Dumitru Brânză: „Mergeam în deplasări cu pachete de acasă”

Dumitru Brânză a preluat conducerea clubului în 2001, când nişte oameni cu bani au decis că este timpul ca Botoşaniul să aibă şi o echipă de fotbal în divizia B. Bărbatul venea din mediul

Dumitru Brânză a preluat conducerea clubului în 2001, când nişte oameni cu bani au decis că este timpul ca Botoşaniul să aibă şi o echipă de fotbal în divizia B. Bărbatul venea din mediul privat, după ce mult timp a lucrat la Electrocontact Botoşani, timp în care şi arbitra.

„S-a luat echipa de la Dorohoi şi am promovat-o. Din acea vară am schimbat şi numele în FC Botoşani", povesteşte Dumitru Brânză. La început a avut de trecut peste mai multe obstacole.

„Mi-a fost greu la început"

„Mergeam în deplasări cu pachete de acasă. În divizia C nu am stat niciodată la un hotel. Stăteam numai pe la cămine de elevi sau de nefamilişti", îşi aminteşte directorul FC Botoşani.După o scurtă perioadă, Mitică, cum îi spun oamenii de fotbal din Botoşani, a început să aibă regrete că nu a continuat să arbitreze.

„Mi-a fost greu la început, pentru că am trecut dintr-un partid în altul. Dacă înainte eram obişnuit să sancţionez jucătorii, acum trebuia să le rezolv problemele. La început nu îmi plăcea comportarea mea faţă de fotbalişti. Acum sunt bun prieten cu ei şi există un respect reciproc", susţine el. Dumitru Brânză recunoaşte că îi este dor de viaţa de arbitru.

„Experienţa acumulată în arbitraj mă ajută foarte mult şi acum în postul de conducere pe care îl ocup în prezent", spune directorul FC Botoşani.

Şi-a bătut idolul

Botoşăneanul este bun prieten cu fostul arbitru Fane Poienaru. „La şcoala de arbitraj, am fost elevul lui Fane Poienaru. Am învăţat multe de la el şi pot spune că este idolul meu", mai spune Dumitru Brânză. După şcoala de arbitraj şi-a intrat în pâine şi i-a venit rândul să fie tratat aşa cum a tratat şi el arbitrii în perioada cât a fost jucător.

„Am luat bătaie, dar am şi dat bătaie. Cât am fost jucător am bătut arbitrii. Chiar şi pe Poienaru l-am bătut. Nici până în ziua de astăzi nu mi-am cerut scuze. Când am ajuns arbitru am citit regulamentul şi mi-am dat seama că am greşit", explică Dumitru Brânză.

La rândul său, nu a fost scutit de „corecţii" corporale în timpul meciurilor. „Îmi amintesc de un meci la Roman când m-am luat la bătaie cu fotbaliştii de pe teren. Am dat şi eu, dar am şi luat. Nu am ştiut că sunt atât de bun la bătaie, dar de frică dădeam şi eu. Nu am putut dormi câteva nopţi pe partea stângă", îşi mai aminteşte bărbatul. Cariera sa este urmată de băiatul său mai mic. Dumitru Brânză junior a fost promovat în acest an în eşalonul al treilea de arbitraj.

„Eram un arbitru care plecam cu ţuica în geantă. Înainte de meci, când încercau să mă cinstească, scoteam eu ţuica şi îi serveam", mai spune directorul FC Botoşani.

Întrebări şi răspunsuri

Care perioadă din carieră a fost cea mai frumoasă?

Mi-a plăcut mult cât am fost arbitru. Atunci, arbitrul era respectat. Eram aşteptaţi în bariera oraşului cu două zile înainte de meci. Protocol, meci, iar protocol şi condus acasă.

Aţi participat la blaturi?

Erau echipe care îşi doreau promovarea. Nu ne cereau ajutorul. După meci eram surprinşi şi noi de ceva cadouri sau poate un plic mai gros.

Este corupt fotbalul din România?

Am auzit doar de cluburi care să sune arbitrii. Nu ştiu cine este mai corupt în acest caz.

ce-i place: „Cel mai mult îmi place fotbalul. Pentru fotbal mi-am neglijat de multe ori familia", spune fostul arbitru.

ce nu-i place: Dumitru Brânză nu suportă zacusca şi oamenii care nu îşi respectă cuvântul.

profil

născut: 8 aprilie 1959, Flămânzi, Botoşani

familie: este căsătorit şi are doi băieţi şi o fată

studii: Colegiul „A.T.Laurean" Botoşani

experienţă: 1977-1982 jucător de fotbal la Flacăra Flămânzi; 1982- 2000 arbitru; 2001 - prezent director executiv F.C. Botoşani