EXCLUSIV Gică Popescu a turnat la Secu

În perioada 1986-1989, fostul căpitan al naţionalei a dat nouă informări despre colegii săi de echipă. În dosarul privind activitatea sa de informator al Securităţii, sursa Gică Popescu figura cu numele conspirativ „Petrescu“.

adevarul.es "As" citează "Adevărul" şi scrie despre trecutul lui Popescu

Opinia publică îl considera  „Portdrapelul Generaţiei de Aur”. Securiştii îl caracterizau în alt limbaj, unul rece: „Sus-numitul a avut o atitudine corespunzătoare, sens în care i-am propus colaborarea cu organele noastre”.

Marele fotbalist, căpitan al naţionalei şi al echipei FC Barcelona, cel votat de şase ori „jucătorul anului” în România (şi lista distincţiilor poate continua), era prezentat, în ultimii ani ai comunismului, într-o altă serie de epitete: mult mai concise şi transcrise în limbajul rece al  Securităţii.

 „Elementul cinstit, corect, disciplinat” fusese racolat de regim în ceea ce era prezentată ca fiind o cruntă bătălie de stopare a încercărilor „unor persoane din străinătate de a-i determina pe unii fotbalişti să-şi trădeze patria”.

Emil Săndoi, pe lista lui „Petrescu“

De-a lungul unei perioade de aproximativ trei ani, „numitul Popescu Gheorghe” a scris nouă rapoarte informative, printre cei vizaţi fiind fostul fotbalist şi actualul antrenor Emil Săndoi, dar şi fostul antrenor al „Craiovei Maxima”, Constantin Oţet.

Fără a împrăştia venin sau a da dovadă de vreun exces de zel, Gică Popescu a demonstrat însă, potrivit caracterizărilor făcute de cei care îi coordonau activitatea de informator, de „disciplină” şi „seriozitate”, fiind considerat garantul „unei colaborări sincere cu organele de Securitate”. „Adevărul”  prezintă dosarul personal al celui care, începând din 1986, a devenit, pe lângă fotbalistul Gheorghe Popescu, şi „colonelul Petrescu”.

Etapa I: primele tatonări

Gheorghe Popescu (stânga) semna la Securitate cu numele „Petrescu“. La naţională juca în apărare alături de bunul său prieten, Dan Petrescu  Foto: Reuters

Discuţiile dintre organele Securităţii şi Gică Popescu datează din ultimele luni ale anului 1985. La 23 ianuarie 1986, locotenentul major Constantin Guţă şi ofiţerul coordonator Victor Veliscu întocmesc un raport cu propunere de recrutare a fotbalistului în calitate de colaborator.

În limbajul sec specific şi încropit în jurul unor clişee cu iz de paranoia, precum „exploatarea informativă a fotbaliştilor“  de la Universitatea Craiova de către „persoane interesate din străinătate“, cei doi propun să „creeze o reţea informativă cu posibilităţi concrete în rândul acestor sportivi“.

Primul nume lansat este cel al lui Gheorghe Popescu, selectat în urma „studiului şi verificării“, despre care se precizează că a fost deja contactat după câteva meciuri.

Planul de recrutare

În plus, avantajul nominalizării provenea şi din faptul că, potrivit celor doi securişti, Popescu furnizase un prim material încă din ­luna octombrie 1985, după o „întâlnire sportivă“ din străinătate. Tânărul fotbalist este caracterizat în continuare ca fiind „sociabil şi respectuos“, uneori timid, dar şi „amabil în relaţia cu organul de Securitate“.

Securistul Guţă explică apoi şi cum va decurge planul de recrutare: se va duce la locul unde este cazat fotbalistul, unde vor avea loc „discuţii plecând de la subiectele tratate în contactele anterioare“. „Varianta de retragere“, în cazul în care candidatul nu ar fi corespuns, se rezuma la următoarea frază: „Voi pretexta că ne-au interesat unele aspecte legate de deplasările din străinătate“.

Declaraţia olografă

„Varianta de retragere“ nu a existat însă. O lună mai târziu, la 20 februarie 1986, Guţă şi Veliscu precizează că s-au întâlnit cu Gheorghe Popescu şi că acesta „a avut o atitudine corespunzătoare, fiind de acord cu colaborarea“.

Cu aceeaşi ocazie, i s-a ­luat un angajament scris, completat cu un scurt instructaj privind modalitatea de colaborare şi cea de menţinere a legăturii. El a dat şi o declaraţie olografă cu numele persoanelor despre care se angajase că va oferi relaţii. Popescu devine colaborator cu acte la 25 februarie 1986. (La realizarea documentării acestui articol a colaborat şi „Miliţia Spirituală“)

„Baciul“ neagă acuzaţiile

Contactat de „Adevărul“, Gheorghe Popescu a negat orice colaborare cu Securitatea.

„Nu este vorba de nicio colaborare. Am înţeles că există şi nişte declaraţii care ar fi scrise de mine. Unele scrise cu carioca, altele la calculator, dar nu sunt ale mele. E ridicol! Dacă aceste note există, atunci cu siguranţă le-au făcut ei. Probabil au început să fabrice declaraţiile când au văzut că nu pot obţine nimic de la mine“, susţine ­Gheorghe Popescu, cel poreclit „Baciul“ de coechipieri.

Fostul căpitan al echipei naţionale de fotbal spune că a semnat doar o „hârtie banală“ la fel ca mulţi alţi sportivi.

