În vizită pe cea mai păzită graniţă din lume

În vizită pe cea mai păzită graniţă din lume

Cele două Coreei sunt despărţite de aşa-zisa zonă demilitarizată, de fapt cea mai înarmată de pe glob. În lipsa unui acord de pace, Coreea de Nord şi Coreea de Sud sunt oficial în război. La graniţa dintre cele două ţări, ONU a stabilit în 1953 o zonă-tampon de 250 de kilometri.

“Bine aţi venit în tabăra Boniface”, ne întâmpină sergentul Frank Murillo, un american aflat de un an la post în zona demilitarizată dintre cele două Corei. I se spune demilitarizată, dar în fapt este considerată zona cel mai puternic înarmată din lume, chiar dacă în partea sud-coreeană sunt doar aproximativ 750 de soldaţi din diverse ţări.

Citiţi şi:

• Phenianul, în faza finală de îmbogăţire a uraniului
• VIDEO Jurnalistele americane: nord-coreenii ne-au capturat pe teritoriul Chinei
• Phenianul ameninţă Seulul şi Washingtonul cu riposta nucleară în caz de provocare

Paradoxal, locul arată mai degrabă a muzeu decât a zonă-tampon între două ţări aflate încă în război. “Ce-i drept, arată ca un parc tematic, există chiar şi un magazin cu suvenire” , recunoaşte sergentul Murillo.

Asta şi pentru că guvernul de la Seul, şi cel de la Phenian permit, lucru unic în lume, organizarea de excursii pentru turişti de o parte şi de alta a liniei albe de demarcaţie. Soldaţii de ambele părţi sunt obişnuiţi cu turiştii de toate felurile, inclusiv elevi aduşi în excursie de documentare. Cei care se ocupă de prezentarea zonei demilitarizate sunt chiar soldaţii, dar în pofida liniştii aparente, ei nu uită că păzesc o graniţă a războiului. Şi într-adevăr, în vreme ce un soldat îmi spune că “uneori se simte tensiunea în aer”, dinspre clădirile comuniste se revarsă imnuri patriotice.

Zona se află sub control internaţional ONU prin Comisia de Supraveghere a organizaţiei, dar nimeni nu uită că oricând ar putea izbucni un război. Vorba soldaţilor de aici: “Nord-coreenii sunt imprevizibili”.

Totuşi, viaţa continuă, spune sergentul Frank Murillo, pentru că, în mijlocul zonei, printre garduri din sârmă ghimpată, există un mic sat: “Sătenii au la dispozitie terenuri pe care le cultivă, dar trăiesc sub nişte restricţii severe, trebuie sa plece de pe câmp şi să fie în sat la ora 9 seara, iar noaptea trebuie sa aibă acoperite uşile şi ferestrele”, explică sergentul american.

Războiul steagurilor

Provocările nu lipsesc în aceasta zonă cu situaţie volatilă. Când în partea de sud a graniţei guvernul de la Seul a ridicat un steag înalt, puterea comunistă, ofensată, a intrat în competiţie: “Nord-coreenii au replicat imediat, ridicând în zona lor un steag şi mai înalt, de 160 de metri, în timp ce steagul din sud e de numai 100 de metri” povesteşte Frank Murillo.

Alteori, turişti nord-coreeni aduşi să viziteze partea comunistă a zonei demilitarizate strigă sloganuri la câţiva paşi de  fortele ONU. “Voi americanii sunteţi de vină pentru toate, strigau nord-coreenii, adresându-se de fapt unor soldaţi suedezi şi oficiali elveţieni care erau pe acolo întâmplător”, îşi aminteşte soldatul Parker, tot american.

De multe ori, din megafoanele instalate pe clădirile nord-coreene, se revarsă peste soldaţii ONU şi turişti imnuri comuniste şi discursuri ale lui Kim Jong Il.

Soldaţi sud-coreeni la intrarea în sala de conferinţe, unde se ţin reuniunile „Nord-Sud“ 

Lângă baza Boniface se află un pod folosit la sfârşitul războiului pentru schimbul de prizonieri. “Prizonierii erau aliniaţi la capetele podului şi li se permitea să aleagă unde vor să meargă, în Coreea de Sud sau de Nord. Odată alegerea făcută, ei nu se mai puteau răzgândi, de unde şi numele “Podul fără întoarcere”, explică sergentul Murillo.

Tensiunea pluteşte în aer

În mijlocul zonei demilitarizate, tensiunea pluteşte în aer, soldaţii sud-coreeni şi cei nord-coreeni se ţin unii pe alţii sub supraveghere permanent, de la numai câteva zeci de metri depărtare, despărţiţi doar de o linie albă care reprezintă graniţa, trasată printr-un fel de curte dintre clădirile principale din Nord şi din Sud. Clădirile comuniste sunt roşii, iar cele din Sud sunt albastre. Graniţa este vizibilă până şi în sala pentru negocieri, şi este trasată aici prin microfoane instalate pe o masă lungă.

Drumul ce leagă cele două Corei trece prin zona demilitarizată, iar în prezent se încearcă reluarea circulaţiei şi a schimburilor comerciale, ceea ce, speră comunitatea internaţională, poate duce la negocieri mai de substanţă pe viitor, spune locotenent-comandantul canadian Hugh Son, de origine coreeană.

Lângă poarta de acces de pe drumul dintre cele două Corei este o stâncă pe care stă scris: “Acest drum duce spre pace şi prosperitate”. “Cred că, dacă acest drum rămâne deschis, mereu va exista o şansă pentru pace” spune cu optimism locotenent-comandantul Hugh Son.

Destindere intercoreenă ?

Coreea de Nord, confruntată cu presiuni internaţionale pentru a-şi abandona programul nuclear, şi-a marcat, ieri, cea de-a 61-a aniversare cu angajamentul de „a-i anihila fără milă pe imperialiştii americani“ în caz că atacă ţara comunistă, relatează AP. Televiziunea de stat nord-coreeană a difuzat cântece patriotice ce făceau apel la loialitate eternă faţă de liderul Kim Jong-il, care a construit un „paradis“ în Peninsula Coreea.

Singurul drum între cele două Corei

La începutul acestei luni, regimul de la Phenian a făcut un gest de destindere faţă de Seul. 24 de sud-coreeni şi 21 de autocamioane cu marfă au trecut frontiera dintre cele două ţări, după nouă luni de restricţii. Pentru unii analişti politici, această atitudinea are drept scop contracararea eforturilor internaţionale vizând aplicarea sancţiunilor adoptate de Consiliul de Securitate al ONU împotriva Phenianului.