Educaţia la ţară: cu sapa-n mână

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tăiatul lemnelor este una dintre cele mai periculoase activităţi din gospodărie
Tăiatul lemnelor este una dintre cele mai periculoase activităţi din gospodărie

Cele mai multe cazuri de exploatare a copilului întâlnite în România sunt cerşetoria şi munca în agricultură sau în gospodărie. Raportorul special ONU pe forme de sclavagism modern, armeanca Gulnara Shahinian, apreciază curajul României de a recunoaşte folosirea minorilor la munci grele.

Exploatarea copiilor în ţara noastră este o problemă reală, însă de proporţii încă necunoscute. Ultimele date puse la dispoziţia Raportorului ONU Gulnara Shahinian de către reprezentanţii Guvernului României sunt din perioada 2001 - 2005 şi arătau că 29% din copiii din mediul rural munceau în agricultură sau în gospodării.

Citiţi şi:

"Românii, nişte barbari!" Cazul româncei, mamă la 10 ani, i-a revoltat pe spanioli

Săraci şi fără părinţi, tot mai mulţi copii din Moldova renunţă la şcoală

Actualizarea datelor va fi una dintre recomandările pe care le va face României Raportorul special ONU pe forme de sclavagism modern: „Trebuie un studiu nou", mai ales că anii de criză au amplificat acest fenomen peste tot în lume, spune Gulnara Shahinian.

„Retorică deşănţată"

Chiar dacă ar exista, datele oficialilor ar fi discutabile. Anul trecut, de exemplu, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (ANPFDC) a contabilizat 412 copii exploataţi prin muncă şi cerşetorie. Asociaţia „Salvaţi Copiii", însă, a preluat în centrele sale peste 2.400 de copii aflaţi în astfel de situaţii.

Ştefan Cojocaru, profesor universitar la catedra de Sociologie şi asistenţă socială a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, spune că nu există cercetări serioase în acest domeniu.

„Este un fenomen foarte greu de surprins, oricum", explică profesorul. „Este foarte multă retorică în domeniu, dar nu există niciun fel de studii care să reflecte amploarea acestui tip de exploatare, deşi fenomenul este foarte răspândit în mediul rural".

Exploatarea ţine de cultura locală

Deoarece nu sunt studii şi nu au fost explorate dimensiunile implicării copiilor în forme grave de muncă, nu se poate face o delimitare clară între educaţia prin muncă, responsabilizarea copilului, pe de o parte, şi exploatare, pe de altă parte. De exemplu, nimeni nu poate spune câte cazuri există anual de copii răniţi în timp ce au grijă de animalele din gospodărie, o muncă aparent inofensivă. Sau câţi se rănesc tăind lemne.

Teoretic, este foarte simplu: un copil care munceşte este exploatat dacă are sub 12 ani, lucrează în condiţii grele, noaptea, dacă foloseşte unelte periculoase (sapa, toporul), dacă îi este afectată sănătatea sau dacă activităţile acestea îl pun în imposibilitatea de a urma şcoala.
Singurele situaţii clare sunt atunci când munca acestor copii este o sursă de venit pentru familia lor - este indiscutabil vorba despre exploatare prin muncă, spune profesorul Ştefan Cojocaru.

Citiţi şi:

Copilărie cu vaca pe izlaz

Lucrurile sunt delicate şi pentru că familiile tradiţionale şi chiar unele autorităţi locale nu realizează care este graniţa dintre responsabilizare şi exploatare. „Este vorba despre tradiţie, mai ales în comunităţile rurale. Unele familii consideră că-i educă prin muncă. Aşa şi este, uneori. Dacă, însă, micuţul dă cu sapa pe câmp, sub arşiţa soarelui, avem de-a face cu exploatare", explică Ştefan Cojocaru.

Micuţii - la tăiat de lemne, părinţii - cu băutura

Sociologul Ştefan Cojocaru îşi aminteşte că, în urmă cu câţiva ani, se afla într-o comună din apropierea Iaşiului, unde tocmai discutase cu primarul despre astfel de lucruri: „Toţi ne-au spus că nu există aşa ceva la ei, nu s-a pomenit una ca asta, de copii exploataţi. La plecare, am trecut printr-o pădure. Doi fraţi, de 12 şi 13 ani, se chinuaiu cu lemnele tăiate, în timp ce părinţii îi aşteptau în căruţă cu sticla de băutură", povesteşte profesorul.

Cojocaru atrage atenţia că nu trebuie culpabilizată neapărat familia. Guvernul este principalul vinovat, în opinia acestuia, deoarece el ar trebui să ducă în rural informaţiile privind drepturile copilului şi să explice riscurile unor ocupaţii distribuite în mod tradiţional copiilor. Alt­fel, părinţii nici nu vor realiza că le fac rău micuţilor, ci se vor mândri în continuare că au copii harnici.

Recomandări preliminare

Raportorul Gulnara Shahinian s-a declarat mulţumită de progresele făcute în ultimii cinci ani de România în combaterea formelor de sclavagism modern, dar a cerut actualizarea datelor şi studiilor referitoare la acest fenomen.

Există legislaţie, dar instituţiile nu colaborează între ele şi nici nu au bugete pentru a fi eficiente, a atras atenţia Shahinian. În plus, dacă nu ar exista ajutorul organizaţiilor neguvernamentale şi al voluntarilor, statul nu ar fi capabil să rezolve unele situaţii, precum eliberarea actelor de identitate pentru persoanele fără adăpost.

" Criza are un impact dur asupra copiilor, în special asupra celor din zonele rurale sărace. "
Gulnara Shahinian
raportor special ONU

Copii harnici, de voie, de nevoie

Gulnara Shahinian

Gabriela (13 ani) hrăneşte oile şi caprele din ogradă



Gabriela Safcea are 13 ani, vârstă la care alţi adolescenţi ştiu doar că trebuie să meargă la şcoală şi atât. Şi pentru fetiţa din comuna doljeană Perişor şcoala este pe primul loc, iar notele de 9 şi de 10 o dovedesc din plin, dar Gabriela îşi asumă şi responsabilităţi de adult.
Toată vara a fost mâna dreaptă a mamei ei, Maria, la muls caprele, căci tatăl a fost nevoit să facă pe ciobanul ca să mai economisească ceva bani.

Singurul venit al familiei este salariul lui Fane Safcea, de 460 de lei pe lună, sumă ce înseamnă salariul ca paznic la primăria din localitate. Deşi e greu să ai grijă de animale, să cureţi oborul după ele, să ţii barda în mână şi să spargi lemne pentru foc, Gabriela spune, cu mâna pe inimă, că-i place să muncească şi nu se dă la o parte. „Nu aş putea să mă uit la mami şi la tati cum fac treabă şi eu să stau. Nu mă obligă nimeni să muncesc, dar ştiu că împreună reuşim să facem treabă bună", mărturiseşte Gabriela.

Maria şi Fane confirmă că nu-şi silesc deloc fetele, nici pe Gabriela, nici pe Adriana, care are 14 ani, să trebăluiască alături de ei. Sunt bucuroşi că se pot baza pe cele două fete, la nevoie, dar, mai ales, că ambele învaţă bine. „Pentru că ne-au ajutat, le-am luat calculator şi le-am pus internet. Au şi ele copilăria lor de care trebuie să se bucure", susţine Maria.

"N-aş putea să mă uit la mami şi la tati cum fac treabă şi eu să stau. Nu mă obligă nimeni să muncesc."
Gabriela
elevă

image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite