Fantezie în farfurie

Te-ai săturat de ciorbiţă de văcuţă şi tocană de cartofi? Ai chef să încerci preparate noi? Ia distanţă faţă de clasicele feluri de mâncare, găteşte-ţi singur, experimentează

Te-ai săturat de ciorbiţă de văcuţă şi tocană de cartofi? Ai chef să încerci preparate noi? Ia distanţă faţă de clasicele feluri de mâncare, găteşte-ţi singur, experimentează combinaţii deosebite de ingrediente proaspete sau conservate şi adaugă arome. Vei scăpa cu siguranţă de monotonia din bucătărie!

Ciorbă de văcuţă. Şniţel cu cartofi prăjiţi. Murături. Salată de fructe. Orice român a întâlnit de atâtea ori un meniu de acest tip, ori acasă, ori la restaurant, încât aproape că nici nu mai ştie să mănânce altceva. Dar universul artei culinare e mult mai vast, iar pentru a-l explora e nevoie doar de curaj şi de puţină imaginaţie.

Variaţia şi fantezia sunt destul de rar întâlnite prin bucătăriile româneşti. De vină sunt, ca pentru toate relele, cei 40 de ani de comunism, când alimentele se găseau sporadic prin magazine, iar bucătarii din toate cârciumile şi restaurantele patriei erau obligaţi să respecte la literă Reţetarul Alimentar Unic.

La acestea se adaugă bucătăria tradiţională românească, care foloseşte untura, rântaşul, ceapa prăjită, sosurile cu bulion şi tochiturile, în preparate gustoase, dar departe de idealul modern al dietei şi alimentaţiei echilibrate.

Un străin a spus odată că românii au două feluri de incultură: culinară şi sexuală, povesteşte psihologul Aurora Liiceanu. Remarca se referea la comunism şi la izolarea României, iar lucrurile nu s-au schimbat prea mult. "Românii sunt conservatori şi oarecum narcisişti."

În opinia sociologului Mircea Kivu, caracteristica bucătăriei româneşti este eclectismul, şi, mai mult ca alte popoare, românii au un cult al mâncării la evenimente speciale. "Există o asociere între evenimentele festive şi mâncatul bine. La o nuntă te aştepţi la o masă supraîncărcată, la fel la Crăciun sau la Paşte", spune Kivu.

În bucătărie, românii nu sunt deschişi la experimente, nu riscă şi nu sunt curioşi", e de părere Aurora Liiceanu. "Am spus cuiva că am musafiri şi am întrebat ce să gătesc. Mi s-a răspuns cu oarecare mirare: <> " Tinerii sunt însă mult mai deschişi la "altceva".

"Există o oarecare reticenţă faţă de inovaţiile din arta culinară", recunoaşte şi Mircea Kivu. "Românii preferă să gătească în casă, iar timpul petrecut pentru pregătirea mesei este în general mai mare decât cel petrecut de francezi sau italieni." În plus, pentru marea majoritate a cuplurilor, gătitul intră în rolul soţiei.

Masa cu trei feluri, o amintire

Nicolae Lică, bucătar-şef la restaurantul hotelului J. W. Marriott din Bucureşti, spune că masa ca "pe vremuri", cu trei feluri de mâncare, începe să dispară din stilul de viaţă al românilor. "Mesele la care servim mai multe feluri de mâncare sunt cele care se întind pe cel puţin câteva ore, cu aperitiv rece, aperitiv cald, peşte sau friptură şi desert", spune bucătarul.

Din punctul său de vedere, există două direcţii în ceea ce priveşte mâncarea: preparatele foarte bine gătite, în stil tradiţional, cu porţii mari, sau porţiile mici, cu o bucată mică de carne, două-trei legume şi o linie de sos. Totul depinde, însă, de oaspete.

