Florin Minculescu: „Tata e un om perfect“

Ziarul „Adevărul“ strânge un milion de mesaje de suflet pentru Cristi Minculescu. Legenda Iris trebuie să continue! Deşi are un nume de familie celebru, Florin s-a ferit să intre în vizorul presei. A preferat să nu fie unul dintre cei despre care se scrie. Pentru el, familia este cea mai importantă.

L-am întâlnit pe Florin (31 de ani) în cafeneaua clinicii din Regensburg, unde tatăl său este internat de mai bine de o săptămână. S-a aşezat la masă şi a început să vorbească degajat, ca şi cum nu ar fi fost prima dată când ne vedeam.

Are ochii mari, albaştri şi o privire neastâmpărată, ce îţi creează impresia unui om care răsuflă uşurat. Jonglează în permanenţă cu două telefoane mobile, pentru că, spune el, îl sună „toată lumea”.

De câteva săptămâni are un fel de revelaţie în legătură cu oamenii care îi sunt într-adevăr alături. „M-au sunat şi foşti colegi de grădiniţă! În momentele grele vezi care îţi sunt prietenii adevăraţi”, spune Florin.

Confruntat cu această situaţie dificilă, şi-a dat seama că are mai mulţi prieteni decât credea şi conştientizează cât de multă nevoie are de ei în clipe ca acestea.

Ce e al familiei rămâne al familiei

Îi înmânez câteva mesaje pentru Cristi, scrisori şi comentarii la articolele din „Adevărul”, pe care le printasem pentru el. Nu-şi ascunde bucuria, zâmbeşte cu gura până la urechi. I se pare incredibilă susţinerea fanilor Iris şi a oamenilor, în general.

Florin este un optimist incurabil şi acest lucru este evident de când îl vezi pentru prima oară. Doctorul Dorel Săndesc a observat şi el asta, ca o trăsătură de familie. Florin râde, ştie despre ce vorbesc.

„M-am împrietenit cu doctorul Săndesc, am stat cu el în timpul operaţiei, am stat împreună la acelaşi hotel, am luat micul dejun împreună”, povesteşte Florin cu un fel de afecţiune în glas. „Am ieşit şi cu doctorul Piso, am râs şi am glumit. Ei

mi-au deschis ochii, mi-au explicat frumos, exact, tot ce se întâmplă”, adaugă el. Spune că le este extrem de recunoscător profesorilor Schlitt şi Piso pentru „răbdarea şi atenţia” pe care aceştia le-au acordat părinţilor lui.

Îmi povesteşte amuzat cum, însoţindu-l la aeroport pe Dodo, aşa cum îi spun ei lui Dorel Săndesc, acesta îl întreabă: „N-am înţeles asta la tine, măi Florine, cum nu ţi-ai pus niciodată problema că ceva o să fie rău?”.

Aşa a fost în familia Minculescu, nu a existat posibilitatea unei nereuşite, îmi spune Florin. La fel, faptul că Rodica a fost compatibilă cu soţul ei, din toate punctele de vedere, „nu a fost o coincidenţă”, spune Florin. Nu crede în întâmplări sau coincidenţe şi este convins că providenţa şi-a spus cuvântul în această poveste de dragoste.

„Dacă închid ochii, am mii de amintiri”

Pentru Florin, Germania nu este o ţară cu totul străină pentru că a locuit în München şase ani. A studiat jurnalismul în România, apoi a făcut cursuri de marketing şi relaţii publice la Universitatea Ludwig Maximilian şi un master în
marketing şi comunicare în afaceri. A lucrat doi ani de zile pentru ziarul „Starnberger Merkur”.

Acum stă în România, traduce catalogul „Quelle” şi nu vrea să mai plece nicăieri, deocamdată. A avut o cafenea, în inima oraşului, pe care o numise „Cristi Cafe”, dar nu a mers.

„Am vândut-o, pentru că mă furau ăia şi m-am enervat. Mă furau de mă rupeau, ca-n România”, spune răspicat. În rest, îi plac filmele, se duce la cinematograf, face sport şi nu suportă bălăcăreala publică din România.

