„Dragă Moş Crăciun, eu cred în minuni“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Micuţii aflaţi în clinica de oncologie a Spitalului Fundeni i-au cerut lui Moş Crăciun să le aducă sănătate şi câteva jucării. În Institutul Oncologic Fundeni sunt trataţi aproximativ 200 de copii bolnavi de cancer din toată ţara. Unii dintre ei stau chiar şi câteva luni în spital.

Sunt prea mici pentru a şti cât de gravă e boala de care suferă. Institutul Oncologic Fundeni a devenit pentru ei a doua casă, una cu oameni îmbrăcaţi în alb, copii bolnavi şi părinţi trişti.

Plâng atunci când sunt chemaţi la cabinetul de tratament pentru a li se administra o perfuzie. Le e frică de injecţii şi, oricât de frumos le-ar vorbi medicii, gândul că vine timpul să fie din nou înţepaţi îi sperie.

Diagnosticul e dur, iar părinţii îl pronunţă cu lacrimi în ochi şi glasul stins: „cancer”. După tratamentul de dimineaţă, cei mai mici se refugiază în sala de joacă pe care ei o numesc „Grădi”, prescurtarea grădiniţei de la care au fost smulşi de boală.

Unii dintre ei mai au doar câteva zile de trăit. Nu ştiu acest lucru. Poate nici nu mai apucă Sărbătorile şi totuşi îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Alţii au trecut prin mai multe operaţii, dar vor fi recuperaţi. Aproximativ 80% din copiii bolnavi de cancer trăiesc la limita subzistenţei. O parte din părinţii acestora îşi aduc la spital şi copiii sănătoşi pentru că nu au cu cine să îi lase acasă. 

Prin intermediul asociaţiei P.A.V.E.L., am primit la redacţie mai multe scrisori din partea micuţilor bolnavi de cancer. Toţi l-au rugat pe Moşul să le aducă sănătate şi, dacă se poate, câteva jucării.Trebuie să le arătăm că Moş Crăciun există. Se află în fiecare dintre noi. Rămâne doar să ne aducem aminte că am fost odată copii şi am crezut în el.

Face naveta pentru porţia de viaţă

image

Andrei Cosmin Ailincăi din Botoşani are patru ani. E internat la Fundeni cu diag­nosticul „Histoicitoză cu celule Langerhaus granulom”, o boală rară pentru care „nu există schemă de tratament nici măcar în cărţile de specialitate”, după cum ne-a spus mama lui, Dorina.

Suferă de această boală de la doi ani. Medicii l-au operat acum două săptămâni şi spun că se va recupera. Copilaşul şi mama lui trebuie să facă naveta în fiecare săptămână de la Botoşani la Bucureşti, cu autocarul, pentru a i se administra porţia de viaţă.

Pentru a se face bine ar avea nevoie de „Vimblastină”, un medicament care nu există la noi în ţară. Îşi doreşte ca Moşul să-i aducă „o cutie de scule, un aparat cu căşti, o minge, o maşină cu telecomandă şi... un bec”, să îl pună în salon.

Dragă Moş Crăciun,
Numele meu este Ailincăi Andrei şi am 4 anişori. Să ştii, Moşule, că am fost cuminte, am luat toate pastiluţele şi am ascultat-o pe mama. Dacă treci pe la spital, te rog frumos să îmi aduci un aparat cu căşti, o maşină cu telecomandă, un telefon cu clapă şi multă sănătate pentru mine şi pentru toţi copiii din spital.
Te iubesc mult şi te rog să mă ierţi dacă am mai greşit: am plâns când mi-au schimbat branula sau nu am ascultat-o pe mami. Să ştii că eu sunt în salonul 21.

Te iubesc şi te aştept! Cosmin Andrei: 0751.792.333


Vali se teme de injecţii

image

Valeriu Ionuţ Maţotă, din Turnu Măgurele, este coleg de salon cu Andrei. Are aproape patru ani, iar medicii i-au descoperit cancerul în urmă cu două luni.

Când l-am vizitat la spital ne-a întâmpinat râzând. Mama lui, Daniela, ne-a spus însă, cu lacrimi în ochi, că are trei săptămâni de când este internat la Fundeni, cu diagnosticul „Adenopatie Laterocervicală bilaterală”. Lui Vali, poreclit „ochi albaştri”, cel mai mult îi e frică de injecţii. De fiecare dată când trebuie să facă tratament plânge că nu mai vrea să fie înţepat.

Medicii spun că şi el se va face bine. Îşi doreşte de la Moş Crăciun un „calculator mare”. Vali nu s-a adaptat condiţiilor de spital. Asistenţii sociali spun că este destul de retras şi nu vrea sub nicio formă să se despartă de mama lui, nici, măcar la locul de joacă.

Acasă de Sărbători

Adrian Dediu este din Galaţi,  are 17 ani şi ar fi trebuit să fie în clasa a XI-a. De un an şi jumătate însă, boala l-a ţinut departe de şcoală, de casă şi de prieteni. A avut mai întâi un cancer osos la femur care a fost operat cu succes.

Apoi a apărut o metastază la plămâni. Încă o intervenţie chirurgicală. Cu puţin timp în urmă a aflat că are alte metastaze la plămâni. Crede că la Fundeni e chiar bine faţă de alte spitale, numai că e cam plictiseală. „I-am cerut Moşului să fiu sănătos şi să-mi petrec Crăciunul acasă.

Dorinţa mi s-a îndeplinit”, spune zâmbind Adrian. Din casă nu are voie să iasă, dar vor veni prietenii la el, şi asta e tot ce contează. Imediat după Anul Nou, Andrei se va întoarce la Fundeni pentru alte şi alte şedinţe de chimioterapie.

Micul „câine roşu”

image

Într-una dintre camerele Institutului Oncologic, toată în alb şi roşu, împodobită cu brăduţi şi moşi de ciocolată, stă Antonio Iscru, de 12 ani, cel mai înfocat dinamovist. Moş Crăciun ar face bine să i-l aducă pe Ionel Dănciulescu, sau pe Claudiu Niculescu, ori pe Cristea, Adrian sau Andrei, nu contează, de la Dinamo să fie.

Atunci, mama lui Antonio se dă de gol: treaba e ca şi rezolvată, un prieten de familie a luat legătura cu clubul şi a primit promisiuni pentru o vizită-fulger. Şi chiar de Dănciulescu era vorba, primul pe lista micului „câine roşu”. 

Şi dacă dorinţa asta a îndeplinit-o Moşul, Antonio ar mai vrea ceva – papuci şi un prosop, fireşte roşii, cu Dinamo. Antonio suferă tumoare neoperabilă de rinofaringe care a metastazat la plămâni.


Dragă Moşule,
Eu sunt Antonio Iscru, sunt din Bucureşti şi stau foarte aproape de locul unde mă aflu acum, de Spitalul Fundeni. Sunt supărat că sunt bolnav, dar nu-i nimic, eu cred în minuni (aceea de a mă face bine) pentru că îmi doresc f.f.f. mult. Îmi doresc sănătate şi pentru mama mea, care are multă răbdare pentru mine şi aş vrea şi pentru ea o floare. Iar pentru mine, o pereche de papuci roşii, roşii, roşii, pentru că ţin cu Dinamo, şi un prosop roşu, roşu de tot. În rest, las la aprecierea ta. Dacă eu plec şi tu tot mă mai cauţi, mă găseşti la adresa str. Pictor Ion Andreescu nr. 10, sector 2, Bucureşti.
P.S. Dacă nu ai posibilitate la ce te-am rugat eu, adu-mi ce vrei tu şi poţi, eu nu mă supăr pe tine şi nici pe cine ţi-a dat scrisoarea. Eu port numărul 40 la picior.
Cu multă dragoste şi respect, Antonio Iscru, Salonul 530, etajul 5, Oncopediatrie

Un laptop pentru un informatician

image

Vecin de coridor cu Antonio e Andrei Medrega. E băiat mare, are 18 ani, dar asta nu înseamnă că nu-l aşteaptă şi el pe Moş. Şi pentru că este pasionat de informatică, ştiinţă pe care chiar o studiază la liceu, Andrei nu vede un cadou mai potrivit decât un laptop.

Bineînţeles, după sănătate, care e pe primul loc. „Aşa mi-aş putea lua lecţiile mult mai repede de la colegi”, spune Andrei. El suferă de o tumoare abdominală care, deşi a fost extirpată chirurgical, a recidivat. Boala e cumplită, dar medicii de la căpătâiul lui Andrei sunt optimişti. Se poate vindeca.


