Arsen în apa potabilă din vestul României: concentraţia depăşeşte de 10 ori limita internaţională

În judeţele Bihor, Satu Mare şi Arad, nivelul de arsen din apele subterane ajunge să depăşească şi de 10 ori, în unele locuri, nivelul maxim de siguranţă pentru locuitori. Arsenul este un metal greu, recunoscut de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Uniunea Europeană ca fiind cancerigen.

Doctor în geologie şi decan al Facultăţii de Ştiinţa Mediului, din Universitatea „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, Călin Baciu a măsurat în Câmpia de Vest nivelul de arsen şi a declarat într-un interviu acordat "adevarul.ro" că acolo "sunt valori care depăşesc limitele recomandate" şi "în consecinţă trebuie să fim foarte atenţi, să protejăm sănătatea populaţiei". În Ungaria şi România sunt cele mai mari concentraţii de arsen din Europa.

"adevărul.ro": Aţi cercetat în vestul României nivelul arsenului din apele subterane, element care poate să provoace cancer dacă este consumat în apa potabilă. Ce valori aţi înregistrat?

Călin Baciu (foto stânga): "Limita agreată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este de 10 micrograme de arsen pe litru de apă potabilă. Sunt localităţi în vestul României unde am găsit un nivel de 20, 30, 50, sau chiar mai mult. În unele puţuri poate să ajungă până la 100".

Unde mai exact aţi găsit în vestul României nivel de arsen peste limitele de siguranţă?

"Este vorba de porţiuni din judeţul Bihor, din judeţul Arad şi de unele porţiuni din judeţul Satu Mare".

În câte localităţi aţi realizat cercetările?

"Să zicem ceva de ordinul 25-30 de localităţi. Nu am luat date din reşedinţele de judeţ şi oraşele foarte mari, acolo unde este o reţea de alimentare cu apă nu a fost cazul".

Cel mai mare nivel de arsen unde l-aţi găsit?

"În general înspre graniţa cu Ungaria sunt valori mai mari şi în zona Crişului. Este vorba de Crişul Alb, Crişul Negru, cam pe acolo. Pe Crişul Repede nu am observat. Acolo trebuie să continuăm cercetările. Şi ceea ce am verificat în Timiş nu are arsen.

Prezenţa arsenului pe teritoriul Ungariei şi în unele puncte din România este cunoscut de peste 50 de ani. Cel mai mare nivel al arsenului este în Ungaria. Există o anomalie de arsen care se profilează în principal pe teritoriul Ungariei, în jumătatea estică, iar o parte din această anomalie ajunge pe teritoriul României, este vorba de apele subterane de adâncime din judeţele vestice, care sunt folosite pe alocuri de către localnici.

Însă în unele localităţi există şi reţele publice de alimentare, care nu au arsen, deci este şi opţiunea locuitorilor dacă ei doresc să consume apă de la reţea sau dacă merg pe vechile puţuri, dintre care unele pot să aibă concentraţii mai mari de arsen.

În mod obişnuit apa aceasta curge liber, aceste localităţiI din partea de vest a României au în general puţuri din acestea arteziene care sunt săpate, unele de ele, cu 100 de ani în urmă. Apa curge liber la cişmea şi cei care doresc pot să meargă să ia apă pentru folosinţe casnice.

Dar o bună parte din populaţie este avizată, ştie că nu este bine să consume, acum s-ar putea să nu fie toată lumea avizată dar cel puţin autorităţile locale cunosc problema şi încearcă să asigure o sursă alternativă, adică o reţea de apă potabilă care să nu prezinte pericol".

Cum interpretaţi nivelul de arsen pe care l-aţi găsit?

"Sunt valori care depăşesc limitele recomandate. În consecinţă trebuie să fim foarte atenţi, să protejăm sănătatea populaţiei datorită acestor doze. Care nu sunt foarte mari dacă beau un litru sau două de apă , nu o să păţesc probabil nimic, dar dacă consum ani de zile, s-ar putea să aibă efecte negative. Nu o să aibă efecte negative asupra tuturor persoanelor. Poate o să fie, din 100 de oameni, un număr de...nu ştiu, 1, 2, 3, 5, care s-ar putea să aibă de suferit".

De unde a apărut arsenul în apele subterane din vestul României?

"Practic acesta este chiar scopul studiilor pe care le facem noi. Dorim să elucidăm care este sursa. Ceea ce aş putea să vă spun este că arsenul este un element destul de răspândit , îl găsim în sol, în roci, însă de obicei este fixat pe sol sau pe rocă. În anumite condiţii se mobilizează, se dizolvă şi vrem să înţelegem care sunt cauzele care îl fac să se dizolve mai multe în această regiune decât în altele".

Cum aţi făcut măsurătorile din fântâni?

"Am început să lucrez la această cercetare prin 2005. În vestul României sunt puţuri arteziene, adică se sapă la 200-300 de metri şi apa iese singură la suprafaţă. Ca o cişmea care curge permanent. Şi unele dintre aceste puţuri au concentraţii de arsen peste limitele admise de către reglementările internaţionale.

Într-o oarecare măsură au fost publicate aceste rezultate, însă suntem încă într-o fază de prelucrare a datelor, pentru că nu poţi să anunţi ceva, să lansezi o informaţie până nu ai siguranţa că ceea ce ai calculat este bine. Oamenii intră în panică şi atunci este mai bine să existe nişte rezultate definitive şi foarte argumentate, ca să ajutăm comunitatea, nu să creăm o panică nejustificată.

Trebuie făcute analize foarte atente, trebuiesc luate analize puţ cu puţ, pentru că există şi o variabilitate. De exemplu, dacă am un puţ aici, la o distanţă de un kilometru pot să am alte valori ale conţinutului de arsenic".

Când veţi publica rezultatele?

"De obicei se publică în reviste internaţionale. Pe măsură ce ajungem la nişte rezultate, să zic care să ne permită să tragem nişte concluzii clare şi să facem nişte recomandări, foarte bine argumentate, le oferim spre cunoştinţă publică".

Ce măsuri consideraţi că trebuie puse în practică pentru diminuarea nivelului de arsen?

"Fie identificarea unei resurse alternative de apă, fie tratatarea apei din aceste puţuri".

De ce consideraţi că se fac studii, care se publică într-o revistă internaţională şi totuşi nu se întâmplă nimic la nivel de autorităţi?

"Eu cred că ar trebui să avem nişte rezultate mai clare din partea comunităţii ştiinţifice şi lucrăm în prezent la asta.

Adică: pentru ca un factor de decizie să stabilească nişte măsuri sau un mod de acţiune, este necesar ca această decizie să se bazeze pe nişte informaţii clare. Şi probabil că încă nici comunitatea ştiinţifică din România nu a furnizat o situaţie extreme de clară pentru ca să se poată implementa un plan de măsuri.

În unele zone s-a implementat, s-au realizat reţele de alimentare alternativă cu apă, s-au experimentat procedee de decontaminare a apei din aceste puţuri, dar probabil că şi comunitatea ştiinţifică va trebui să dea un semnal mai puternic şi mai clar către factorii de decizie".

Cum vedeţi România comparativ cu situaţia altor ţări?

"Cea mai dramatică situaţie este în Asia de sud-est. Bangladeshul este o tragedie şi mai sunt zone din acestea cu concentraţii ridicate de arsen în Vietnam, Laos, Taiwan, India".

DATE DESPRE NIVELUL ARSENULUI DIN ROMANIA:

În 2002-2005 a fost cercetată, în cadrul unui proiect finanţat de Comisia Europeană, "Expunerea la arsenic în Ungaria, România şi Slovacia". În Bihor şi Arad au fost identificate valori ale arsenului de 24 de micrograme pe litru de apă, respectiv 95 de micrograme. "Arsenicul anorganic este un cancerigen puternic", se arată în studiul la care au participat oameni din cele trei ţări cu vârste cuprinse între 30 şi 79 de ani.

Potrivit Smedley&Kinninburgh (2002), zona ameninţată de arsen din România şi Ungaria este de 110.000 de kilometri pătraţi, iar nivelul maxim înregistrat în România a fost 150 de micrograme pe litru de apă. Concentraţia maximă admisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii

Un alt studiu - Gurzău&Gurzău (2001) - a arătat că 50.000 de români din Bihor şi Arad sunt  ameninţaţi de prezenţa arsenicului în apa potabilă, nivelul maxim prezentat de acest studiu fiind de 176 de micrograme pe litru de apă.

Mai citiţi: Şef la Apele Române: "Tot ce se aruncă acum la WC ajunge netratat în Dâmboviţa"