Mâncarea vegetariană nu a prins încă la români, crede bucătarul. "Dintr-un grup de 200 de persoane, aproximativ cinci consumă acest tip de mâncare, şi nici acest meniu nu este în totalitate vegetarian, deoarece cuprinde şi peşte sau pui".

Sedentarismul naşte monştri

Una dintre cele mai grave probleme de nutriţie din România este sedentarismul, susţine nutriţionistul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară. "Stilul de viaţă în România s-a schimbat în mod radical. Ne plimbăm din maşină în maşină, nu facem deloc mişcare, până şi mersul pe jos ne este străin." Mâncarea tradiţională nu este neapărat greoaie sau dăunătoare, dar trebuie să ţinem cont de viaţa pe care o trăiesc cei care adoptă acest stil de alimentaţie.

"Ardelenii mănâncă pită cu slană, ceapă şi beau un pahar de palincă, dar după aceea lucrează pământul, deci depun efort fizic intens. Orăşenii, în special, nu au parte nici de activitatea fizică de bază, mersul", spune Mencinicopschi.

Nutriţionistul susţine că postul în zilele de miercuri şi vineri, în special la carne, este sănătos, iar faptul că am ajuns exclusiv carnivori este în dezavantajul nostru. O altă problemă gravă o reprezintă substanţele chimice folosite pentru a "înfrumuseţa" produsele alimentare pe care le consumăm, fie ele vegetale sau animale, care ajung să aibă un număr de calorii mult mai mare decât le-ar fi avut în mod natural.

Urmări ale problemelor de nutriţie sunt boli precum obezitatea, dar şi bulimia sau anorexia, spune Mencinicopschi. Soluţia ar putea fi mâncarea sănătoasă. "O posibilitate ar fi să începem să ne preparăm singuri mâncarea acasă, din ingrediente cumpărate de noi.

Este important să respectăm orele de masă, şi, bineînţeles, să consumăm cât mai multe fructe şi legume", spune Gheorghe Mencinicopschi.

Dacă reuşim să respectăm aceste reguli de aur ale nutriţiei, la care să adăugăm mişcarea, dar şi cititul etichetei tuturor produselor pe care le cumpărăm, putem face o diferenţă "ca de la cer la pământ" în ceea ce priveşte sănătatea corporală şi nutriţia.

Încercaţi frigărui de legume la grătar şi orez cu brânză, bucăţele de măr şi nuci

Pe grătar se pot pune şi frigărui din legume, nu numai mici şi carne, salata se poate asezona cu sosuri interesante, carnea poate fi lăsată la marinat pentru a căpăta mai multe arome, legumele nu trebuie musai fierte, ci se pot găti în tigaie, iar prăjiturile pot fi uşoare şi fructate, nu numai grele şi cu cremă. Sunt numai câteva idei pentru a introduce noutatea în bucătărie şi pentru a ocoli, măcar uneori, sarmalele, fripturica, ciorbiţa, tocăniţa şi checul.

Introducere în forţă...

Antreul, o parte a mesei de multe ori ignorată, are un rol foarte important: face "introducerea" felurilor principale şi sporeşte pofta de mâncare. Antreul nu înseamnă doar supe sau ouă umplute, ci şi sufleuri, rulade, budinci, legume gătite cât mai uşor, carne sau salate. Antreurile sunt, poate, cel mai uşor de comandat sau de combinat, deoarece porţiile nu sunt foarte mari şi îi pot mulţumi şi pe cei mai împătimiţi gurmanzi.

Ca antreu, propunem unul sau mai multe dintre următoarele preparate: o supă pasată de morcovi sau cartofi cu lapte, cu sau fără crutoane, ciuperci umplute cu brânză, caşcaval şi smântână, salată de vinete, ouă umplute sau caşcaval pane.

Dacă nu aveţi timp pentru toate, anul are multe zile şi puteţi comanda în fiecare zi altceva. O idee bună este supa de ceapă, yummy pentru cunoscători, cam dubioasă pentru cine nu ştie.

