriu. După ce Obama a căştigat, în stil pur românesc m-am lăsat :)
Unul din posturi era un mesaj foarte dur la adresa lui Sarah Palin, deoarece a spus că "vă imaginaţi pe ce se duc banii, se cheltuiesc bani pe cercetări pe musculiţa de oţet". Ea zica chestia asta la un eveniment în care era vorba de cercetare în privinţa copiilor. Ea nu ştia că pe musculiţa asta se fac cercetările, după care se continuă mai departe cu cercetările propriu-zise...
Ce fac producătorii americani pentru succesul filmelor lor?
Filmele americane ajung să fie reprezentative din cauza publicităţii. În SUA ecistă bugete de publicitate uriaşe, aproape cât cele de producţie ori, poate, mai mari. Starurile şi marketingul fac foarte multe filme de succes.
Ce filme veţi mai urmări la TIFF?
Voi merge la "Poliţist, adjectiv", e un film pe care vreau să îl văd, dar mai sunt şi alte filme în competiţie, despre care am auzit că sunt bune. De asemenea, vreau să o întâlnesc pe Claudia Cardinale.
Întâlnirea a luat sfârşit.
Invitata de mâine la TIFF Lounge este
. Aşteptăm întrebările voastre în secţiunea de comentarii de mai jos sau pe adresa cluj@adevarul.ro.
Se încarcă comentariile...
