Fondul Proprietatea: raiul speculatorilor, iadul proprietarilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Rubrica „Dosar“ din această săptămână vă propune o radiografie asupra Fondului Proprietatea, instituţia care şi-a propus să rezolve într-o manieră modernă restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti.

Convocatorul AGA

Portofoliul Fondului Propietatea

În timp ce bătrânii deposedaţi de comunişti se luptă cu birocraţia pentru a-şi dovedi dreptul de retrocedare, „băieţii deştepţi“ realizează câştiguri fabuloase, cumpărând ieftin dosare şi încasând dividende din acţiuni.

„Adevărul“ vă prezintă radiografia unui sistem creat pentru restituirea prin acţiuni a bunurilor neretrocedabile în natură, dar care a ajuns vacă de muls pentru speculatori.

Cum să retrocedăm foştilor proprietari bunurile confiscate de comunişti, după 1945, dar care azi nu mai pot fi restituite în natură?

În faţa acestei dileme istorice, statul român a găsit o soluţie oarecum rezonabilă, creând un fond special ce ar urma să fie listat la Bursa de Valori, iar acţiunile sale să le fie distribuite foştilor proprietari (sau moştenitorilor acestora), în sumă echivalentă cu valoarea respectivei proprietăţi.

Vom vedea, însă, că acest demers a degenerat rapid, transformându-se dintr-un sistem reparatoriu într-o „jucărie" lăsată - cu bună ştiinţă, se pare - la mâna speculatorilor.

Bani mulţi, interese mari

În anul 2005 a apărut Legea nr. 247, în baza căreia a fost creat acest fond, numit Fondul Proprietatea, iar mai târziu a fost elaborată o întreagă legislaţie de reglementare a funcţionării sistemului de retrocedare aflat în „spatele" lui.

Fondul este compus din participaţii cedate de către stat (între 15% şi 25% din acţiuni) de la 88 de societăţi cu capital public, din care nu lipsesc „perlele" economiei naţionale.

Menţionăm doar câteva: Petrom, Romgaz, Transgaz, Distrigaz, Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica...

S-au strâns, astfel, bani mulţi (peste trei miliarde de euro este numai capitalul social subscris şi vărsat), iar valoarea acţiunilor deţinute de Fond la societăţile din portofoliu a crescut continuu, mai ales în anii de boom economic.

Numai că unde sunt bani mulţi roiesc şi interese mari, iar Ministerul Finanţelor - în calitatea lui de acţionar majoritar - a deschis destule portiţe pentru speculatori.

O ordonanţă pe placul „iniţiaţilor"

La început, în sistemul retrocedării nu existau decât foştii proprietari şi reprezentanţii statului. Intrarea persoanelor „neautorizate" nu era posibilă, pentru că acţiunile Fondului Proprietatea nu puteau fi vândute de către cei care le obţineau în baza dreptului de retrocedare.

În 2008, însă, Ministerul Finanţelor, condus în acea perioadă de Varujan Vosganian, a emis o ordonanţă pe baza căreia se puteau vinde şi cumpăra, totuşi, acţiuni FP.

Iar speculatorii atât au aşteptat. În scurt timp, tranzacţiile cu aceste titluri au luat amploare şi prima consecinţă a fost o scădere dramatică a valorii acestora, până chiar şi sub 0,3 lei/acţiune (faţă de valoarea nominală de 1 leu).

Interesantă este şi următoarea controversă, greu de elucidat chiar şi acum: având în vedere că identitatea acţionarilor FP (cu nume, prenume şi adresă) nu este dezvăluită oficial, de unde au ştiut speculatorii pe cine să abordeze pentru a cumpăra acţiuni?

Dacă au acţionat „la pont", cine le dădea pontul? Rechinii nu dispuneau doar de bani, ci şi de informaţii neoficiale, lucru care ar trebui să-i pună pe gânduri pe administratorii Fondului, ca să nu mai vorbim de organele abilitate să deschidă o anchetă în acest caz.

image

Dividende la limita legii

Tot în 2008, de parcă n-ar fi de ajuns că acţionariatul FP se „infesta" tot mai mult cu speculatori care n-au nicio legătură cu obiectivul reparatoriu al Fondului, statul a început să acorde şi dividende.