La fel ca tatăl său, Florin este fan Craiova Maxima. Are simbolul echipei pe ecranul telefonului. Una din amintirile pregnante pe care le are cu tatăl său este legată de această echipă de fotbal.

„Ţin minte că în ’91 a venit şi mi-a adus «Gazeta Sporturilor» şi mi-a zis să o păstrez. Câştigase Craiova, era campioană. Când era Sorin Cârţu antrenor şi juca Gică Craioveanu”, povesteşte Florin.

Îmi spune că are mii de amintiri minunate cu Cristi, dar cele din ultimele zile îi vin acum în minte. Îl vede pe Cristi cum îşi revine, iar acest lucru e de neuitat. „Şi-a revenit perfect, e ceva senzaţional, i-a revenit culoarea în obraji. E el!”.

Nu există secrete în familia Minculescu

Acum este prima oară când îl vede pe Cristi bolnav. „Nu am simţit boala lui”, povesteşte Florin, precizând că „nu avea cum”. „Asta nu e o boală profilactică, nu ai ce să faci până nu apar simptomele. Când s-au întors din vacanţă, au apărut primele simptome. Până nu au apărut durerile, deranjul efectiv, nu se putea face nimic”, explică el.

La cei 31 de ani ai săi, Florin spune că nu are ce să-i reproşeze solistului Iris, ca tată. „Eu i-am mai spus lui, este perfect”, conchide acesta. Cristi i-a luat întotdeauna apărarea, nu au existat secrete între ei. „Probabil că a contat şi diferenţa mică de vârstă dintre noi”, îmi spune Florin despre tatăl său, cu 19 ani mai în vârstă.

A fost cu trupa la concerte, uneori stăteau şi trei luni la mare. În materie de preferinţe muzicale, „la bază stă rock-ul”. „Am crescut cu rock, şi eu, şi Mădălina”, spune Florin. Sora sa geamănă, Mădălina (31de ani), a studiat Dreptul în Germania, apoi a urmat cursurile facultăţii de Limbi Străine, iar de mâine va lucra pentru guvernul Canadei.

Astăzi este ultima zi în care sunt cu toţii la clinica din Regensburg aşa că au hotărât să petreacă aceaste momente împreună.

M-au sunat şi foşti colegi de grădiniţă! În momentele grele vezi care îţi sunt prietenii adevăraţi.

Florin Minculescu
fiul lui Cristi

Şi-a revenit perfect, e ceva senzaţional, i-a revenit culoarea în obraji. E el!

Florin Minculescu
fiul lui Cristi

Familia Minculescu, în formulă completă   Foto: arhiva personală

„Adevărul“ strânge un milion de mesaje de suflet pentru Cristi Minculescu

Ziarul „Adevărul” este alături de un mare artist în bătălia pentru viaţă. Ajută-ne să strângem peste un milion de mesaje de suflet! Toate mesajele voastre vor fi înmânate membrilor formaţiei şi familiei lui Cristi Minculescu.

Familie, fani şi prieteni - acum mai mult ca niciodată trebuie să fim alături de ei! Susţineţi campania şi fiţi alături de membrii formaţiei! În fiecare zi, în ziarele „Adevărul” şi „Adevărul de Seară” veţi găsi totul despre istoria Iris şi poveştile lor de viaţă.

Scrieţi-i lui Cristi!
Trimiteţi mesajele voastre

- pe www.adevarul.ro, www.click.ro

- pe adresa de e-mail iris@adevarul.ro

- aduceţi-le la sediul redacţiei centrale de la Bucureşti sau la redacţiile locale „Adevărul” din Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Botoşani, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Deva, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Reşiţa, Sibiu, Slatina, Suceava, Târgu Jiu, Târgu Mureş şi Timişoara

- prin poştă, pe adresa redacţiei centrale „Adevărul”– strada Fabrica de Glucoză nr. 21, sector 2, Bucureşti, unde puteţi trimite scrisori.

Mesaje de suflet

Primul concert al formaţiei Iris ar trebui să fie măreţ şi nu avem stadion… Deci, Parcul Izvor sau Câmpia Libertăţii de la Blaj! Dar aştept să facă şi concertul anulat de la Teatrul Naţional. Eu nu aş fi vrut banii pe bilete. Aş fi preferat să se reprogrameze când se poate.
Sergiu

Cele mai sincere urări de sănătate pentru Cristi şi Rodica Minculescu. Istoria trupei Iris merge mai departe... Toate cuvintele sunt prea sărace şi nu pot exprima recunoştinţa şi mulţumirile pentru aşa de multe clipe de neuitat ce ne-au fost oferite de Iris de-a lungul copilăriei, adolescenţei şi maturităţii. Ei sunt eroii noştri...
Ana Corina

Dragă domnule Cristi, nădejdea , speranţa şi încrederea în puterea tămăduitoare a Bunului Dumnezeu să vă stăruiască în minte şi-n suflet. Eu cred că rugăciunea  personală şi colectivă vă va ajuta să vă însănătoşiţi şi să ajungeţi împreună cu soţia dumneavoastră acasă, unde vă aşteaptă cu drag atâtea suflete iubitoare de frumos.
Maria Rădean

Stimate domnule Minculescu, deşi sunt departe de ţară, aştept cu drag reîntoarcerea dumneavoastră, sănătos şi la fel de plin de viaţă cum eraţi tot timpul, pentru a-mi da motiv să mă urc în avion şi să vin în faţa scenei să aud din nou „Bună seara, prieteni!“ , aşa cum numai dumneavoastră o spuneţi. Aşa cum noi „v-am dat puterea, v-am dat speranţa, de a fi împreună mereu“, aşa avem speranţa că vom merge cu toţii să cântăm „Floare de iris“ împreună. Prin mesajele noastre sperăm să vă dăm puterea să veniţi, să fim împreună din nou. Însănătoşire grabnică şi drum bun înapoi acasă.
Marius Marosan

Suntem alături de voi, vă iubim, vă apreciem şi vă trimitem ,,un  milion“ de mesaje de sănătate. Ne vom ruga pentru voi şi suntem siguri că Bunul Dumnezeu vă va ajuta să treceţi cu bine peste această cumpănă a vieţii.
Odilia Puşcaşu

Bună ziua, prieteni! Eu mă numesc Ina şi am 52 ani. În urmă cu 10 ani, un accident a făcut să rămân văduvă, după 20 de ani de căsătorie. Am pierdut un om minunat, de care m-a legat o profundă şi neschimbată iubire.Nu voi povesti aici nici durerea pe care am îndurat-o, nici grijile pe care mi le făceam pentru viitorul celor doi copii - unul student, celălalt elev - încă nu s-au inventat cuvintele ce ar putea doar sugera toate astea...

Am să vă spun doar că timp de opt luni nu am putut dormi mai mult de două ore pe noapte, chiar dacă am un serviciu extrem de solicitant. Singura mea speranţă era să mor, nu mai puteam suporta atâta durere. Îmi petreceam nopţile citind corespondenţa pe care o purtasem zilnic, timp de trei ani, cu iubitul meu. Televizorul mergea, nu ştiu pe ce post, chiar nu contează, dar cânta Santana, apoi Iris. Mi s-a părut că a fost o veşnicie... am simţit că era un dar de la iubitul meu… din altă lume... pentru mine.

De fapt, eu sunt convinsă de asta. În acea noapte, Iris mi-a salvat viaţa. Pentru prima dată după atâta timp mi s-a făcut somn şi am dormit ore în şir... Îi mulţumesc lui Dumnezeu că există Iris, că există Cristi, că există Rodica să-i salveze viaţa lui Cristi. Mulţumesc şi eu, la rândul meu, celor care se roagă pentru familia Minculescu, într-o perioadă atât de grea pentru noi toţi.

Vă mulţumesc vouă, celor care aţi luat acestă iniţiativă.Toate gândurile de bine se adună acolo sus şi când Dumnezeu va vedea câtă nevoie de Iris este pe pământ, va face totul să ni-l trimită mai repede printre noi, sănătos şi fericit, alături de minunată lui familie.  Vă trimit acestă scrisoare după ce actualul meu soţ da mi-a adus un poster cu Iris şi Cristi. Nu mai e mult şi te vom auzi din nou, dragă Cristi, spunându-ne: “Bună seara, prieteni!”.
Ina