Dumnezeu i-a dat lui Marin Staicu un secol de viaţă

Pentru longevivul oltean ieri a fost o zi fericită: a avut în jurul său familia, dar şi oaspeţi supriză

Aşezat la umbra viei, nea Marin Staicu strângea ieri  cu putere şi emoţie mâna fiecărui musafir din bătătura sa, bucuros că lumea vrea să îl felicite pentru lunga-i existenţă. Îi căuta cu ochii rătăciţi pe cei din apropierea sa, căci nu-i putea privi.
De 15 ani încoace nu mai vede, iar când zăreşte câte-o umbră spune că e dar de Sus. E ştiut printre ai săi că e mai mult tăcut, însă parcă n-ar  mai fi contenit ieri cu poveştile întâmplate în cei 100 de ani de când a văzut lumina zilei în comuna doljeană Goicea. „Tu care eşti“, tot întreba, curios să afle cine sunt cei veniţi să fie părtaşi la marele eveniment.

Vestea că a împlinit 100 de ani a ajuns până la Craiova

„Acum e cea mai fericită zi pentru mine“, a mărturisit bătrânul din tot sufletul, mândru că s-a gândit la el până şi primarul Solomon, edilul-şef al Băniei. S-a necăjit puţin când l-a auzit că are un picior bolnav, el om atât de tânăr. „Nu mă gândeam eu vreodată să am parte de aşa ceva. E numai mâna lu’ Dumnezeu“, a spus nea Marin, primidu-şi cu ochii înecaţi în lacrimi florile, şampania, tortul, radioul şi cei 1.000 de lei, de la Solomon şi echipa de la primărie care l-a însoţit. Şi peste toate acestea, a mai venit şi o Diplomă de Excelenţă din partea primarului comunei Goicea.

Cumpătarea şi credinţa, secretele longevităţii

N-a fumat o zi în toată viaţa sa, a băut un păhărel la masă, n-a pierdut timpul prin cârciumi şi a lucrat cât a fost ziua de lungă. „Până la 85 de ani am mers la muncă pe bicicletă cântând. Mi-a plăcut să nu duc lipsă de ceva, că am fost copil sărac. Am fost şi la colectiv, da’ mai mult cizmărie am făcut. Am fost cumpătat în toate. Tutunul nici să nu-l fi văzut“, povesteşte bătrânul, care are încă vii în memorii momentele bune şi rele din lunga sa viaţă. S-a aflat în spatele frontului în vremea celui de-al Doilea Război Mondial, a trecut prin drama pierderii a două fiice, a fost în culmea fericirii când a aflat că vin în România americanii pe care i-a aşteptat câteva decenii.

Bătrânul are astăzi peste 20 de urmaşi

Acum, la 100 de ani, mai are aproape o fată. Stana, soţia sa, s-a stins şi ea. Tanti Ana îi poartă de grijă şi spune că nu e deloc greu, pentru că bătrânul său tată „este un om bun, liniştit şi nu a căzut la pat“. Că nu este pretenţios deloc au remarcat în timp şi nepoţii. „E îngăduitor. Foarte liniştit. Aşa a fost toată viaţa. Când se mai certau copiii, el încerca tot timpul să-i împace. Aşa e şi acum. Şi a fost sănătos. N-a ştiut ce e aia o injecţie sau să ia medicamente“, susţine Costel Balaban. La un secol de viaţă ani, nea Marin Staicu are trei nepoţi, 17 strănepoţi şi un stră-strănepot.