Vrea un spital mai frumos

La numai 16 ani, Ioana Diana Popîrda are un CV impresionant. Are un sac de diplome câştigate la limba română, engleză, pian, teatru, fotografie şi badminton. În plus, a participat ca voluntar într-o mulţime de activităţi sociale. În noiembrie 2008 a început să aibă dureri la genunchiul stâng. Câteva săptămâni mai târziu a aflat că are un cancer osos la tibie.

A urmat apoi chimioterapia, care a dat rezultate bune. La începutul anului viitor, Ioana va pleca în Italia pentru protezarea piciorului bolnav. Crăciunul îl va petrece însă la Fundeni.

„Ar fi fost frumos să fiu acasă, dar oricum e mama cu mine. Vor veni şi câţiva prieteni de la Piatra Neamţ“ , spune Ioana. Ea adaugă: „Secţia asta arată mai bine decât restul spitalului şi mi se pare nedrept pentru cei trecuţi de 18 ani”.

Cei mai buni prieteni

image

Ferenc Szocs e un ghindoc de băiat de numai cinci ani, care zâmbeşte întruna din spatele unor ochelari groşi, prinşi cu elastic la ceafă. De doi ani de zile, băieţelul  este cazat împreună cu mama lui la Institutul Oncologic. Aici este casa lui. Pe cea adevărată nu şi-o aminteşte.

Când vine vorba despre Moş Crăciun, Ferenc devine brusc neastâmpărat, o explozie de râsete şi alinturi. Nu mai ştie exact ce i-a scris Moşului, dar „o să încep cu o maşinuţă roşie de curse, de Formula 3”, spune băieţelul, în mare vervă. „Şi aş mai vrea nişte ciocolată, dar nu am voie... A, şi un trenuleţ...tot roşu”.

Ferenc Szocs a fost diagnosticat cu leucemie, iar şansa lui stă într-un transplant medular care costă o mulţime de bani. O primă parte din sumă, 25.000 de euro, a fost oferită de Ministerul Sănătăţii, dar suma reală se ridică la aproximativ 170.000 de euro.

Ministerul a promis că se va vira şi restul banilor cât de curând, aşa că şansele lui Ferenc de însănătoşire sunt reale. Cea mai bună prietenă a lui Ferenc este Georgiana Dinu, şi ea tot în vârstă de cinci ani. Sunt nedespărţiţi la masă, la sala de joacă şi de pe şotronul desenat pe podea, acolo unde învaţă cifrele.

Georgiana vrea o rochiţă

Georgiana aşteaptă răbdătoare să termine prietenul ei de înşirat lista pentru Moş Crăciun, apoi începe să turuie fâstâcită: „Eu vreau o rochiţă lungă până la picioruşele mele, un cordonaş şi pantofiori, toate, toate albe. Şi mai vreau o perucă lungă roşcată şi păpuşa lui Ghiţă, Cleopatra”.

Micuţa Georgiana are o tumoare cerebrală, din fericire tratabilă. A început chimioterapia şi semnele sunt bune.


Doar jumătate din copiii bolnavi supravieţuiesc

image

În România, aproape 500 de copii se îmbolnăvesc de cancer în fiecare an, susţine Asociaţia Părinţilor cu copii bolnavi de cancer P.A.V.E.L. „În ciuda progreselor realizate în România pentru a trata copii cu cancer conform standardelor internaţionale actuale, rezultatele sunt inferioare celor obţinute în ţările dezvoltate.

Motivul principal este diagnosticul în stadii avansate în peste 60% din cazuri, când tratamentul nu mai poate obţine vindecarea. Cauza cea mai importantă de ratare a şanselor de supravieţuire şi vindecare este întârzierea în identificarea şi îndrumarea cazurilor suspecte spre serviciile de oncologie specializate, dublată de întârzierile sau chiar refuzurile familiilor în a da curs recomandărilor medicale“, a declarat conf. dr. Monica Dragomir, de la Institutul Oncologic Bucureşti.

Cum poţi să fii Moş Crăciun

Cei care doresc să-i ajute pe copiii bolnavi de cancer pot contacta ziarul „Adevărul“ pe adresa de email pr@adevarul.ro sau
Asociaţia P.A.V.E.L. la adresa pavel.romania@yahoo.com.
Mai multe scrisori ale copiilor bolnavi de cancer sunt postate pe www.adevarul.ro şi www.asociatiapavel.ro.


Cititi si scrisoarea Florentinei, de 9 ani, bolnava de cancer.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite