Elixirul tinereţii, obsesia celebrităţilor lumii

Cercetările Anei Aslan le-au amintit oamenilor că pot îmbătrâni frumos "Tinereţe fără bătrâneţe" şi, eventual, "viaţă fără de moarte", acesta a fost dintotdeauna visul omenirii.

Cercetările Anei Aslan le-au amintit oamenilor că pot îmbătrâni frumos

"Tinereţe fără bătrâneţe" şi, eventual, "viaţă fără de moarte", acesta a fost dintotdeauna visul omenirii. Basmul românesc părea că s-a materializat prin cercetările Anei Aslan, vestită în întreaga lume.

"Gerovital" şi "Aslavital" au fost zeci de ani "ambasadorii" României, în faţa cărora nicio uşă a mai-marilor lumii nu a rămas închisă. A fost perioada de glorie a "imaginii" României, şi asta numai datorită obsesiei eterne a omului: teama de îmbătrânire şi de moarte.

Epopeea căutării elixirului vieţii sau, cel puţin, al tinereţii, a început odată cu istoria omenirii. A fost consemnată în cea mai veche scriere - sumeriană. "Când zeii i-au făurit pe oameni, ei le-au hărăzit acestora moartea, iar viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei", i-a spus nimfa Siduri regelui din Uruk, Ghilgameş, plecat în lume în căutarea nemuririi.

"Epopeea lui Ghilgameş", scrisă pe tăbliţe de lut în 3.600 de versuri, arată zădărnicia întreprinderii marelui conducător, care, deşi era considerat pe jumătate zeu, partea lui muritoare l-a aşezat în rândul oamenilor pieritori. Şi totuşi exista un precedent: Udnapiştim, supravieţuitor al marelui potop care distrusese omenirea. Acestuia i se dăruise viaţă veşnică de către zei. Mai mult decât atât, din epopee reiese că mai existau căi de a dobândi viaţă lungă, dacă nu eternă.

Udnapiştim îi dezvăluie lui Ghilgameş existenţa unei plante, păzită de un monstru. Ghilgameş reuşeşte să intre în posesia ei, dar o pierde pe drumul de întoarcere. N-a fost să fie! Dar, cândva, omul putea trăi sute şi chiar mii de ani fără "reparaţii" capitale. O aminteşte lista sumeriană a regilor dintâi ai lumii, o reaminteşte Biblia, care îi atribuie lui Adam - 930 ani de viaţă, lui Noe - 950 de ani, iar Mutasalem - 969 de ani.

Marii împăraţi şi viaţa eternă

Huangdi este arhicunoscut în lumea întreagă pentru armata lui de teracotă în mărime naturală pe care a luat-o cu el în mormânt, convins fiind că, dacă n-au reuşit să fie nemuritori, măcar odată, cândva, vor reuşi să reînvie şi să reia luptele de unde le lăsaseră. Qin Shi Huangdi, unul dintre cei mai mari şi cei mai cruzi suverani din istorie, cel care a început construirea Marelui Zid Chinez, avea atât de multe planuri, încât a realizat că nu-i ajunge o viaţă, aşa că s-a înconjurat de mari învăţaţi care să-i descopere elixirul tinereţii.

A organizat şi o expediţie spre Soare Răsare în căutarea muntelui Penglai, care, spuneau legendele, era locuit de nemuritori. Expediţia nu s-a întors, iar vracii lui Huangdi l-au tratat cu mercur - "elementul viu" al alchimiştilor - pentru a-l nemuri. Au reuşit doar să-l otrăvească!

Genghis Han (1162-1227), fondatorul imperiului mongol - cel mai întins din lume -, a nădăjduit şi el la dobândirea nemuririi sau, cel puţin, la dobândirea unui panaceu universal care să-i dea puteri să-şi ducă la bun sfârşit visul de a cuceri întreaga lume.

Altminteri de ce i-ar fi dat Tengri, Creatorul, "ochi albaştri" ca cerul nesfârşit, culoarea divinităţii, din care cauză şi fusese numit la naştere Temujin? Şi, mai ales, de ce-i hărăzise o soartă de cuceritor fiului unui şef de trib, neştiutor de carte, care, la vârsta de 13 ani, s-a suit în şa şi nu s-a mai dat jos decât când a trecut Dincolo, în plină campanie de cucerire a imperiului tanguţilor, rivalii săi.

