Franţa doreşte să conducă diplomaţia Uniunii Europene

Franţa doreşte să conducă diplomaţia Uniunii Europene

Franţa a început să-şi manifeste interesul pentru postul de şef al diplomaţiei Uniunii Europene, dar un eventual succes va depinde de aprobarea aliaţilor-cheie ai Parisului şi de negocierile aflate în desfăşurare pentru mai multe funcţii de conducere în instituţiile europene, relatează AFP.

Imediat după ce alegătorii din Irlanda au aprobat Tratatul de la Lisabona, guvernul francez a menţionat primele nume pentru conducerea diplomaţiei europene. "Sunt persoane de calitate în Franţa, printre care Michel Barnier şi Huvert Vedrine", a declarat duminică ministrul francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche. Luni, el a precizat că Parisul are o "viziune foarte ambiţioasă în legătură cu acest post".

Fost ministru socialist de externe din 1997 până în 2002, Hubert Vedrine, în vârstă de 62 de ani, ar fi "foarte interesat" de postul de şef al diplomaţiei UE, a afirmat Pierre Lellouche, pentru Radio France Internationale (RFI) şi postul de televiziune TV5.

Michel Barnier, 58 de ani, şef al diplomaţiei franceze în perioada 2004-2005, provine din partidul UMP, iar numele său a fost menţionat iniţial pentru portofoliul de comisar european pentru piaţa internă.

"Franţa nu face din postul de şef al diplomaţiei europene o prioritate, vizează altă funcţie", au afirmat, în schimb, colaboratori apropiaţi ai preşedintelui Nicolas Sarkozy, fără a preciza însă obiectivele Parisului.

Pe de altă parte, Pierre Lellouche nu a menţionat numele ministrului de externe Bernard Kouchner printre posibilii candidaţi la conducerea diplomaţiei europene. "Este un post interesant, foarte interesant", a afirmat acesta într-o emisiune "Grand Jury RTL-LCI-Le Figaro".  Mai mult, el a vorbit despre "un post magnific şi pasionant", fără însă a confirma o eventuală candidatură.

După funcţiile de preşedinte al Parlamentului European, obţinută de un polonez, şi al Comisiei Europene, care i-a revenit unui portughez, două dintre cele mai importante funcţii de conducere - aceea de preşedinte şi şef al diplomaţiei UE - "vor fi decise în unanimitate", reaminteşte Jean-Dominique Giuliani, analist la Fundaţia Robert Schuman.

Înainte de toate, trebuie să se ajungă la un acord cu "germanii şi britanicii", avertizează el, subliniind importanţa unui candidat "compatibil cu politicile europene şi care să dispună de o viziune împărtăşită de ceilalţi partneri".

"În negocierile ample începute deja, trebuie luaţi în seamă numeroşi parametri", cum ar fi naţionalitatea, apartenenţa politică, competenţele, cunoaşterea limbilor străine şi profilul pe care UE doreşte să-l ofere acestor posturi", precizează expertul.

Tratatul de la Lisabona prevede, pentru succesorul spaniolului Javier Solana, un "Înalt Reprezentant al UE pentru politica externă şi de securitate", care, totodată, va fi şi vicepreşedinte al Comisiei Europene. Mandatul său va fi consolidat şi deţinătorul acestui post va beneficia de un real serviciu diplomatic european.

Bernard Kouchner, spune că noua formulă la va permite Celor 27 să aibă în sfârşit "o expresie politică" şi "să joace un rol în Orientul Mijlociu, în Iran, în Afganistan, egal cu cel al Statelor Unite". "Vom putea spune că nu ne mulţumim doar să plătim şi că vrem să participăm la procesul politic", a explicat el.

De menţionat că preşedintele Nicolas Sarkozy l-a susţinut pe socialistul Dominique Strauss-Kahn, pentru conducerea Fondului Monetar Internaţional (FMI). În acelaşi timp, doi francezi se află în fruntea Organizaţiei Mondiale a Comerţului (socilialistul Pascal Lamy) şi a Băncii Centrale Europene (Jean Claude Trichet).

În afara unui rol sporit pentru diplomaţia europeană, Tratatul de la Lisabona mai prevede un post de preşedinte permanent al Consiliului European.

Numele fostului premier britanic Tony Blair şi al al luxemburghezului Jean-Claude Juncker sunt printre cele mai des menţionate pentru această funcţie.