Altfel spus, în timp ce companiile cu management sănătos îşi drămuiesc resursele la sânge, statul a hotărât să împrăştie profitul din 2007, acordând dividende acţionarilor.

Asta în ciuda faptului că tot mai mulţi dintre ei sunt simpli jucători pe piaţa de capital, persoane fizice sau fonduri speculative, care nu fac altceva decât să vâneze oportunităţi.

În 2009 a fost cum a fost, dar iată că şi în 2010 statul se pregăteşte să acorde din nou dividende, împărţind profitul realizat de FP în 2009.

De data aceasta, ordonanţa a trecut prin comisiile de specialitate din Parlament într-o manieră cel puţin discutabilă.

La nivelul Comisiei Juridice, de exemplu, din 28 de membri nu au fost prezenţi decât 6, astfel că nu era întrunit cvorumul necesar, dar ordonanţa a fost adoptată.

Lucrurile sunt încă în analiză, dar dincolo de ele este clar că statul se „opinteşte" să dea dividende, pentru motive pe care nimeni nu le înţelege.

Speculatorii sunt scutiţi de impozite

Pentru a primi acţiuni, foştii proprietari trebuie să-şi întocmească dosarele de retrocedare - o aventură birocratică pentru care îţi trebuie nervi de oţel.

Dar odată întocmită şi aprobată documentaţia, iar dreptul de retrocedare recunoscut, dosarul însuşi devine o marfă vandabilă.

În asemenea condiţii, este aproape firesc că s-a format o piaţă a dosarelor de retrocedare, pe care speculatorii sunt mult mai agresivi decât pe cea a acţiunilor.

De ce? În primul rând, pentru că după ce a dobândit dreptul de retrocedare (cumpărând dosarul), samsarul primeşte automat şi scutirea de impozit pe veniturile ce-i vor reveni.

Despăgubirile sunt scutite de taxe, astfel că speculatorul care cumpără dosarul e mai avantajat decât cel care cumpără acţiuni.

Pe acţiuni plăteşti impozite, pe dosare nu, şi acesta e vectorul care încinge piaţa neagră.

Astfel că acum avem un factor care trage în sus şi unul care trage în jos cotaţia acţiunilor FP.

Aceasta creşte de câte ori Fondul mai face un pas către Bursă şi scade de câte ori un fost proprietar disperat îşi vinde dosarul la subpreţ.

În această perioadă, cotaţia unei acţiuni FP pe piaţa neagră este de 30% din valoarea nominală de 1 leu, în timp ce la nivelul dosarelor „cotaţia" coboară la 10%.

Vosganian este convins că a luat o decizie bună

Decizia de a liberaliza acţiunile FP, care practic a deschis calea legală pentru samsari, a fost luată în decembrie 2007 de către Ministerul Finanţelor, condus pe atunci de Varujan Vosganian.

Actul normativ - o Hotărâre de Guvern - a apărut în „Monitorul Oficial" din 11 ianuarie 2008.

Dacă până la finele anului 2007 acţiunile FP puteau fi tranzacţionate „pe pieţe reglementate" (adică numai pe burse, potrivit normativelor anterioare), din ianuarie 2008 această prevedere a dispărut şi astfel a fost liberalizată vânzarea.

Mai mult, Depozitarul Central a fost abilitat să intermedieze aceste (eventuale) tranzacţii.

Acţionarii Fondului Proprietatea au posibilitatea să-şi cesioneze titlurile conform Legii societăţilor comerciale, până la listarea Fondului la Bursă. Depozitarul Central poate să opereze vânzările de acţiuni ale Fondului. Astfel de tranzacţii se fac şi în cazul cesiunii titlurilor societăţilor închise", a declarat agenţiei Mediafax, în ianuarie 2007, directorul general al Depozitarului Central, Adriana Tănăsoiu.