Nu a ştiut până în ultima clipă că va muri, dat fiind că băuse elixirul preparat de călugărul taoist Kiu Chang Chun, cel mai renumit din cei şapte discipoli ai înţeleptului Wang Chongyang, cărora li se spunea "nemuritorii". Şi Chang Chun îi preparase o licoare magică marelui han, dar era doar un leac pentru inima slăbită a slăvitului conducător, care a reuşit să supravieţuiască numai o lună după ce Chang a murit, în iulie 1227.

Florida, "fântâna tinereţii"

Mai în zilele noastre, descoperirea şi colonizarea Floridei este legată de obsesia descoperirii elixirului tinereţii de către conchistadorul Ponce de Leon, care îl însoţise pe Christofor Columb în cea de-a doua călătorie în Lumea Nouă. Devenind guvernator de Puerto Rico, a întreprins o expediţie în căutarea "fântânii vieţii", un lac a cărui apă avea rol de panaceu universal.

Localnicii o pomeneau adesea în povestirile lor şi aveau numeroase puncte de reper. Au descoperit doar Florida, el şi însoţitorii săi fiind primii europeni care au pus piciorul acolo, stabilind o colonie care s-a dezvoltat cu timpul. Marii învăţaţi au căutat întotdeauna o cale de a readuce omul la longevitatea primelor timpuri. Isaac Newton a alocat mult mai multă energie şi timp de studiu căutării unui panaceu universal, decât celor care l-au făcut celebru. Împărăteasa Caterina a II-a a Rusiei a întreprins şi ea expediţii în căutarea ţinutului Hiperboreea, ai căror locuitori ar fi deţinut elixirul tinereţii.

Tratamentele cu Gerovital aduceau în ţară o avere, peste 20 de milioane d e dolari anual

Cea care avea să dea speranţă întregii omeniri că va putea îmbătrâni frumos, fără decrepitudine şi boli sâcâitoare, a fost să fie Ana Aslan, poate nu întâmplător de pe meleagurile geţilor, "care ştiau a se face nemuritori", dacă e să-i dăm crezare lui Herodot. "Eu nu fac din bătrâni tineri, dar vreau să am bătrâni frumoşi şi sănătoşi", îi spunea ea unuia dintre însoţitori, care a lucrat în turism şi îi fusese repartizat profesoarei pentru deplasările în străinătate.

Despre Ana Aslan şi acum se vorbeşte cu prudenţă şi oamenii doresc să-şi păstreze anonimatul. "A fost o mare doamnă!", spune însoţitorul. "O femeie care a iubit viaţa şi a ştiut s-o trăiască. În acei ani, începând cu 1954, în deplasări, ocupa un apartament cu două camere şi o garsonieră - asta era pentru mine - şi ne întâlneam, de regulă dimineaţa, la bar să stabilim traseul, căci avea foarte multe solicitări când mergea într-o ţară. Ne începeam ziua cu o băutură fină şi o discuţie plină de umor, care ne încărca pozitiv. Îţi dau un singur exemplu: eu o apelam cu doamna profesoară. <> , mi-a zis ea aproape serios.

Credeam că s-a sculat prost dispusă, dar, văzând faţa mea nedumerită, a continuat: <> Proasta aia era Elena Ceauşescu! După ce am râs în hohote, m-a privit cu ochii mijiţi: <> . Era, săraca, obsedată că toţi din jurul ei ori vor să fugă cu schema Gerovitalului, ori sunt spionii Ceauşeştilor."

Femeia care intra în intimitatea şefilor de stat din toată lumea, de pe toate coordonatele geografice, fiind simpatizată şi adulată de aceştia, nu era suferită de niciun fel de "academiciana" Elena Ceauşescu, care pusese gorilele pe urmele profesoarei şi ale însoţitorilor ei, de teamă că aceştia şi-ar deschide conturi în străinătate.

Tito, Brejnev, Charles de Gaulle, Golda Meir, Hruşciov, J.F. Kennedy, Indira Ghandi, Imelda Marcos, Konrad Adenauer, Erich Honecker, demnitarii italieni şi greci, membrii caselor regale arabe şi preşedinţii africani se lăsau pe mânile ei! Ceauşeştii niciodată. Doar exportau elixirul şi "importau" dolari, bunăvoinţă şi oportunităţi.

Prea târziu pentru Onassis

De fapt, mulţi doctori care au însoţit-o în deplasările ei în străinătate au rămas pe acolo, cu tot cu schema tratamentului, umplându-se de bani. Dar, cât a trăit Ana Aslan, ea a fost incontestabil preferată de şefii de stat, de milionari şi de actori vestiţi.

