Cum fură românii buldozerele din Vestul Europei

Reţeaua de hoţi de utilaje din Maramureş a adus în România un întreg „parc auto“ în valoare de peste zece milioane de euro. Pentru dezmembrarea  „Reţelei Buldozerul“, poliţiştii de frontieră şi procurorii au lucrat aproape jumătate de an. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Mai citeşte şi:
Arestări în cazul „Buldozerul“
Mobilizare  împotriva hoţilor de utilaje
VIDEO Operaţiune de amploare a procurorilor DIICOT  (GALERIE FOTO)

„Reţeaua Buldozerul“ a apărut în urmă cu un an şi jumătate şi s-a format prin fuzionarea a trei grupări de hoţi de autoturisme de lux, care acţionau în Occident. Noua „organizaţie“ a adus în România numai utilaje de construcţii: buldozere, excavatoare, tractoare sau compactoare. Italia, Franţa, Belgia sau Olanda sunt ţările unde au atacat hoţii români, iar autovehiculele „săltate“ sunt mărci de elită în domeniu .

Multe dintre autovehiculele „importate“ de reţeaua de hoţi - cu nucleu în zona Maramureşului - au fost găsite în toată România, pe şantierele din marile oraşe sau în timp ce lucrau la reparaţia unor şosele. Reţeaua a adus în ţară utilaje furate în valoare de peste zece milioane de euro.

Doar capturile Poliţiei de Frontieră însumează vehicule de 2,5 milioane de euro. Ziarul „Adevărul“ prezintă, în exclusivitate, structura reţelei şi metodele aplicate de mafioţi la fiecare lovitură.

Comanda

Potrivit informaţiilor care au dus la capturarea  structurii mafiote, „Reţeaua Buldozerul“ ajunsese atât de cunoscută în România, încât comenzile veneau în valuri. O comandă se putea da prin telefon, iar după verificarea clientului, se prezenta oferta. 

După înregistrarea comenzii, „agentul de vânzări“ – un membru al filierei – venea la domiciliul clientului, unde îi prezenta fotografii cu utilajul cerut. Vehiculele erau imortalizate chiar pe şantierele din Franţa sau Olanda, ori în magazinele de prezentare din Italia. Din teancul de fotografii - fiecare conţinând date tehnice şi locaţia – clientul îşi putea alege utilajul. După ce se stabilea preţul, începea acţiunea.

Atacul

În acest moment al afacerii intervin oamenii „de forţă“ ai reţelei: hoţii. Un ofiţer care a lucrat sub acoperire la acest caz povesteşte: „Atunci când se stabilea ce utilaj să fie furat, comanda era dată prin telefon. Ori se pleca din România spre ţara unde se afla excavatorul sau tractorul respectiv, ori existau echipele acolo“.

Grupul de hoţi era format din maximum cinci persoane. Românii aşteptau să se închidă reprezentanţele sau şantierele („în unele locuri, nu e ca la noi. Pe şantier se pune lacătul la poartă şi toată lumea pleacă acasă“, povesteşte ofiţerul) şi atacau. Intrarea se făcea brutal: se băga TIR-ul direct în magazin sau în şantier. „Intrau cu spatele, spărgeau geamurile sau gardurile. Trăgeau camionul lângă utilaj şi îl încărcau“, spune ofiţerul Poliţiei de Frontieră din România.

Autovehiculul vizat era pornit cu cheie universală sau „pe direct“, cu firele de la contact. TIR-urile folosite de hoţi erau modificate. „Se poate umbla la roţi, la barele de prelată şi se face în aşa fel încât şaua camionului să fie mai mare, astfel încât să poată fi încărcat utilajul pe el“, spune poliţistul. După ce urcau „prada“ în camion, hoţii plecau în viteză spre România.

Atacurile se dădeau noaptea în jurul orelor 23.00-24.00. Asta, deoarece li se permitea hoţilor să aibă o marjă de timp cât să ajungă în România, „unde exista siguranţă“.  Proprietarul utilajului „săltat“ descoperea abia a doua zi furtul. Până reclama furtul la poliţie şi până când datele ajungeau în baza Interpol – care poate fi accesată de vameşii români, la intrarea unui autovehicul în ţară – „prada“ era deja la adăpost.

Fuga

După ce încărcau utilajele furate, hoţii alegeau traseul cel mai scurt spre România. Şoferul camionului avea un ajutor  -  cu rolul de a-l înlocui în caz de oboseală sau de a-l avertiza în caz de probleme, plus un sistem performant GPS care să-l ajute să aleagă ruta cea mai bună. În faţa camionului, la câţiva kilometri era „antemergătorul“: o maşină de viteză în care se aflau trei „ajutoare“ ale transportatorilor.

Cei din maşina de viteză îl anunţau pe şoferul camionului dacă există filtre de poliţişti pe drum, dacă traficul e blocat sau dacă sunt alte probleme. Tot cei din „antemergător“ stabileau contactul cu omul de legătură din România. Îi furnizau datele utilajului abia furat – seria de şasiu şi seriile de motor, iar „la bază“, în Borşa, în câteva ore se producea o factură falsă.

În acest act se arăta că utilajul – care se afla în drum spre România, ascuns în TIR – fusese vândut de o anumită firmă din străinătate către o alta din România. Trei firme s-au remarcat prin seria de „achiziţii“ de utilaje făcute din Olanda, Franţa sau Italia: Preeria SRL din Cluj, Artecom SRL, din Huedin şi Uidualc Trans SRL, din Baia Mare.

O echipă pleca imediat în Ungaria unde făcea joncţiunea cu „coloana specială“. „La cum fugeau cei cu TIR-ul, protejaţi de antemergător, după lovitura de noapte, ajungeau în România a doua zi la prânz sau seara.

Până atunci, în bazele Interpol nu figura nimic despre utilajul furat“, spune poliţistul. Întâlnirea se făcea în apropiere de Vama Petea, unde se punea sigiliu fals pe prelată şi se ataşa utilajului factura falsă. În vamă, hoţii prezentau actul şi intrau în ţară fără probleme.

Showroomuri ilegale în România

Ajunse în România, buldozerele şi excavatoarele furate din Vest făceau prima oprire la Borşa. „Aici erau date jos de pe TIR-uri şi încărcate în alte camioane, care plecau imediat către clienţi.

Dacă nu exista ofertă pentru marfa adusă, utilajele erau băgate pe drumuri forestiere şi ascunse în păduri. Toate manevrele de camuflare se făceau mai mult noaptea, traficanţii având aparate de vedere speciale, cu infraroşii. Hoţii îşi puseseră la punct şi un ingenios sistem antifilaj şi informativ.

Sistem informativ pentru autoprotecţie

Până la locul de „camuflare“ a utilajului furat, maşina trecea prin mai multe puncte unde existau „echipaje“ care trebuiau să raporteze dacă „ţinta“ e urmărită. Apoi, maşinile erau ascunse în timp ce zona era observată dintr-un punct înalt de un membru al filierei, dotat cu aparatură de vedere pe timp de noapte.

La poarta inspectoratelor de poliţie se afla câte un membru al filierei cu consemn de a raporta „dacă este mişcare“. Din dotarea traficanţilor mai făceau parte arme cu gaz sau cu muniţie de război, pumnale şi săbii. Din punct de vedere al actelor, „Reţeaua Borşa“ stătea la fel de bine: aveau permise internaţionale de conducere false şi documente de identitate a vehiculelor, la fel, falsificate.

Unele buldozere au fost descoperite în şoproanele unor localnici, dar cele mai multe au fost transportate în în depozitele unor firme care au devenit un fel de showroomuri ilegale, păzite de bodyguarzi. Într-unul din ele au fost găsite excavatoare Wola cu cinci, şapte sau zece kilometri la bord.

Nouă persoane din totalul de 25 care formează nucleul „Reţelei Buldozerul” au fost arestate. Ele au o filozofie aparte. Sunt un fel de hoţi patrioţi. „Ne spun acelaşi lucru. Că nu au dat nimănui în cap şi nu au omorât pe nimeni. Că au furat de la ăia care ne-au furat pe noi”, spune un anchetator al cazului, care menţionează că din grupul de hoţi maramureşeni niciunul nu a furat din România.

Trei metode „câştigătoare“ pentru „Reţeaua Buldozerul“

Procurorii şi poliţiştii de frontieră au identificat trei metode prin care mafioţii din România „umflau“ buldozerele şi excavatoarele.

1Intratul cu TIR-ul în reprezentanţă auto este cea mai simplă. Este nevoie doar de şoferi buni care să ducă transportul cât mai repede în siguranţă, în România. Această manevră s-a aplicat în mai toate ţările în care s-au dat lovituri.

2O a doua metodă este aceea prin care utilajele erau furate cu acordul proprietarului. Stilul a prins cel mai bine în Italia: „acolo s-a ajuns la lovituri de sute de mii de euro. Iar proprietarul maşinii furate este cel mai fericit“.

Poliţiştii povestesc cum se face „furtul cu acord de la proprietar“: prima dată, proprietarul achiziţionează utilajul în sistem leasing. Plăteşte câteva rate, îl asigură total şi după o vreme îi cheamă pe hoţi. După ce maşina îi este luată, proprietarul continuă să plătească patru sau cinci rate.

Apoi, declară utilajul furat. „Prin această acţiune, proprietarul primeşte banii în mână de la asigurator pentru toată maşina, plus o cotă parte din partea hoţilor. Spre exemplu, pentru un buldozer care valorează 150.000 de euro, proprietarul primeşte de la români 20.000 de euro“, povestesc poliţiştii.

Nouă hoţi din gruparea de la Borşa au fost arestaţi   Foto: A. Sabău

În România, vânzarea maşinii furate se face „în cascadă“, în acte, între membrii reţelei. În cele din urmă se găseşte un cumpărător care nu are nicio legătură cu filiera, iar utilajul îşi schimbă pentru totdeauna proprietarul.

Singura problemă a acestuia - fiind „cumpărător de bună-credinţă“ - va fi că nu va putea să scoată niciodată utilajul din România.

3A treia modalitate de a aduce excavatoare de furat se face prin complicitatea vameşilor. Există informaţii cum că mai multe transporturi, din sutele care s-au efectuat de către hoţii români, au beneficiat de ajutor al vameşilor italieni.

Sigilarea TIR-urilor care transportau utilajele furate s-a făcut cu complicitatea funcţionarilor italieni. În plus, în România, anumiţi vameşi de la Petea par să fi fost în slujba traficanţilor. Din sutele de transporturi, la punctul Petea niciunul nu „a căzut“. Asta, în condiţiile în care majoritatea maşinilor furate au avut facturi false.