Băutura sultanilor are clienţi celebri

Florin Călinescu, Victor Rebengiuc şi Mădălin Voicu sunt cumpărători fideli de bragă, susţin patronii micii fabrici. Mălaiul, făina intermediară, apa şi mierea sunt ingredientele de bază pentru a obţine braga. Însă secretul adevăratului gust îl mai deţin azi doi gălăţeni.

Gheorghe Zmeu şi Gabriel Pauliuc se cunosc de-o viaţă şi ţin cu greu o mică afacere, unicat în România: producerea şi vânzare băuturii sultanilor - braga. Zmeu, decanul echipei, are 72 de ani şi a făcut braga favorită a liderului comunist Gheorghiu Dej. Pauliuc, la cei 43 de ani ai lui, este „aripa tânără" a afacerii.

După cum declară cei doi mici întreprinzători, acest gen de afacere nu asigură venituri constante pe tot parcursul anului. „În general, producem bragă începând din luna mai şi până în octombrie. În restul anului, suntem nevoiţi să întrerupem producţia", spune Gheorghe Zmeu. Reţeta lor este cea originală, moştenită de la bragagiii turci care umpleau oraşele Galaţi şi Brăila până la Al Doilea Război Mondial.

Cum se face braga

Producerea unei „şarje" durează între şase şi opt ore, în funcţie de cantitatea comandată. Nu se produce mai mult deoarece braga are un termen de garanţie foarte scurt. „De la fabricare şi până la consumare nu trebuie să treacă mai mult de 48 de ore. Acest produs nu poate fi îmbuteliat şi de aceea vânzătorii de bragă trebuie să aibă dozator. Braga e bună doar proaspătă şi rece", susţine Gabriel Pauliuc.

De la cei doi patroni am aflat câteva dintre secretele preparării brăgii de calitate. „Cel mai mult contează cazanul de fierbere şi îndemânarea bragagiului, care face amestecul din mălai şi făină intermediară. După ce se lasă la răcit o zi, compoziţia se strecoară şi apoi este amestecată cu apă şi zahăr sau cu miere de albine", mai spune Pauliuc. SC Comalina SRL din Galaţi, firma celor doi, este singurul producător de bragă din România cu licenţă de fabricaţie şi contract de analize pentru certificarea calităţii.

După Revoluţie, braga a pierdut teren în faţa băuturilor răcoritoare acidulate, cu nume sonore, provenite din vest. Pe vremea comunismului, făbricuţa din Galaţi primea comenzi şi pentru „ştabii de la partid" care se dădeau şi ei în vânt după delicioasa băutură. De altfel, înainte de 1989, la Galaţi, producţia de bragă se ridica la 10.000-15.000 de litri pe zi, în timp ce acum abia ajunge la 1.000 de litri, în cazul unor comenzi.

Braga electorală

Cea mai mare comandă de bragă s-a făcut în timpul alegerilor din 2004, când Florin Călinescu a comandat, dintr-un foc, 3.000 de litri. „Participanţii la o întâlnire electorală cu candidatul-actor au primit câte un pahar cu bragă şi un covrig", ne-a mai povestit Pauliuc.

De atunci, Călinescu a rămas client fidel al gălăţenilor şi comandă destul de des marfă de aici. Iar lui i s-au adăugat şi alte vedete cum ar fi Radu Beligan, Victor Rebengiuc şi Mădălin Voicu.

S-a scumpit braga!

Interesant este că braga nu mai este, ca pe vremuri, răcoritoarea cea mai ieftină. În acest moment, la poarta atelierului de producţie, un litru de bragă „Alina" (denumirea oficială a produsului gălăţean) se vinde cu trei lei, în timp ce, la comercianţi, un pahar de 200 de mililitri costă între 1 şi cinci lei.

„Tot ceea ce facem noi este sută la sută natural. Este ecologic şi sănătos. Nu se compară cu chimicalele oribile, otrăvitoare, care sunt vândute ca răcoritoare acum. Sunt ieftine, dar te omoară cu zile", susţine Gabriel Pauliuc.