Când Aristotelis Onassis s-a îmbolnăvit de cancer la plămâni, Ana Aslan a fost chemată pe Insula Scorpios din arhipelagul grecesc, deşi ea era renumită ca specialist în gerontologie şi geriatrie. S-a dus şi a fost foarte supărată că nu se mai putea face nimic pentru celebrul miliardar. "Se duce, bietul de el", i-a spus însoţitorului.

O speria moartea, dar, în faţa ei, accepta că acesta era destinul implacabil al omului. Nu a vrut niciun onorariu pentru acea deplasare, dar Jacqueline Kennedy, soţia miliardarului, a insistat să o trateze şi pe ea. Ştia de Ana Aslan de când era Prima Doamnă a Americii.

Medicii lui J.F.K. îi solicitaseră o părere cu privire la starea de nervozitate a preşedintelui cauzată de aproape permanentele dureri de spate. Tratamentul ei dăduse rezultate şi, în intimitate, preşedintele american o lăudase pe Ana Aslan. Iar Jackie a fost mulţumită şi a răsplătit-o cu bijuterii. Bijuteriile nu le refuza niciodată. Îi plăcea să le poarte la întâlnirile la nivel înalt cu şefii de stat, dar se ferea să fie fotografiată cu ele, pentru că i-ar fi fost confiscate la înapoiere.

Le ascundea printre ziarele "Scânteia" şi le purta doar în străinătate. Gogu Rădulescu, pe atunci ministru al Comerţului Exterior, îi verifica la sânge lista de cheltuieli. Lui i se părea că şi coaforul o costă prea scump. "Ăsta e nebun! Vrea să mă afişez în lume cu părul vâlvoi?", spunea mama Gerovitalului.

În Grecia, Ana Aslan era ca la ea acasă. De la premierul Papandreou şi soţia acestuia până la familii întregi ale demnitarilor, toţi se tratau cu Gerovital şi, mai târziu, cu Aslavital, pentru a se păstra în funcţii tineri şi ferice. Toţi îi erau recunoscători academicienei şi toţi ar fi vrut să o răsplătească personal, ştiind că onorariile oficiale se duceau pe apa… Partidului Comunist. Peste 20 milioane de dolari anual. "Au fost vremuri cu adevărat miraculoase", spune însoţitorul Anei Aslan.

"Se câştigau milioane de dolari în turism de pe urma ei. Rolul meu era să mă ocup de promovarea Gerovitalului şi să organizez venirea grupurilor de turişti la tratament în România. La Otopeni şi la sediul din Căldăruşani, erau condiţii foarte proaste faţă de cele cu care erau aceştia obişnuiţi. Nu erau clienţi oarecare. Erau bogătaşi. Costa 2.000 de dolari tratamentul şi mulţi se cazau la hotel când vedeau care sunt condiţiile. Doar sediul de la Flora era mai apropiat de standardele lor. Acolo veneau mulţi demnitari incognito!"

Arafat, pe şest la Ana Aslan

Un fost lucrător în Securitate îşi aduce aminte de anii când în România veneau o grămadă de preşedinţi incognito. Veneau cu avioane speciale, aterizau noaptea şi plecau la spartul zorilor, fără să-i ştie nici vântul, nici pământul. Doar securiştii desfăşuraţi la ceas de seară prin boscheţi, ca să asigure traseul.
"Arafat a venit de nenumărate ori. Ana Aslan era anunţată chiar înainte de a ateriza avionul, era luată de acasă şi dusă să-i facă injecţia. Apoi Arafat pleca direct la aeroport, nu se vedea cu nimeni. Mulţi preşedinţi africani veneau în vizite oficiale, şi noaptea - pac! La Ana Aslan, la consult!

Apoi veneau la tratament. Era un du-te-vino! Am admirat vitalitatea ei. Ştiam cu toţii că e directivă de partid să-i consulte pe ăştia în secret şi că ea nu putea decide să fie nişte ore mai decente, dar era verde chiar dacă o trezeai în creierul nopţii."

Demnitarii cu funcţii mai mici veneau tot incognito, dar circulau şi ziua. Dr. Maria Georgescu, cea care a fost ultima colaboratoare a Anei Aslan şi apoi fostă şefă a secţiei de geriatrie de la Otopeni, îşi aduce aminte de o pereche de bătrânei care veniseră la consult la Flora. Le-a stabilit tratamentul dr. Maria Georgescu, pentru că dr. Ana Aslan nu era în ţară.

Când a venit după o săptămână şi i-au fost prezentaţi pacienţii, aceasta a tresărit când i-a văzut şi a rupt rapoartele medicale în faţa lor. Ruşinată şi supărată, Maria Georgescu, foarte tânără atunci, a întrebat cu ce a greşit. "Ai greşit la traducere!", i-a spus Ana Aslan. După trei luni, Ana Aslan a fost invitată împreună cu Maria de către Casa regală din Arabia Saudită. Acolo, a fost primită zâmbitor de câtre bătrânelul de la Flora care era consilierul privat al regelui. "N-ai greşit nimic, dar nu trebuia să ne faci fişă!", i-a spus acesta referitor la incidentul din Bucureşti.

Dr. Maria Georgescu îşi aminteşte că atunci, la prima ei deplasare alături de Ana Aslan, au consultat toată familia regală, deosebit de numeroasă. Tatăl regelui avea 98 de ani şi 104 moştenitori, era un bătrânel foarte simpatic, greu de consultat, pentru că îi ardea numai de glume. Dr. Ana Aslan îi punea întrebări ca să-i alcătuiască fişa, iar el se tot uita după Maria, care era tânără şi, mai ales, blondă. "Aveţi vreo întrebare?", a vrut să ştie Ana Aslan când a terminat consultul. "Da", a zis imediat bătrânelul. "Cât are domnişoara părul de lung?", a întrebat el foarte curios, dar paralel cu scopul vizitei celor două doctoriţe. Se pare că nu toţi aveau nevoie de tratament cu Gerovital.

A fost o femeie care a iubit viaţa şi a ştiut să o trăiască… În deplasările în străinătate, ne începeam ziua cu o băutură fină şi o discuţie plină de umor, care ne încărca pozitiv.
un apropiat al Anei Aslan

Tratamentul ei dăduse rezultate şi, în intimitate, preşedintele american J.F. Kennedy o lăudase pe Ana Aslan. Şi Jackie, soţia sa, a fost mulţumită şi a răsplătit-o cu bijuterii.
acelaşi apropiat al Anei Aslan

Arafat a venit de nenumărate ori. Ana Aslan era anunţată chiar înainte de a ateriza avionul, era luată de acasă şi dusă să-i facă injecţia.
un ofiţer de contrainformaţii

La ordinul Elenei Ceauşescu, Ana Aslan nu a fost înmormântată lângă marea ei iubire

Despre Ana Aslan se spune că a avut două mari pasiuni în viaţă: fiul scriitorului Duiliu Zamfirescu şi prof. Daniel Danielopolu, cel care, împreună cu C.I. Parhon, a format-o şi a sprijinit-o în dezvoltarea tratamentului geriatric. Multă lume a spus că n-ar fi fost o femeie frumoasă, dar era o femeie pe care nu puteai să n-o observi. Ei îi plăcea să-şi amintească despre cum o catalogase celebra actriţă Claudia Cardinale. "Focoasa aia zicea că sunt foarte femeie, adică frumoasă", se confesa Ana Aslan, mai în glumă, mai în serios, însoţitorului ei. "Ştiu că nu sunt. M-a măgulit!" Se alinta. Îi plăcea să fie apreciată.

Dr. Maria Georgescu îşi aduce aminte de o scenă pe care a surprins-o în Italia, în camera lor de hotel. Un mare industriaş, putred de bogat, a îngenuncheat în faţa Anei Aslan şi i-a oferit un buchet de flori, privind-o cu o pasiune de nedescris. Era trecut de 70 de ani, iar Ana Aslan, trecută de 80, dar el era îndrăgostit nebuneşte de ea. "A fost cea mai frumoasă scenă de dragoste pe care am văzut-o în viaţa mea. Am închis uşa încet. Nici nu m-au observat. Mai târziu, distrată, m-a întrebat ce se face ea cu moşulică ăsta!"

Era plină de vitalitate. Era cum şi-ar fi dorit să fie toţi bătrânii, cu spiritul intact şi trupul cât se poate de sănătos. Ar fi vrut ca toată lumea din jurul ei să fie îndrăgostită şi adora să vorbească despre asta. "Ai dormit azi-noapte? Da? Păcat!", îl apostrofa ea pe însoţitor. "De ce te-ai întors aşa repede? Tu n-ai plăcut pe nimeni? Ei, lasă, că te mărit eu pe aici", îi zicea Mariei Georgescu, pe care o trimitea la tot felul de expoziţii sub pretextul că vrea să-i recomande să cumpere ceva de calitate.

