Palatul Episcopiei musteşte de istorie

Clădirea, monument istoric de interes local, este în stil eclectic, cu elemente neogotice şi i-a aparţinut lui Rimanoczy. Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu sediul Episcopiei Ortodoxe Române, din strada Roman Ciorogariu.

Monument istoric de categoria B, Palatul Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea datează din anul 1905, fiind construit pentru a servi drept casă familială, pentru arhitectul Rimanoczy Kalman Fiul. Potrivit informaţiilor prezentate de Peter I. Zoltan în lucrarea „Nagyvarad muemlek epuletei” (Clădirile monument istoric ale Oradei), după moartea arhitecului, în 1912, moştenitoarea acestuia a vândut casa lui Grosz Imre care, la rândul său, a vândut-o Episcopiei Ortodoxe. Preţul de vânzare, conform celor scrise de Liviu Borcea în „Memoria caselor”, a fost de 1.200.000 de lei, la care se adăuga o datorie a proprietarului de 60.000 de coroane, la Banca Ungară de Scont din Budapesta.
„În mai 1920, etajul întâi al clădirii a fost evacuat şi vicarul episcopal Roman Ciorogariu s-a mutat aici. La 30 august 1920 s-a reînfiinţat, prin bunăvoinţa regelui Ferdinand I şi strădaniile poetului Octavian Goga, ministrul cultelor, vechea Episcopie Ortodoxă a Oradiei”, scria Liviu Borcea, în lucrarea mai sus amintită.

Lăcaş de cultură

În acelaşi an, la 1 noiembrie, palatul a fost evacuat în întregime, după ce, între 14 şi 16 octombrie 1920, primul Sinod eparhial al Episcopiei restaurate l-a ales pe Roman Ciorogariu ca ierarh.
După ce acesta a murit, la 21 ianuarie 1936, locul său a fost luat de Nicolae Popovici (1936-1950), care a păstorit, potrivit lui Liviu Borcea, cei mai grei ani ai existenţei episcopiei. În perioada interbelică, în această clădire şi-a avut sediul, pentru o perioadă scurtă, Academia Teologică Ortodoxă.
De asemenea, din 1925, la subsolul construcţiei funcţiona o tipografie, care a permis înfiinţarea unei edituri. În 1929, administratorul Tipografiei Diecezene a fost diaconul Aurel Tripon, autorul Monografiei – almanah a Crişanei, din 1936. În 1940, administraţia hortystă a desfiinţat Episcopia din Oradea şi Academia Teologică, simultan cu redenumirea străzii, cunoscută de atunci şi până în 1945 sub numele de strada Adolf Hitler.
Anii comunismului au adus străzii un nume neutru, Porţile de Fier, care nu a fost schimbat decât după revoluţia din 1989. Atunci şi-a redobândit numele cuvenit, cel al lui Roman Ciorogariu.

Melanj de stiluri

Elementele de pe faţada palatului sunt de inspiraţie veneţiană.  Alternanţa între cărămidă şi tencuială şi ferestrele în trei arcade de la etaj sunt reprezentative, în acest sens. Cornişa este formată în ogivă, ceea ce este caracteristic pentru goticul timpuriu. Cele trei axe centrale au pe lateral, la etaj, „bow-window-uri” specifice secessionului, fapt care creează o anumită alternanţă în ritmicitatea faţadei.