Educaţia, un câmp de luptă politică

Educaţia, un câmp de luptă politică

Actualul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, se luptă cu fostul ministru Miclea pentru supremaţia propriilor legi. În toamnă, Guvernul ar trebui să-şi asume răspunderea şi pe legile educaţiei. „Adevărul“  vă prezintă începând de astăzi, timp de şapte zile, principalele puncte ale celor două pachete de legi ale educaţiei.

Mai citeşte şi:

Legile Educaţiei se transformă în comisia Andronescu – Miclea
Clasa pregătitoare obligatorie pentru toată lumea
Boc: Vom face cel mai bun proiect pe educaţie

Cele două pachete de legi ale educaţiei, Legile lui Miclea şi Codul lui Andronescu, aflate în dezbatere parlamentară în aceste zile inflamează discursul politic.

În tot acest război, destinul elevului român după 2010 rămâne neclar. Dacă marţi s-a discutat despre învăţământul preuniversitar fără a se ajunge la nicio concluzie, ieri a fost ziua educaţiei universitare.

Cele două părţi nu s-au înţeles asupra modului în care va fi ales rectorul. În timp ce Mircea Miclea susţine că postul de rector trebuie  ocupat prin concurs, legile Ecaterinei Andronescu prevăd că rectorul va fi ales de Senatul universităţii.

„Educaţia a fost politizată“

O altă prevedere asupra căreia cele două părţi nu s-au înţeles a fost modul în care se ocupă funcţiile didactice. Miclea susţine că vechimea nu trebuie să conteze în ocuparea unei funcţii, Andronescu arată că aceasta nu poate fi ocupată decât după un anumit număr de ani.

Controversele politice pe tema reformei în educaţie au stârnit o reacţie de îngrijorare din partea a doi dintre membrii Comisiei prezidenţiale de resort.

Există riscul unui eşec

Daniel David şi Petre Frangopol, membri ai comisiei, susţin că interesul partidelor pentru educaţie este de bun augur, însă se declară deza­măgiţi de politizarea dezbaterilor. „În ultimul timp, discuţia asupra acestor propuneri legislative pare a se muta, din planul expertizei, în planul politicianismului excesiv“, afirmă Daniel David, care este vicepreşedinte al Comisiei prezidenţiale.

El adaugă că sistemele de educaţie şi cercetare sunt complexe şi că nicio propunere nu poate fi considerată perfectă. „Nu va deveni perfectă nici prin votul sau numărul celor care strigă cel mai tare“, a spus David.

Petre Frangopol constată că analiza experţilor, a oamenilor de ştiinţă a fost înlocuită cu argumentarea politicianistă, incapabilă să scoată în evidenţă părţile bune şi părţile slabe ale propunerilor. „Prin urmare, este pusă în pericol realizarea unei reforme structurale de calitate în educaţie şi cercetare, reformă indispensabilă pentru asigurarea stabilităţii necesare performanţei şi necesităţilor pieţei muncii“, spune Petre Frangopol.

Daniel David şi Petre Frangopol propun, în contextul de faţă, ca proiectele legislative aflate în discuţie să fie integrate, pe baza principiilor Pactului Naţional pentru Educaţie - care a fost asumat de toţi actorii implicaţi în domeniu - de o comisie de experţi neimplicaţi politic. Comisia ar urma să funcţioneze sub autoritatea Academiei Române.

În final, documentul rezultat ar urma să fie supus dezbaterii. Guvernul a anunţat că-şi va asuma răspunderea pe legile educaţiei la începutul lunii septembrie. Rămâne de văzut care. 

Noile legi ale grădiniţei

Varianta Miclea

Atât legile lui Miclea (foto) , cât şi codul Ecaterinei Andronescu prevăd introducerea obligativităţii unui an de grădiniţă pentru toţi copiii de vârstă preşcolară. La clasa pregătitoare ar urma să fie înscrişi copiii de cinci sau şase ani, în funcţie de vârsta la care părinţii decid să-i dea la şcoală.

Grădiniţa, parte a claselor primare

Legile lui Miclea prevăd modificarea ciclurilor de învăţământ în sistem 5-5-3, adică cinci ani de educaţie primară, cinci de gimnaziu şi numai trei de liceu. Potrivit documentului, anul pregătitor de grădiniţă ar trebui să devină obligatoriu şi să facă parte din învăţământul primar. În clasa pregătitoare pot fi înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar.

O astfel de clasă ar trebui să aibă, în medie, 20 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nici mai mult de 25. Legile lui Miclea preved ca învăţământul preşcolar să înceapă la trei ani, o clasă urmând să aibă, în medie, 15 copii, dar nu mai puţin de 10 şi nici mai mult de 20.

Articolul 11 stipulează faptul că educaţia timpurie se organizează în familii, creşe şi, după caz, în gardinerii - forme de asistenţă social-educaţională între creşe şi grădiniţe, grădiniţe şi centre de zi, în plasament social, sau orice formă de educaţie echivalentă, specifică sistemului complet – integrat şi unitar de educaţie.

Înfiinţarea unităţilor de educaţie timpurie şi conţinutul educativ al educaţiei timpurii, ca şi standardele de calitate şi metodologia de organizare a acesteia ar urma să fie stabilită prin hotărâre de guvern, în termen de maximum nouă luni de la promulgarea prezentei legi.

La nouă luni de la promulgarea legii de organizare a educaţiei timpurii, Guvernul va reglementa tipurile şi modalităţile de finanţare a acestor servicii.

Varianta Andronescu

Codul Educaţiei, elaborat de ministrul Andronescu (foto) , prevede la rândul lui ca grupa pregătitoare de la grădiniţă să devină obligatorie, dar ciclurile şcolare rămân în actuala formulă. Adică patru ani la primar, alţi patru la gimnaziu şi încă patru la liceu. Educaţia obligatorie ar urma să se întindă pe 13 ani, de la grupa pregătitoare până la terminarea liceului. Anul de grădiniţă obligatorie ar trebui să se organizeze în cadrul instituţiilor de învăţământ preşcolar, ca şi până acum.

Motivele sunt, în opinia ministrului Andronescu, simple: în şcoli nu există spaţii adecvate şi nici personal calificat. „Dacă am aduce clasa pregătitoare la ciclul primar în cadrul şcolilor am crea o problemă de resurse umane şi infrastructură. Nu putem face acest lucru pentru că multe şcoli sunt în mediul rural şi nu dispun de infrastructură“, a explicat ministrul.

Personal puţin în creşe şi grădiniţe

Şi la nivelul Capitalei numărul educatorilor este insuficient. „Degeaba instituim învăţământ preşcolar obligatoriu, dacă noi nu avem personal calificat“, a spus Marian Banu, inspectorul de imagine al Inspectoratului Şcolar General al Municipiului Bucureşti. El a adăugat că în Bucureşti numărul copiilor de la grupele preşcolare este de 39.000, cu 9.000 mai mult decât capacitatea grădiniţelor de a şcolariza.

„Personalul care lucrează acum în creşe şi grădiniţe este foarte puţin“, a explicat Banu. Potrivit Codului Educaţiei, înfiinţarea, desfiinţarea şi organizarea instituţiilor de învăţământ preşcolar ar urma să se facă la cererea consiliilor judeţene, cu acceptul inspectoratelor şcolare judeţene.

Dacă atât legile lui Miclea, cât şi codul Ecaterinei Andronescu consideră benefică obligativitatea unui an pregătitor, Andrei Marga,  fost ministru al Educaţiei şi rector al Universitaţii „Babeş Bolyai“ din Cluj-Napoca, susţine că trimiterea copilului de 5-6 ani la clasa pregătitoare este o exagerare.

„Este o aberaţie să aduci copiii la şcoală la cinci ani. România nu are nevoie acum de extinderea duratei şcolarizării, are nevoie de folosirea mai intensivă a anilor“, a declarat Marga. Acesta atrage atenţia că mai mulţi ani de învăţământ obligatoriu nu înseamnă neapărat şi educaţie de calitate.

Grădiniţa are rol de socializare

Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din România, susţine că introducerea clasei pregătitoare obligatorii este foarte bună şi este uşor de pus în aplicare.

Andrei Marga, fost ministru al Educaţiei, consideră că şcolarizarea copiilor de la cinci ani e o aberaţie 

„O mare parte dintre preşcolari deja urmează cursuri pregătitoare. Iar acest lucru ar fi un bun prilej pentru ca toţi copiii să aibă şanse egale la debutul şcolar“, spune Viorel Dolha.

Acesta susţine că pregătirea pentru clasa întâi ar trebui să rămână la grădiniţă, dar să se extindă, în sensul că multe grădiniţe deja funcţionează pe lângă şcoli.

„Primul rol al educaţiei timpurii este unul de socializare. E foarte important să fie obligatoriu, pentru că în clasa întâia elevii vor avea acelaşi nivel de pregătire“, mai spune Dolha.