Pe de altă parte, dacă lipsea mai mult, o întreba pe unde a fost. "Hai, povesteşte-mi tot!" ÎI plăcea viaţa trăită din plin, înconjurată de frumos, cu băuturi alese, meniuri rare - toată lumea e de acord că era foarte simandicoasă la mâncare - şi îi plăcea să se distreze. "Odată, avea 85 de ani, şeful OPEC-ului ne-a invitat la o petrecere la piscină. Eram numai noi două, el şi gărzile de corp. Ne adusese şi costume de baie. Doamna ardea de nerăbdare să se bălăcească, dar eu n-am vrut, mi-a fost jenă. S-a supărat! Cum să-mi fie jenă? <> "

Clienţii preferaţi ai Anei Aslan erau artiştii de renume: Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Omar Shariff. Îi considera oameni tonici. "Dali era un nebun, dar un nebun sublim! Nu credea că va îmbătrâni, dar voia Gerovital ca să se asigure!", îi spunea însoţitorului. "Omar Shariff e un frumos! E de la mama natură! Întinereşti uitându-te la el."

Însoţitorul îşi aminteşte că Ana Aslan căra în deplasări pe puţin şapte valize. Avea multe haine de blană primite cadou şi, când se îmbrăca să iasă undeva, frapa eleganţa ei. "Era o adevărată doamnă. Avea clasă! Datorită aspectului ei deosebit de îngrijit era atât de solicitată. Mi-aduc aminte de nişte demnitari arabi care i-au spus odată că Gerovitalul e <> !

<> , le-a răspuns ea. Bărbaţii au râs din toată inima şi au invitat-o să le consulte întreaga familie. Păcat că nu se putea bucura de recompensele primite. <<Între bani şi glorie, eu am ales gloria>> , zicea ea. Făcea haz de necaz. Îi revigora pe toţi mahării lumii şi nu putea păstra o maşină, de exemplu. A primit un Cadillac de la un american, dar i l-a luat Maurer."

De la pilot de avion la Gerovital

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie, la Brăila, într-o familie care a avut patru copii. După moartea tatălui, familia s-a mutat la Bucureşti. La vârsta de 16 ani, visa să ajungă pilot şi chiar a zburat cu un mic aparat Bristol-Coandă. Însă vocaţia de medic a învins. Cu greu, pentru că mama nu voia s-o lase. A trebuit să declare greva foamei ca s-o convingă. În timpul facultăţii, face o pasiune pentru profesorul Daniel Danielopolou, pe care îl va iubi toată viaţa şi lângă care şi-a dorit să fie înmormântată.

După ce a absolvit facultatea, a fost numită preparator la Clinica II din Bucureşti, condusă de profesorul D. Danielopolu. În 1949 descoperă proprietăţile regeneratoare ale procainei, respectiv în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. În 1952 prepară vitamina H3 - Gerovitalul - produs farmaceutic cu acţiune în tratamentul fenomenului de îmbătrânire, precum şi în bolile bătrâneţii, în ateroscleroză, vitiligo, sclerodermie etc. Tot în acest an, este înfiinţat primul Institut de Geriatrie din lume, condus de Ana Aslan, care a şi început periplul ei prin lume.

În 1958 a început prepararea produsului pe scară largă şi introducerea sa în circuitul farmaceutic. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu a brevetat, în 1970, Aslavital, un nou produs geriatric, introdus şi el în fabricaţia de serie. Noutăţile sunt primite cu entuziasm de către specialiştii din întreaga lume. Ministerul Sănătăţii le omologhează sub formă de drajeuri, cremă terapeutică şi loţiune capilară.

Gerovitalul, brevetat în peste 30 de ţări, a fost considerat, iniţial, un medicament miraculos, un panaceu universal. El a făcut înconjurul lumii şi a deschis uşile cancelariilor străine, aducând imense beneficii României atât în afară, cât şi în interiorul graniţelor, pentru că a creat conceptul de "profilaxie a îmbătrânirii" şi voia să-l aplice la scară naţională.