Ceapa albă tăiată rondele se găteşte cu puţin unt, sare şi piper, până când se înmoaie şi capătă o culoare închisă, se adaugă puţină făină şi zeama de la o supă de vită, de pui sau de legume, se dă în foc şi, când este gata, se serveşte cu o felie de pâine prăjită acoperită cu nişte caşcaval ras, aşezată în supa caldă, care se topeşte uşor. Este delicioasă, uşoară şi absolut suficientă pentru o masă simplă de vară.

Salate. În lumea salatelor orice e posibil, spune Jamie Oliver, cel mai simpatic bucătar celebru din lume. Dar nu multă lume se aventurează mai departe de o salată simplă cu lăptuci, roşii, eventual câteva feliuţe de ardei şi ceapă verde.

Nu există niciun motiv pentru care o salată să nu fie la fel de interesantă ca orice alt fel de mâncare, mai ales dacă alegeţi feluri variate de frunze. Pe lângă clasicele roşii şi castraveţi, salata poate fi "îmbunătăţită" cu legume crude (ardei, ridichi, morcovi, ţelină, tăiaţi în felii subţiri sau daţi pe răzătoare) ori fierte (mazăre, fasole verde, porumb), dovlecei sau vinete la grătar, dar şi brânză (rasă, cremoasă sau chiar telemea), nuci, murături, carne (pui la grătar, costiţă, prosciutto), ton, fructe (mandarine, rodii, mere, pere) şi cartofi fierţi.

Un ingredient de bază pentru succesul unei salate este sosul. O variantă simplă porneşte de la o parte oţet (obişnuit sau balsamic, de la supermarket) sau zeamă de lămâie şi trei părţi ulei (de măsline), plus sare şi piper, puse într-un borcan cu capac şi agitate bine.

În funcţie de ingredientele salatei se mai pot adăuga ardei iute tocat, ceapă sau usturoi zbrobit, ierburi aromate, condimente măcinate, muştar, smântână sau iaurt. Unele salate pot fi asezonate cu maioneză.

O salată simplă şi crocantă se prepară cu o mână de fasole verde, fiartă trei-patru minute în apă clocotită şi sărată, o căpăţână de salată, o jumătate de castravete, un morcov şi o tulpină fragedă de ţelină tăiate felii subţiri, frunze de pătrunjel proaspăt şi un sos franţuzesc cremos din oţet alb, smântână, muştar şi ulei de măsline.

Peşte, carne şi garnituri

Paste şi orez. În afară de macaroanele cu brânză şi spaghetele cu sos de roşii, pe care orice gospodină ştie să le facă în timp-record (mai ales cu sos direct din borcan), există sute de forme de paste care pot fi combinate cu o multitudine de ingrediente şi condimente: diferite tipuri de brânză, carne de pui, ton, cârnaţi, bacon, scoici, ardei iute, oregano, pătrunjel sau busuioc.

Lasagna se poate umple cu carne tocată sau peşte, ravioli se pot servi cu ţelină şi cimbru, iar pennele cu ton pot fi condimentate cu scorţişoară. Cât despre orez, clasicul pilaf cu pui a fost de mult reinventat.

La un risotto de bază, făcut cu ceapă călită, orez şi supă de legume sau pui (se poate folosi şi apă), se poate adăuga tocăniţă de roşii, spanac sau ciuperci, iar o reţetă interesantă conţine unt, mere tăiate în cubuleţe, brânză gorgonzola, brânză moale de capră şi parmezan, nuci şi frunze de măghiran, toate introduse în orez după prepararea acestuia.

Carne. Fie că alegeţi carne din magazine, mai moale şi mai fragedă, sau de la micii producători, mai tare, dar şi mai gustoasă, materia primă trebuie să fie proaspătă şi pregătită cu fantezie. Şniţelele sau fripturile de porc la grătar, cu garnitură de cartofi prăjiţi, sunt bune... dar, după ce le-ai mâncat de 20 de ori, devin monotone.

Carnea poate fi coaptă în cuptor, în oală sau în cratiţă, prăjită în ulei sau unt, friptă pe grătar sau fiartă, cu diverse mirodenii şi garnituri. Pentru ca puiul să aibă mai multe arome, se pot folosi ingrediente ca roşiile, ciupercile, prazul, dovleacul, ardeiul iute, ceapa sau ţelina.

Dacă doriţi să încercaţi ceva deosebit, vă propunem o reţetă de pui la cuptor, de inspiraţie indiană, preluată din volumul "Să gătim cu Jamie.

Cum să devii un bucătar mai bun", publicat de Editura Curtea Veche: pieptul de pui şi o mână de cartofi fierţi se condimentează cu un sos din curry, coajă şi suc de lămâie, chimen măcinat, coriandru, ardei gras, ghimbir, ulei de măsline, sare şi piper şi se pun la cuptor, la 200 de grade, timp de 25-35 de minute.

Garnituri. Legumele şi cartofii sunt plicticoşi dacă nu sunt asezonaţi cu atenţie. Legumele pot fi preparate în tigaie, la cuptor, la abur sau pe grătar.

De exemplu, clasicii cartofi prăjiţi pot fi reinterpretaţi într-o turtă de cartofi raşi cu rozmarin şi usturoi, coaptă în tigaie cu ulei de măsline, morcovii pot fi tăiaţi în felii subţiri şi copţi în cuptor cu unt şi ierburi aromate, mazărea se poate condimenta cu mentă, ceapă sau parmezan, broccoli sau conopida se pot mânca sufleu sau cu sos de vin alb, unt, ceapă, ierburi aromate şi piper, varza nu trebuie neapărat călită, ci se poate mânca şi preparată în tigaie, cu arome şi sos, iar dovleceii se pot face sote sau chiftele.

Grătar. Sport naţional la fiecare sfârşit de săptămână, grătarul cu familia sau prietenii implică de cele mai multe ori mult fum, bere şi consumul de mici, picioare de pui, carne de porc şi cârnaţi rumeniţi la jar. Şi aici poate interveni, însă, fantezia.

În afară de sare şi piper, bucăţile de carne mai pot fi condimentate cu cimbru, usturoi, mentă, tarhon, boia de ardei sau lămâie. Pentru grătarul făcut în curtea casei, propunem o reţetă delicoasă, oferită tot de Jamie Oliver: muşchiuleţii de porc săraţi şi piperaţi se lasă până la jumătate de zi într-o marinată din oţet balsamic, seminţe de chimen, cuişoare, boia dulce, coaja şi zeama de la o portocală, cimbru, usturoi şi ketchup, iar apoi se pun pe grătar 15-20 de minute. Rezultatul este delicios şi merge cu o bere rece.

În plus, pe grătar se poate prepara şi peşte, eventual înfăşurat în hârtie de pergament ori folie de aluminiu, sau frigărui, pe care se poate pune carne, roşii, ardei, ciuperci, vinete, ceapă sau ingrediente mai exotice, ca ananas, creveţi sau brânză. Se pot prepara chiar frigărui doar din legume de sezon.

Peşte. Dacă nu locuiesc în Deltă sau nu sunt în concediu la mare, românii nu mănâncă destul peşte, deşi acesta ajută la memorie, nu are colesterol şi se prepară uşor şi rapid. Fileul de cod, somon, pangasius sau şalău, sortimente care se găsesc în orice supermarket, poate fi gătit pe grătar, în tigaie, la aburi sau înăbuşit, cu ulei de măsline şi zeamă de lămâie, cartofi, morcovi, roşii sau ierburi aromate, acoperit cu felii de costiţă afumată sau cu sos de maioneză.

Idei de dulciuri

Desertul. O parte a mesei greu de trecut cu vederea, pentru că, după orice masă gustoasă, merge şi ceva dulce. Gustos şi răcoritor, desertul este şi sănătos, mai ales pentru că înseamnă şi fructe, nu numai prăjituri sau torturi.

Pe lângă fructele obişnuite, de preferat nu din compot, ci naturale, recomandăm fructele de sezon, care pot fi servite în orice combinaţie, cu zahăr, frişcă, smântână sau iaurt, ori împreună cu orice alt fel de dulce, ca tort, plăcintă sau îngheţată.

Printre felurile pe care le-aţi putea strecura, vara aceasta, în farfuria dumneavoastră de desert, se numără tortul de mere cu îngheţată sau frişcă, ornat cu zmeură şi mure, laptele de pasăre (boules de neige), pandişpanul cu fructe, extrem de uşor de pregătit în casă, crema de zahăr ars, spuma de căpşuni, afine sau mure şi, bineînţeles, platoul de fructe.

Pentru prăjitura cu fructe, aluatul se face din trei ouă, un pachet de unt, 350 g de zahăr, 300 g de făină, praf de copt şi zahăr vanilat şi se îndoaie cu lapte.

După ce este gata, se aşază în tavă, iar pe deasupra se presară vişine, caise, cireşe, căpşuni, prune sau piersici, practic orice fructe doriţi. Gustoasă şi răcoroasă, prăjitura este ideală pentru această perioadă a anului. O variantă este să adăugaţi albuş bătut cu zahăr deasupra prăjiturii, după ce s-a copt parţial.

Tradiţii culinare şi culturale ale lumii

"Spune-mi ce mănânci şi o să-ţi spun cine eşti", a scris renumitul gastronom Jean Anthelme Brillat-Savarin în 1825. Mâncarea face parte din cultura noastră şi ne influenţează vieţile, chiar dacă nu îi acordăm foarte mare atenţie. Varietatea mâncărurilor din lumea largă dovedeşte cât de diferiţi sunt oamenii de pe glob.

Franţa: secretul vinului şi al brânzei

Franţa este ţara cu cea mai rafinată bucătărie, unde mâncarea este un cult şi nimic nu mai mişcă la ora prânzului, între 12.00 şi 14.00. Bucătăria clasică presupune stăpânirea unor tehnici complicate de bază, de la prepararea sosurilor la cea a aluaturilor de patiserie, fără de care niciun bucătar nu are vreo şansă.

Vinurile şi brânzeturile, utilizate ca ingrediente sau consumate separat, dau specificul bucătăriei franceze. O masă franţuzească poate începe cu un antreu cald, urmat de supă, felul principal, salată, brânză şi desert. Franţa este campioana mondială a brânzeturilor, cu sute de sortimente.

Francezii cred că există o băutură potrivită pentru orice mâncare şi ocazie. Bucătăriei franceze îi datorăm escalopul, sufleurile, maioneza, savarina, tartele şi şarlotele.

Italia: flexibilitate şi diversitate

Bucătăria italiană este caracterizată prin flexibilitate, iar mâncarea reprezintă un element important al stilului de viaţă italian. Fiecare regiune foloseşte ingrediente, mirodenii şi tipuri diferite de preparare a mâncărurilor.

Masa începe, de obicei, cu aperitivele (antipasta). Italienii sunt mari consumatori de supe: minestrone (supe groase din zarzavaturi proaspete, paste, orez, fasole sau carne), supe de peşte, supe limpezi şi supe de legume cu paste.

Felul principal este bazat de obicei pe carne, peşte, ouă sau legume cu garnitură. Desertul constă în fructe proaspete şi o ceaşcă de espresso. Dintre preparatele italieneşti care au făcut înconjurul lumii, merită amintite spaghetele, lasagna şi ravioli.

Grecia: nu trebuie să mănânci singur

O vorbă din bătrâni spune că, oriunde ai fi, o felie de brânză feta la masă aduce cu ea întreaga aromă a Greciei. Brânza nu este însă singura vedetă a meselor greceşti. Tradiţiile culinare ale grecilor se bazează în special pe legume proaspete, de sezon, condimente, mirodenii şi ulei de măsline.

Mâncarea grecească nu debordează de stil, ci este mai degrabă simplă şi elegantă. O tradiţie importantă este că mesele trebuie luate întotdeuna în familie sau cu prietenii, niciodată singur.

Dintre felurile tradiţionale de mâncare greceşti amintim musacaua, garnisită cu straturi de vinete sau dovlecei, aperitivele mezedes - gustări pentru cină, ce includ măsline, ardei iute copt, vinete la grătar, brânzeturi, salate şi fructe de mare -, orezul preparat ca pilaf sau la cuptor, salatele sau prăjiturile cu unt şi miere.

Turcia: kebab şi pilaf cu fistic

Bazele bucătăriei turceşti au fost puse încă din perioada nomadă, când s-a perfecţionat gătirea cărnii pe ţepuşe (kebab) şi folosirea produselor lactate. Felurile de mâncare de bază sunt relativ neschimbate din perioada otomană: orezul, produsele din grâu, aperitivele şi baclavaua, pilafurile, kebabul, salatele cu iaurt, peştele în ulei de măsline, legumele umplute şi frunze de viţă umplute.

O caracteristică a meselor turceşti este că mâncarea se serveşte în cantităţi mici, cu foarte multă pâine. Până şi orezul sau bulgurul (grâu zdrobit) se mănâncă cu pâine. Cele mai folosite ingrediente sunt vinetele, piperul verde, ceapa, lintea, fasolea, roşiile, usturoiul şi castraveţii, strugurii, caisele, cireşele, pepenele galben şi verde, smochinele, lămâile, fisticul, nucile, migdalele şi alunele.

China: armonie între culoare şi gust

Una dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii, China a cucerit lumea cu mâncarea sa. Bucătăria chineză foloseşte o gamă largă de ingrediente: carne şi produse din carne, peşte, fructe de mare, pui, ouă, legume, produse din fasole, plante sălbatice, vânat şi multe tipuri de condimente.

Lipsesc laptele şi lactatele. Mâncarea este tăiată încă din momentul preparării în bucăţi mici, pentru că era considerat nepoliticos să-ţi laşi oaspeţii să se ostenească cu tăiatul. La baza mâncării chinezeşti stă echilibrul dintre culoare, aromă, gust şi prezentare.

Folosirea diverselor legume şi feluri de carne şi amestecarea aromelor în preparate cu gusturi extrem de variate şi frumos colorate sunt regulile pentru prepararea mâncărurilor chinezeşti. Pacheţele de primăvară, puiul cu legume şi vita cu alune sunt câteva din miile de feluri de mâncare care au ajuns până la noi.

Vedetele în bucătărie

Vedetele autohtone nu se întrec în arta gătitului, deşi aproape toate spun că ştiu să prepare o omletă sau cartofi prăjiţi. Vedeta ştirilor Pro TV, Andreea Esca (foto), recunoaşte că este aproape un dezastru în bucătărie: "Nu-mi place să gătesc, pentru că nu mă pricep.

Am încercat să învăţ, dar nu am reuşit". Cu toate acestea, ea prepară cu plăcere şi succes salată de vinete şi gazpacho, o ciorbă de roşii spaniolă care se serveşte rece. Deşi nu se pricepe foarte bine la gătit, Andreea spune că mănâncă absolut orice.

"Nu fac fiţe la masă", adăugă ea râzând. Şerban Huidu, jumătatea "Cronicii Cârcotaşilor", se declară complet neştiutor într-ale bucătăriei. "Îmi place însă să pregătesc grătare, în aer liber însă, acestea chiar îmi ies foarte bune", susţine el, şi spune că mănâncă absolut orice este gustos.