Adevarul.ro

Fostul şef al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii, generalul Nicolae Pleşiţă, a murit într-un spital din Bucureşti. El va fi înmormântat miercuri la Curtea de Argeş.

Mai citeşte şi:
  

• Torţionarul Pleşiţă, iertat de procurori
  

Generalul Pleşiţă, în vârstă de 80 de ani, suferea de mai multe afecţiuni cronice, printre care diabet şi a murit într-o unitate medicală în care era internat pentru tratament.

Corpul neînsufleţit a fost transportat la Curtea de Argeş în cursul serii de marţi şi a fost depus la capela bisericii din cartierul Capul Dealului, unde, miercuri la prânz, va fi oficiată slujba de înmormântare.

Nicolae Pleşiţă, născut la 16 aprilie 1929, a condus Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii în perioada 1980-1984 şi a intrat de tânar în Partidul Comunist Român, devenind activist şi ocupându-se de problemele tineretului.

Decorat pentru activitatea de luptă contra grupurilor de rezistenţă

În 1948, dupa înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, Partidului Muncitoresc Român a trimis comisii de recrutare de personal pentru noul organ creat prin toate judeţele tării. În acel an, el a fost recrutat ca angajat al Securităţii. A fost avansat în grad şi mutat în diferite zone ale ţării (Argeş, Arad, Vâlcea, Bucureşti, Piteşti).

În 1958, Pleşiţă a fost avansat la gradul de căpitan de securitate şi decorat pentru activitatea de luptă contra grupurilor de rezistenţă, organizate în munţi. Între 1962-1967, col. Pleşiţă a fost comandant de securitate al Regiunii Cluj. În anul 1967 este adus la Bucureşti ca şef al Direcţiei de Securitate şi Gardă, fiind înaintat la gradul de general-maior.

A condus reprimarea minerilor care au participat la marea grevă din Valea Jiului din '77

În 1972 a fost mutat disciplinar la Inspectoratul Judeţean de Securitate Ilfov, cu sarcini pe linie administrativă până în 1974, dar a fost readus pe funcţii de conducere în Ministerul de Interne: secretar general în perioada 1975-1976, adjunct al ministrului şi apoi prim-adjunct din 1976 până în 1978.

A condus, împreună cu gen. Emil Macri, reprimarea minerilor care au participat la marea grevă din Valea Jiului, din august 1977 şi, ulterior a fost avansat la gradul de general-locotenent. Între anii 1978-1980 a fost comandant al Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa.

A ocupat funcţia de Şef al Centrului de Informaţii Externe

În perioada 1 septembrie 1980 - 1 decembrie 1984 a deţinut funcţia de prim-adjunct al ministrului de interne şi Şef al Centrului de Informaţii Externe din cadrul Direcţiei Securităţii Statului. La 29 noiembrie 1984, este demis şi numit comandant al Centrului de Perfecţionare a Cadrelor de Securitate de la Grădişte, de unde a fost trecut în rezervă la 19 februarie 1990 cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele).

După 1990 procuratura militară a deschis un dosar pe numele lui, acuzându-l de complicitate la atentatul din 21 februarie 1981 de la postul de radio Europa Liberă din Munchen, pus la cale de celebrul terorist Ilici Ramirez Sanchez- cunoscut sub numele de Carlos Şacalul - cu care el s-a întâlnit în câteva rânduri la Bucureşti.

În anul 2000 ancheta a fost întreruptă de procurorii militari şi reluată după patru ani de un tribunal civil. În martie 2009, Nicolae Pleşiţă a fost declarat nevinovat în acest dosar.

A fost unul dintre cei mai mari contestatari ai lui Pacepa

Generalul Nicolae Pleşiţă este una dintre cele mai controversate figuri ale serviciilor speciale comuniste româneşti. După 1990, el a apărut adesea în emisiuni de televiziune, în care a apărat cu îndârjire acţiunile de reprimare a rezistenţei româneşti din munţi, la care a luat parte ori le-a comandat.

De asemenea, el a condus direct ancheta la care a fost supus scriitorul disident Paul Goma, înainte ca acesta să fie silit să plece în exil la Paris. El a fost acuzat de poliţie politică, fără ca această acuzaţie să aibă urmări de ordin penal.

Totodată, Pleşiţă a fost unul dintre cei mai vehemenţi cantestatari ai fostului său coleg din securitatea ceauşistă, gen. Ion Mihai Pacepa, cel care, în vara lui 1978, a fugit în SUA, pe când deţinea funcţia de adjunct al şefului DIE.

Lui i-au fost consacrate două cărţi, una de convorbiri, iar cealaltă dedicată culiselor securităţii din perioada comunistă, care a avut în gen. Pleşiţă unul dintre slujbaşii de prim-plan, notează Agerpres.