„Înaintea unui meci internaţional a venit la mine unul dintre cei care se ocupau de echipă. Atunci m-au pus să semnez o hârtie banală, un fel de angajament că dacă văd că vine cineva să racoleze jucători să spun. Nu am spus nimic. Era ceva despre siguranţa naţională, iar astfel de hârtii au semnat mai mulţi sportivi. De atunci am fost încercat de mai multe ori, dar nu am cedat. Mă aştepta unul în faţa casei, în perioada când am jucat la Craiova, dar eu am fugit de acea persoană care mă urmărea zilnic. Dacă îl vedeam pe stradă traversam pe partea cealaltă“, a declarat Gheorghe Popescu.

El a mai spus că se va duce marţi la CNSAS pentru clarificarea situaţiei. (Valeria Cupă)

Armata, fuga de la Steaua şi „lupta“ cu sistemul

Cele cinci informări date de Gică Popescu până în ianuarie 1987 au fost incluse de organele de Securitate în „Problema elementelor ostile în domeniul educaţiei fizice şi sportului“. Concluziile preliminare, după prima etapă a colaborării, erau că Popescu „a dovedit sinceritate“ şi „nu a deconspirat legătura cu organul de Securitate“.

La minusuri era trecută „lipsa de punctualitate“, cauzată de desele deplasări în străinătate, dar, per ansamblu, activitatea sa era apreciată de securişti. Drept urmare, aceştia propun continuarea instruirii sale, fiind luată în considerare şi „extinderea resurselor sale informative“.

Garsoniera din Craiova, „casă de întâlniri“

În 30 august 1987, Gică Popescu este încorporat în stagiul militar obligatoriu. Înainte de plecare, are o întâlnire cu organele Securităţii, în care i se transmite ca de fiecare dată când va veni la Craiova să anunţe telefonic.

După terminarea stagiului militar, este obligat practic de conducerea de la Steaua Bucureşti să-şi schimbe echipa. Fuge de la Bucureşti, revenind la Craiova în iulie 1988, perioadă în care, declara Gică Popescu de curând, era urmărit peste tot pentru a fi readus cu forţa la Steaua.

Curios însă, în această perioadă, descrisă de Popescu ca fiind una a luptei cu regimul, este sunat, în septembrie 1988, de cei doi ofiţeri ce-l recrutaseră. În ceea ce apare ca fiind ultima referire a organelor de Securitate la adresa activităţii sale i se face o nouă instrucţie şi i se cere să le pună la dispoziţie garsoniera sa din Craiova, cu scopul de a fi transformată în „casă de întâlniri“. Gică Popescu este de acord.

În martie 2003, la lansarea cărţii „Gică Popescu - viaţa mea“, fostul mare fotbalist declara, privind retrospectiv: „Nimic din ceea ce am obţinut nu a venit din senin. Dar dacă ar fi să o iau de la capăt, aş parcurge acelaşi drum. Cu bucurii şi tristeţi, cu triumfuri şi neîmpliniri. Toate fac parte din viaţa mea.“

Cariera de informator

Conform documentelor de la CNSAS, în perioada martie 1986 – august 1989, Gheorghe Popescu ar fi furnizat Securităţii nouă note informative scrise. Vă prezentăm persoanele vizate de Gică Popescu şi data la care au fost făcute informările:

Vasile Mănăilă – 16.03.1986
Emil Săndoi – 21.05.1986
Constantin Teaşcă – 03.09.1986
Aurelian Ţicu – 16.10.1986
Constantin Oţet – 03.02.1987
Stare de spirit echipa Craiova – 14.05.1987
Aurelian Ţicu – 07.06.1987
Stare de spirit echipa Craiova – 26.09.1988
Turneu Turcia – 25.08.1989

Gică Popescu, despre fotbalistul Emil Săndoi: „Dovedeşte seriozitate“

Nota nr. 31326/002 21 mai 1986

Despre Săndoi Emil vă informez că este jucătorul de bază al echipei. Se pregăteşte intens la toate antrenamentele şi dovedeşte seriozitate.

În viaţa particulară cunosc despre el că îi place muzica şi filmele. Este hotărât să devină inginer. Dintre colegii săi de echipe este prieten cu toţii.

În turneele efectuate în străinătate nu se desparte de ceilalţi colegi.

Nota ofiţerului de caz
Sursa a fost instruită să ne semnaleze cu operativitate starea de spirit din echipă.

Emil Săndoi

Născut în Craiova, Emil a fost coleg mulţi ani cu Gică Popescu la Universitatea, dar şi la echipa naţională. Săndoi are 340 de meciuri în Liga I şi 49 de goluri.

Pentru prima reprezentativă a evoluat în 30 de partide. În prezent, Săndoi este selecţioner al echipei României de Tineret.

Gică Popescu, despre antrenorul Constantin Teaşcă: „Afirmaţii vulgare“

Nota nr. 31326/003 3 septembrie 1986

De la venirea antrenorului Constantin Teaşcă atmosfera în cadrul echipei nu este cea corespunzătoare desfăşurării unei activităţi de performanţă.

La întrebările unora dintre jucători uneori răspunde cu ironie. În general acesta nu este acceptat de jucătorii mai vechi în echipă. Deranjează în mod deosebit prin afirmaţii vulgare la adresa jucătorilor.

Nota ofiţerului de caz
Întrucât C. Teaşcă urmează să efectueze deplasări în străinătate se vor întreprinde măsuri complexe de verificare în care va fi implicată şi sursa „Petrescu“.

Constantin Teaşcă

Antrenor emerit şi membru de onoare al FRF, Teaşcă a antrenat de-a lungul carierei pe Dinamo, Steaua şi U Craiova, cu ultima reuşind să se impună în ediţia ‘76-’77 a Cupei României.

După 1986 a activat ca observator şi a murit la 30 iulie 1996, la vârsta de 74 de ani.