Dar comuniştii nesătui de la guvernare voiau să taxeze tratamentul. Pentru că nu voia să perceapă onorarii de la bătrânii săraci, i-au fost imputaţi banii pentru toate tratamentele cu internare încă de la înfiinţarea institutului. După şapte ani de hărţuieli în justiţie, a fost iertată. Nu mai avea rost. După cinci luni, la 20 mai 1988, a murit şi tot ce agonisise i-a fost confiscat. Nici pe patul de spital nu avusese linişte.

Dr. Maria Georgescu îşi aminteşte că aceasta i-a povestit că a avut trei coşmaruri: că fusese interogată ca să spună unde are conturile, că o aştepta prof. Daniel Danielopolu - decedat de mult - şi că pacienţii ei au nevoie de ea. Cine poate şti dacă nu fuseseră chiar reale coşmarurile ei, din moment ce a rugat-o pe Maria să nu mai plece de lângă ea. "S-a zvonit că a murit în condiţii misterioase. Nu este adevărat. Pe fond de stres, s-a îmbolnăvit de plămâni, o boală necruţătoare, cu o evoluţie de doi ani. Aşa am pierdut-o pe doamna Ana Aslan." Elena Ceauşescu a făcut un ultim gest nedemn. A interzis ca Ana Aslan să fie îmormântată cu preot, aşa cum a dorit, în cripta familiei Kalindero-Danielopolu, unde se aflau mama, fratele şi iubitul său secret.
Interzis de Uniunea Europeană?

S-a scris că aderarea la Uniunea Europeană a dat o mare lovitură miraculosului panaceu românesc, impunând reguli stricte legate de medicamentele destinate consumului general. Printre medicamentele interzise în UE ar fi fost şi Gerovitalul H3, pe care metabisulfitul de potasiu îl face indezirabil. Ghidul european care reglementează utilizarea metabisulfiţilor în medicamente recomandă evitarea acestora. Dr. Prada Gabriel Ioan, doctor în ştiinţe medicale, medic primar geriatrie şi gerontologie la Institutul "Ana Aslan", cu sediul în str. Mănăstirea Căldăruşani, precizează că nu e vorba despre nicio interzicere, aşa cum s-a scris. "Singura condiţie este să fie specificat pe cutia produsului. Metabisulfiţii sunt stabilizatori folosiţi şi ca aditivi alimentari în industria vinului şi a berii. Ceea ce se poate constata la Gerovital sunt anumite predispoziţii la alergii.

Între 2005 şi 2007, am făcut testul pentru alergii la peste 41.000 de pacienţi. 24 au prezentat alergie la testul care precedă iniţierea tratamentului, fiind excluşi de la terapie. Facem acest test tuturor pacienţilor."
Multe astfel de încercări de denigrare a Gerovitalului au avut loc, pentru că este o competiţie acerbă în domeniu. Produsul este la fel de bun cum a fost întotdeauna, altfel nu ar fi fost comercializat în SUA, Canada, Italia şi pe te miri unde au fugit foştii asistenţi ai Anei Aslan cu schema tratamentului. S-a scris că şi în America a picat nu ştiu ce test! Aiurea!

Profesori de renume de la Institutul Internaţional de Geriatrie laudă Gerovital H3, iar produsul se vinde la greu pe net, la www.realgerovital.com. Oricum, ar fi fost imposibil de crezut că mai-marii lumii s-ar fi lăsat injectaţi prosteşte cu un produs dubios venit dintr-o ţară condusă de un dictator comunist! Adevărul e că o armată de specialişti din toate ţările beneficiază de sume enorme pentru cercetarea posibilităţilor de prelungire a vieţii sau pentru o îmbătrânire decentă şi câţiva au reuşit să prelungească durata de viaţă la nişte musculiţe şi larve!
Până la descoperirea altui elixir al tinereţii, mai valabil ca Gerovitalul, să ne amintim reţeta pe care nimfa Siduri i-a dat-o lui Ghilgameş, reţetă în care credea şi Ana Aslan: "Tu, Ghilgameş, satură-ţi pântecele! Fii vesel ziua şi noaptea! Fă sărbătoare din fiecare zi, cântă şi joacă ziua şi noaptea... "

Focoasa de Claudia Cardinale zicea că sunt foarte femeie, adică frumoasă. Omar Shariff e un frumos! E de la mama natură! Întinereşti uitându-te la el.
dr. Ana Aslan

Eu nu fac din bătrâni tineri, dar vreau să am bătrâni frumoşi şi sănătoşi... Între bani şi glorie, am ales gloria.
dr. Ana Aslan