Contactat de „Adevărul" în legătură cu acea decizie, fostul ministru Varujan Vosganian ne-a spus că proprietarii, majoritatea în vârste foarte înaintate, nu mai puteau aştepta să se listeze Fondul, astfel că era normal să-şi poată vinde acţiunile pe o piaţă secundară.

Mă întrebaţi dacă era bine ca oamenii să-şi vândă acţiunile? Eu zic că nu mai puteau să aştepte, în condiţiile în care cei mai mulţi au peste 80 de ani, iar listarea Fondului întârzia la nesfârşit.
Cred că nu v-ar conveni să vă dau un drept doar pe hârtie, apoi nici peste cinci ani să nu vă puteţi folosi de el. În această situaţie se aflau şi foştii proprietari.
Speculatori existau oricum, din prima zi au apărut, iar pieţele Over The Counter (secundare - n.n.) sunt legale şi sunt bine organizate. Era ceva reparatoriu, Fondul întârzia listarea, aşa că aceasta a fost soluţia cea mai bună.
Mai bine întrebaţi-i pe cei de acum de ce n-a mai dat nimeni bani foştilor proprietari, din 2008 până în 2010, eu le-am dat 1,7 miliarde până în 2008
", ne-a declarat Vosganian.

El a ţinut să precizeze, oarecum enervat de întrebările noastre legate de decizia din 2007, că „nu a existat nicio informaţie, niciodată, că eu aş avea vreo legătură cu speculatorii de la Fondul Proprietatea".

„Părinţii" Fondului sunt dezamăgiţi

Bogdan Olteanu, unul dintre iniţiatorii legislaţiei în baza căreia funcţionează Fondul Proprietatea, a declarat pentru „Adevărul" că apariţia speculatorilor este o consecinţă a întârzierii listării la Bursă.

Oamenii îndreptăţiţi să primească acţiuni la FP sunt în vârstă, nu mai aveau timp să aştepte, aşa că şi-au vândut acţiunile şi astfel s-a creat cadrul acelei pieţe nereglementate.
Nu e nimic ilegal, tot ce putem să condamnăm acum este această întârziere a listării.
Fondul trebuia să iasă pe Bursă undeva în 2006-2007, nu în 2011
", ne-a declarat Bogdan Olteanu.

El crede că „oricum s-ar fi ajuns aici (n.n. - la situaţia că în acţionariat numărul speculatorilor este tot mai mare), dar dacă s-ar fi listat la timp foştii proprietari îşi primeau drepturile".

Acest proiect s-a dovedit a fi „o sarcină prea mare" pentru administraţia publică, numai aşa se explică întârzierea atât de mare a listării, ne-a mai declarat Bogdan Olteanu.

„Piaţa vulnerabilă atrage speculatorii"

Un alt membru al Comitetului interministerial care s-a ocupat, în anii 2004-2005, de crearea Fondului Proprietatea este Dragoş Neacşu, acum director în cadrul Erste Asset Management.

Şi el se declară dezamăgit de evoluţia FP din ultima perioadă.

În general, speculatorii apar acolo unde piaţa este vulnerabilă, iar mecanismele de stabilire a preţurilor sunt şubrede - aşa s-a întâmplat şi cu Fondul Proprietatea.
Partea bună este că prezenţa speculatorilor ne arată slăbiciunile pe care trebuie să le reparăm. Pe această piaţă neagră (n.n. - a acţiunilor FP) au intrat foarte mulţi speculatori din zona imobiliară, care au găsit aici oportunităţi nesperate
", ne-a declarat Dragoş Neacşu.

Peste 80 de milioane de euro, pe apa sâmbetei

Valoarea totală a dividendelor pe care Ministerul Finanţelor şi-a propus să le distribuie acţionarilor FP în acest an este de 230 de milioane de euro. Per acţiune, valoarea propusă de Finanţe este de 0,09 lei, de peste 10 ori mai mare decât cea din 2008.

Având în vedere că speculatorii deţin acţiuni în proporţie de aproximativ 35%, rezultă că ei ar putea primi, în total, ceva mai mult de 80 de milioane de euro. Asta în condiţiile în care Guvernul taie salarii şi se plânge că n-are bani de investiţii...

image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite