Pericol: ospiciu lângă şcoală!

Gardul dintre unitatea de învăţământ şi spital este mai degrabă simbolic, fiind sărit adesea atât de elevi, cât şi de cei cu probleme psihice. Spitalul din Găneşti, judeţul Galaţi, nu are, de 17 ani, nici măcar un medic psihiatru care să se ocupe de bolnavii psihic. Un paznic supraveghează ieşirea, însă doar noaptea.

Bolnavii psihic internaţi la „Centrul Medico-Social Găneşti" sunt lăsaţi să umble liber, inclusiv prin curtea şcolii gimnaziale din vecinătate de care ospiciul este despărţit de un gard şubred. Spitalul, destinat în exclusivitate persoanelor care suferă de boli psihice cronice a fost renovat cu bani europeni. Condiţii de cazare bune, dar atât!

De 17 ani, la această instituţie nu mai lucrează niciun medic psihiatru. În 1993, medicul de familie din comună, Emilia Ştefănescu, şi-a făcut curaj şi a acceptat să lucreze la spital. Între timp, a devenit director al unităţii.

Fără gardă

Cei 158 de pacienţi permanenţi sunt păziţi de un sigur paznic, şi acela aflat la post doar noaptea, iar dintre infirmieri, care teoretic ar trebui să le ţină piept bolnavilor în timpul acceselor de furie, numai şase sunt bărbaţi.

„Avem 24 de infirmieri, dintr-un necesar de 46. Acestora li se adaugă zece asistenţi medicali. Nu avem niciun medic specialist. Numai eu sunt aici. Mare şi lată! Nu sunt ture de gardă. Se lucrează în ture de 12 ore cu 24 de ore libere şi la program normal de opt ore pe zi", ne-a declarat medicul Emilia Ştefănescu.

În această situaţie, pacienţii sar frecvent gardul spitalului. „Fug des de aici, pleacă în timpul mesei, pe la prânz. Nu-i opreşte nimeni. Putem plăti paznic doar pe timp de noapte", spune doctoriţa Ştefănescu. Prezenţa bolnavilor pe străzile din comună nu mai sperie pe nimeni. Se duc la cârciuma aflată la 50 de metri de spital şi îşi cumpără ţigări şi băutură. De bani fac rost cerşind.

Medicamentele, pe sponci

Pacienţii internaţi la Găneşti suferă de boli psihice cronice, fără şanse de recuperare. Cu toate astea, în imediata vecinătate a spitalului este şcoala gimnazială din sat. Copiii care învaţă aici sunt despărţiţi de bolnavii psihic printr-un gard dărăpănat înalt de un metru. Doar o minune face ca până acum să nu se fi înregistrat incidente grave.

„Ne-am obişnuit cu apropierea lor, sunt şi ei oameni", spune directorul şcolii, Ionel Peiu, fără a ţine seama că cei mici sunt într-un pericol constant. Părinţii nu sunt însă atât de indulgenţi. „Ne temem zi de zi pentru copiii noştri. Nu ştii niciodată când unuia din bolnavi poate să îi vină prin cap să le facă vreun rău", spune Vasile Iftode, tatăl unei fetiţe de la şcoala din Găneşti.

Potrivit doctoriţei Ştefănescu, medicamentele le mai ajung pentru cel mult o lună. „Va fi foarte rău. Vine vara, cu căldură mare şi dacă nu avem medicamente, bolnavii o iau razna, devin agresivi. Acum nu avem autorizaţie de funcţionare a farmaciei. Dacă o obţinem, ne va trebui farmacist. Care farmacist accepta să vină să lucreze aici?", se întreabă retoric directoarea spitalului.

„Am avut curaj"

Dr. Emilia Ştefănescu a fost timp de un an medicul sătenilor din Găneşti, după care a fost rugată să preia Centrul Medico Social. „Din ‘93 lucrez aici. Lucram în sat şi mi s-a propus să vin aici şi am acceptat. Pot spune fără lipsă de modestie că sunt curajoasă. Trebuie să te dai după bolnav. Sunt multe situaţii în care ţipăm la ei, dar nu avem ce face. Altfel nu reuşim să-i calmăm. M-am obişnuit cu ei şi cu ce se întâmplă aici", mai spune directoarea spitalului, Emilia Ştefănescu, singurul medic de la Găneşti.

Scene de coşmar

Pacienţii recurg la tot felul de metode pentru a se mutila sau pentru a-i răni pe ceilalţi bolnavi. „O fată care stătea în pat cu o altă pacientă i-a scos ochiul. Pur şi simplu i-a băgat degetul în ochi, l-a scos şi l-a aruncat pe perete. S-a întâmplat în câteva secunde şi nu am avut timp să intervenim", îşi aminteşte şocată Emilia Ştefănescu. Medicul susţine că majoritatea celor care vor să-şi încheie socotelile cu viaţa, aleg să se spânzure. „O pacientă a înghiţit câteva cozi de lingură rupte. A crezut că-i va afecta stomacul şi va muri, dar a scăpat.

Până la urmă a reuşit să se spânzure. Odată a fost pană de curent şi unul dintre ei şi-a băgat un ciob în gât. I-am pus imediat un pansament şi l-am dus la spital. Altul şi-a tăiat mâna până la os. Nu folosim cămaşă de forţă pentru că nu avem aşa ceva în dotare", povesteşte Emilia Ştefănescu.