Gorbaciov, după 20 de ani, 5 luni, 3 săptămâni şi o zi

adevarul

Publicat: 22.09.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 05:33

Fostul lider al URSS a fost ultima dată în România la 8 iulie 1989. Atunci - invitat de Ceauşescu. Acum - de Vântu. Omul ale cărui reforme au condus la căderea comunismului în Europa de Est şi la execuţia soţilor Ceauşescu este invitat la 2 decembrie 2009 la Realitatea TV.

Citiţi şi:

Gorbaciov, de la tovarăşul Ceauşescu la domnul Vântu de Grigore Cartianu

Mihail Gorbaciov nu a mai fost în România de la vizita din 7-8 iulie 1989, când a participat la reuniunea Comitetului Politic Consultativ (organul suprem de conducere, la nivel de şef de state) al Tratatului de la Varşovia.

„Independentul“

În memoriile sale, Mihail Gorbaciov a descris pe larg atât relaţiile pe care le avea cu Nicolae Ceauşescu, cât şi una din cele două vizite pe care le-a făcut la Bucureşti, cea din 25-27 mai 1987.

„Pe Ceauşescu l-am cunoscut personal încă înainte ca eu să devin secretar general. Ca secretar al CC al PCUS am avut ocazia să-l întâlnesc ori de câte ori vizita URSS. Nu era prea apreciat la Moscova; i se luau în nume de rău ambiţiile şi relaţiile ostentative cu Vestul”, povesteşte Gorbaciov în memorii.

Fostul lider sovietic descrie pe larg modul în care Ceauşescu încerca, în permanenţă, să-şi afirme independenţa faţă de URSS. “Un sentiment ciudat mă stăpânea de fiecare dată când observam cum încerca Ceauşescu prin toate mijloacele să accentueze independenţa părerilor sale. Toate acestea erau artificiale; orice persoană, chiar şi cu o precară cultură politică, observa limpede limitele personalităţii şi labilitatea sa psihică”, spune Gorbaciov.

Prima vizită

În 1987, Mihail Gorbaciov a decis să dea curs mai multor invitaţii ale lui Nicolae Ceauşescu şi să viziteze România. Ultima vizita a unui „ţar” sovietic în ţara noastră avusese loc la 22-24 noiembrie 1976, când Ceauşescu îl primise pe Leonid Brejnev.

Scopul principal al vizitei, pentru Gorbaciov, era încercarea de a-l convinge pe liderul român să introducă reformele iniţiate deja în URSS, perestroika şi glasnost (reforma şi transparenţa). Avea să fie însă dezamăgit.

Prima impresie proastă pentru oaspeţii sovietici a fost dată de sutele de mii de oameni obligaţi să-i întâmpine şi să-i ovaţioneze pe drumul de la aeroport, când au sosit la Bucureşti, la 25 mai 1987. „Mi se părea că asist la o reprezentaţie de circ”, a scris Gorbaciov în memorii.

A urmat apoi un şoc pentru liderul sovietic şi soţia sa, Raisa: au încercat de mai multe ori să comunice cu cetăţenii români obişnuiţi, dar aceştia se retrăgeau speriaţi. „Eram consternat: cum era posibil ca aceşti oameni, cu temperamentul lor sudic, cu deschiderea şi locvacitatea lor naturale, să fi fost «domesticiţi» în felul ăsta?”, îşi aminteşte Gorbaciov.

Circ fără pâine

Cel puţin la fel de neplăcut impresionat a fost Gorbaciov şi de manifestarea de la Palatul Republicii, organizată la 26 mai. El a observat “un număr mare de tineri, cu aspect de automate, probabil militari în civil”, care umpleau sala, alături de conducerea de partid şi de stat, şi care, dirijaţi de Emil Bobu, se ridicau în picioare, aplaudau şi scandau lozinci în timpul discursului lui Ceauşescu.

Gorbaciov a remarcat şi faptul că „se temeau în mod vizibil să-şi exprime sentimentele sub ochii vigilenţi ai şefului”, în timp ce el le explica modul în care se desfăşoară reforma socialismului în URSS.
Liderul URSS nu s-a lăsat păcălit nici de primirea organizată, în ultima zi a vizitei, la 27 mai, într-un mare magazin alimentar, plin ochi de produse. „De îndată ce am plecat, majoritatea produselor alimentare au fost retrase din magazin, restul l-au cumpărat oamenii care au reuşit să năvălească înăuntru”, scria Gorbaciov.

„O vizită în România mi-a oferit încă un argument ca să continui perestroika: trebuia să se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se «ferici» societatea cu de-a sila”, pune Gorbaciov o tristă concluzie în memorii.

Cină ratată în faţa şemineului

Probabil cea mai mare dezamăgire a lui Gorbaciov, la vizita din 1987, a constituit-o discuţia pe care a purtat-o cu Nicolae Ceauşescu în timpul cinei neprotocolare din seara de 26 mai. Deşi se aştepta la o discuţie prietenească, s-a trezit cu un Ceauşescu pus pe reproşuri: „El împărţea învăţături şi prelegeri, relevând în mod special că s-au întreprins prea multe iniţiative îndreptate spre Vest.”

Mihail Gorbaciov

Gorbaciov a insistat cu nevoia de reformă, iar soţia sa, Raisa, a subliniat că reformele sunt sprijinite de cetăţenii URSS, care îi scriu cu miile, zilnic, în sprijinul perestroikăi. Ceauşescu s-a supărat. „La acestea, Ceauşescu a ripostat furios că el - dacă ar fi cetăţean al Uniunii Sovietice - i-ar scrie, de asemenea, lui Mihail Sergheievici şi l-ar sfătui să se ocupe mai puţin de chestiuni internaţionale şi mai mult de probleme interne şi să dea dovadă de precauţie în chestiunile democratizării şi deschiderii”, spune Gorbaciov în memorii.

Liderul sovietic a ridicat şi el tonul: „Ceea ce pretinzi în ţara dumitale că ar fi o societate a bunăstării şi a umanismului nu are, în opinia mea, nicio legătură, nici cu una, nici cu celălaltă, ca să nu mai vorbim de democraţie: în realitate, ţii ţara într-o stare de frică şi teroare, după ce ai izolat-o de restul lumii”, reproş care l-a înfuriat şi mai rău pe preşedintele României.

Uitând de diplomaţie şi de poziţiile pe care le ocupau, cei doi lideri s-au certat foarte rău. „Discuţia care a urmat atunci a fost dusă pe un ton atât de ridicat încât unul dintre colaboratorii lui Ceauşescu a dat indicaţia să se închidă cât mai rapid ferestrele, deschise larg în noaptea caldă de vară, şi să se gonească gardienii cât mai în fundul parcului: nu trebuiau să existe martori. Ceauşescu a căutat să mă contrazică, s-a enervat, dar nu a putut invoca nimic convingător. Seara a fost total stricată”, a relatat Mihail Gorbaciov în volumul său de memorii.

Ultimele întâlniri

În ultimul său an de viaţă, 1989, Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit de două ori cu Mihail Gorbaciov. În zilele de 7 şi 8 iulie, Bucureştiul a găzduit întrunirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia.

Nicolae Ceauşescu a încercat timid să combată ideea apropierii „celor două jumătăţi ale Europei”. A fost nu doar eurosceptic la acea întâlnire, ci singurul adept al „doctrinei Brejnev”, potrivit căreia se justifica intervenţia externă în cazul unei devieri într-unul dintre statele comuniste, sub pretextul că ar fi pus în pericol socialismul.

La polul opus, Gorbaciov, aşa cum spusese şi-n discursul de deschidere a întâlnirii, le cerea comuniştilor să se reformeze, fiecare cum credea de cuviinţă. Era „doctrina Sinatra”, cum avea ea să fie numită după titlul piesei „My way” a celebrului cântăreţ american.

Lumi paralele

Dacă în iulie n-a existat nicio întrevedere particulară între cei doi lideri, în decembrie 1989, la Moscova, cei doi vor purta o discuţie separată, la cererea lui Ceauşescu. Cel din urmă ar fi condiţionat participarea sa la întâlnirea liderilor statelor din Pactul de la Varşovia de această întrevedere cu Gorbaciov.

Mihail Gorbaciov tocmai se întorsese de la Malta, unde se întâlnise cu preşedintele SUA, George Bush senior, şi ştia că soarta comunismului fusese pecetluită în Europa. În noiembrie căzuse Zidul Berlinului, împotriva voinţei liderului sovietic.

Iar Ceauşescu îi vorbea, la 4 decembrie 1989, despre nevoia de a reconsolida comunismul, lucru ce-l irită la un moment dat pe şeful Kremlinului: Ceauşescu îi spune: „Esenţialul este să realizăm socialismul ca să asigure o viaţă mai bună oamenilor, şi materială, şi spirituală”. Gorbaciov îl întrerupe scurt: „Îl rog pe tovarăşul Stoica (ambasadorul României la Moscova – n. red.) să vă traducă ultimul articol pe care l-am scris în legătură cu ideile socialismului şi perestroika. Acolo sunt expuse toate aceste lucruri”.

Ceauşescu încearcă o eschivă: „M-am uitat prin el şi am o traducere scurtă”, ceea ce-i aduce o nouă replică dură din partea interlocutorului: „Dar din extrase nu reiese totul foarte clar!”.

În cele din urmă, Gorbaciov acceptă o întâlnire bilaterală, pe parcursul anului 1990. Se ia în considerare data de 9 ianuarie, la care Gorbaciov spune: „Veţi mai trăi până la 9 ianuarie 1990!”

Gorbaciov, un invitat scump

Sumele plătite pentru aducerea lui Mihail Gorbaciov în România sunt confidenţiale, dar se poate estima că nu sunt deloc mici. Pe lângă cheltuielile implicate de transportul, cazarea şi securitatea unui personaj atât de important, acestuia îi este plătit un onorariu care poate ajunge sau chiar depăşi 100.000 de dolari SUA.

În 2003, Auburn University din Alabama, SUA, i-a plătit lui Mihail Gorbaciov suma de 87.000 de dolari pentru o conferinţă, iar pentru o reclamă la Pizza Hut, în care apare fostul lider sovietic, s-a vehiculat un onorariu de aproximativ un milion de dolari. Trebuie precizat că Gorbaciov donează o mare parte din banii pe care îi realizează fundaţiilor din care face parte sau pentru opere de caritate.

Stratageme

Orgoliul lui Ceauşescu în relaţiile cu ceilalţi lideri ai Tratatului de la Varşovia răzbate inclusiv din întâmplări comice. “La şedinţele Comitetului Politic al Consiliului Pactului de la Varşovia, oamenii lui erau tot timpul atenţi în ce moment sosea delegaţia sovietică. Imediat Ceauşescu era informat şi - ca din întâmplare - sosea şi el în acelaşi timp cu mine. Mi-amintesc cum, în timpul unei reuniuni în Ungaria, am străbătut pe jos un parc spre a ajunge la locul următoarei şedinţe. În faţă mergea delegaţia română.

Deodată Ceauşescu s-a prăbuşit la pământ; părea să-şi fi sucit piciorul. A fost ajutat să se ridice. L-am ajuns din urmă şi l-am întrebat cum se simte. La fel de «întâmplător» ca şi cum s-ar fi găsit un pian printre arbuşti, au apărut în clipa aceea reporteri de televiziune cu camerele de luat vederi, după care presa şi televiziunea au comunicat despre o întâlnire dintre Ceauşescu şi mine .

Era un joc foarte transparent. Ceauşescu voia să demonstreze întregii lumi că Gorbaciov se întâlneşte în mod special cu el, stă de vorbă cu el şi ţine seama de el”, a relatat, amuzat, liderul sovietic.

Vizită eşuată

În memoriile sale, Mihail Gorbaciov relatează despre vizita din mai 1987 ca despre un eşec. Nu a reuşit să-l convingă pe Ceauşescu să reformeze socialismul românesc, s-a certat cu preşedintele României şi s-a declarat consternat de modul în care sistemul reuşise să „dreseze“ cetăţenii de rând.