Învierea Domnului, dulcele Bucovinei

Mii de credincioşi au ales să ia Lumina Paştelui de la mânăstirile din judeţul Suceava, lăsându-şi acolo păcatele, dar şi milioanele Bucovina nu mai e dulce în Postul Paştelui,

Mii de credincioşi au ales să ia Lumina Paştelui de la mânăstirile din judeţul Suceava, lăsându-şi acolo păcatele, dar şi milioanele

Bucovina nu mai e dulce în Postul Paştelui, cel mai lung din calendarul creştin-ortodox. E riguroasă şi încruntată, la fel ca îngerii pictaţi acum cinci secole pe zidurile mânăstirilor din judeţul Suceava. Posomorâţi şi slăbiţi, bătrânii locului zâmbesc cu greu nepoţilor, mustrându-i din priviri pentru burţile rotunjoare.

Dealurile Putnei încă nu şi-au recăpătat verdele din vederi, iar serpentinele ce duc spre Gura Humorului tot mai adăpostesc zăpadă. După 48 de zile de sec, oamenii şi natura par blazaţi de aşteptare. Emoţia Paştelui doar se ghiceşte.

Turişti şi măicuţe, cântând prohodul împreună

Însă turiştii au gustat Bucovina oricum. Vineri seară, doi-trei fotografi de ocazie parcă împietriseră în faţa picturii exterioare de la Mânăstirea Suceviţa, în timp lumea se strângea în jurul unei chilii. Acolo, măicuţele cântau prohodul, iar cei care călcau pragul erau invitaţi să facă la fel. 154 de strofe, cu intonaţie şi evlavie, cu voce sau fără. Cântecul aluneca prin toată curtea, adunând câţiva zeci de sfioşi pe dalele de piatră din jurul chiliei. Unii îşi şuşoteau regretul pentru carnea şi înjurăturile de toate zilele, alţii pur şi simplu meditau. Mai era o zi până la Înviere.

"Italienii" şi comerţul din mânăstiri

În sfârşit, Sâmbăta Mare. Drumul Rădăuţi-Suceviţa se aglomerase. La fiecare trei maşini cu număr de Suceava, două erau de Bucureşti şi una de Italia. Comerţul cu cele sfinte putea începe. Icoane poleite cu argint, ouă încondeiate, cruci din lemn şi lănţişoare poposeau din mâinile oamenilor în sutană în cele ale turiştilor. Străinii se minunau în engleză, franceză sau germană de vreun ou de struţ colorat şi împodobit în buna tradiţie bucovineană, iar ai noştri se făleau cu noi piese de colecţie.

La Putna, doi "italieni", cum li se spune prin zonă "căpşunarilor", aruncau ca la petreceri cu bancnotele de 500 de lei, punând la grea încercare cumpătul călugărului din spatele tejghelei. La Moldoviţa, turiştii zâmbeau melancolic în faţa vitrinei cu biblii din secolul al XVI-lea şi pergamente medievale. Iar Voroneţul provoca oftaturi de admiraţie cu albastrul său unic, dar şi cu erudiţia măicuţei-ghid.

Învierea lângă "Scara Virtuţilor"

Întunericul s-a lăsat repede peste Bucovina. La Suceviţa, maşinile ocupaseră deja aleile pe o rază de un kilometru. Lumea înainta pe jos, în linişte, către zidurile seculare. Deasupra, stelele abia dacă se distingeau. Brazii ieşeau în evidenţă ca nişte siluete negre, iar dealurile bătute odată de haiducul Darie Pomohaci erau una cu noaptea. În curtea mânăstirii, doar zidul cu "Scara Virtuţilor" se bucura de lumină. Deasupra scării oblice - simetria şi calmul din rândul îngerilor, dedesubt - dracii haotici care trag păcătoşii spre Infern.

Cu zece minute înainte de miezul nopţii, curtea se umpluse. O mie de oameni aşteptau în linişte Lumina. Se simţea numai mirosul ierbii, în aerul tare de Bucovina. Într-un târziu, au ieşit şi tradiţionalele cruci înalte din biserică, aducând cu ele cântecul curat al măicuţelor. Apoi a licărit Lumina. În câteva secunde, lumânările reci şi-au primit făclia gălbuie-roşie. "Hristos a înviat din morţi/Cu moartea pe moarte călcând/ Şi celor din morminte, viaţă dăruindu-le", s-a cântat pe mai multe voci şi tonalităţi. Cu stomacurile mai pline sau mai goale. S-a înconjurat de trei ori biserica, însă gândurile începuseră deja să zboare la cozonac, pască, fripturi sau ceramică neagră. Hristos a înviat, iar Bucovina e dulce din nou.