Dacia în vreme de criză

Automobile Dacia a intrat în pauză. Este prima oprire a lucrului la cererea patronatului. Muncitorii vor primi 85% din salariu pentru cele două zile în care au fost trimişi acasă.

Joi şi vineri (30 – 31 octombrie 2008), peste fabrica “Dacia” de la Mioveni se lasă liniştea. Presele n-or să mai pufăie, electrozii de sudură n-or să mai licăre, aparatele de măsură şi de control n-or să-şi mai mişte acele, iar şeile încărcate cu Dacii n-or să  mai dea năvală pe poarta fabricii.

Zi de lucru

Miercuri, pe la orele prânzului, parcarea din faţa uzinelor Dacia era ticsită de maşini, asta însemnând că schimbul unu şi personalul administrativ erau prezenţi la datorie. Autobuzele care îi aşteptau pe muncitori să iasă din “şut” erau de mult parcate la peroanele dinainte stabilite.  Din jumătate în jumătate de oră, şei pline cu Dacia Sandero ieşeau duduind pe un tronson din stânga fabricii, coborând panta spre ieşirea în Mioveni. 

Ieşirea din şut

Pe la trei fără zece, atmosfera încă era tihnită. Nea Mihai, vânzătorul de la chioşcul de ziare, îşi părăsise ghereta aşteptând să iasă schimbul: “Dacă fabrica se închide două zile, o să-mi iau şi eu liber. Păi, ce să fac aici, doar n-o să vând două ziare la trei paznici care or să mai vină la lucru?! Oricum, la mine activitatea mare este doar când intră oamenii şi ies de la lucru, adică pe la 5 – 6 dimineaţa şi pe la 3-4 după-amiaza. În rest, e slabă mişcarea. Dar nu-i nimic, că abia îmi mai fac de treabă pe acasă astea două zile.”

Fără să tragă cineva sirena, ca-n “Griviţa roşie”, la ora 15.00, grupuri de muncitori îşi fac apariţia la poarta întreprinderii”.

Sunt veseli, luminoşi la faţă, râd, vociferează şi se înghiontesc în drumul spre staţia de autobuze sau de maxi-taxi.   “Da, suntem liberi mâine şi poimâine. Nu pierdem prea mulţi bani la leafă cu această pauză. Eu stau în Vultureşti şi, cum s-au cam terminat toate muncile, nu prea o să am ce să lucrez pe acasă”, spune Stancu Nicolae Marian, un tânăr care lucrează la secţia caroserie.

Liber, cu zâmbetul pe buze

Ionuţ face naveta tocmai din Câmpulung Muscel. “Eu lucrez la caroserie. Am înţeles că, totuşi, mâine şi poimâine mai vine la lucru cam 5% din personal. Oricum, n-o să se lucreze la Dacia Sandero, ci la Berlină.

 Nu mă îngrijorează situaţia, că au mai fost nişte opriri şi anul trecut. Nu cred că o să ne afecteze prea rău criza”. Păşind degajat pe drumul care duce la Mioveni, Adriana Neacşu nu pare a fi, la rându-i, afectată de decizia întreruperii lucrului: “Sunt numai două luni de când lucrez la secţia de montaj, şi deja pot spune că încep cu o pauză.

  Abia că apuc să-mi fac curăţenie în casă”. Şi dacă femeile se îndreptau conştiincios spre casă sau spre staţiile de autobuz, majoritatea bărbaţilor mânau vijelios spre barăcile unde-i aştepta nu ceaiul de la ora cinci, ci berea de la ora trei.

Bere cu aroma de zile libere

În câteva minute, barăcile din spatele staţiilor de maxi-taxi sunt luate cu asalt.  În ceea ce priveşte liberul de două zile, toţi optează pentru partea plină a paharului (cu bere!!) cu relaxare şi cu veselie totală: “Nu era rău nici dacă veneam la lucru, că mai aveam în plus câteva sute de mii pentru bere”, zice, ridicând sticla, Ion Marinescu din Stâlpeni.

“Porumbii s-au cules, vinul fierbe în butoaie, ţuica am făcut-o, ce să mai fac la ţară?! O să mă duc la discotecă şi o să beau cu ­prietenii”. Vânzătoarele de la barăcile din tablă nu mai prididesc cu servitul.

 Cârciumile de aici au viaţă numai jumătate de oră, căci autobuzele pleacă la patru fără douăzeci.  Deja la patru fără zece se face curăţenie. Vânzătorii ambulanţi îşi strâng şi ei marfa de pe stative. Ziua de lucru s-a încheiat pentru toată lumea.

Criză fără miză

A doua zi, parcarea din faţa fabricii era pustie. Chioşcul de ziare închis, bodegile închise, vânzătorii ambulanţi nu mai apăruseră la lucru. Câteva autobuze parcate din ajun se scorojeau la soare. Până şi câinii dormitau impasibili.
 Jos, în Mioveni, însă, cârciumile zbârnâiau.

La restaurantul din centrul orăşelului, rămas neschimbat ca mobilier şi ca aspect din vremea Daciei ceauşiste, se juca biliard. “Domnule, eu am lucrat la Dacia şi până în ‘89”, spune un mustăcios de vreo 50 de ani. “Dar e mai bine acum. Dacă francezii au luat fabrica, stau liniştit. Ştiu ei ce să facă să nu ne afecteze prea mult criza asta de care se tot vorbeşte.

Uite, eu acu’ beau o bere. Se zice că sunt în criză? Ba, deloc! Abia mă mai odihnesc şi eu câteva zile”. Şi luă un gât zdravăn din halba rămasă pe jumate. Mai-marii lumii puteau să-şi bată capul cât voiau, aici, la Mioveni, într-un orăşel prizărit prin sud – estul Europei, singura criză putea fi doar faptul că nu sunt destule halbe pe masă.

 Dar şi aceasta putea fi depăşită printr-o simplă comandă: “Ospătar, încă una rece, te rog!”

Dacia nu e în criză

Directorul general al Automobile Dacia, François Fourmont, a declarat, ieri, că piaţa automobilelor este în criză, însă nu se poate vorbi despre o astfel de situaţie la uzina din Piteşti. Activitatea va fi întreruptă şi în zilele de 13 şi 14 noiembrie.

Marcă profitabilă din grupul Renault

În pofida actualei crize prin care trece constructorul francez Renault, marca Dacia reuşeşte să fie un succes de casă. Grupul francez a preluat pachetul majoritar de acţiuni de la Dacia în anul 1999. De atunci şi până în prezent, francezii au investit 1,2 miliarde de euro în dezvoltarea fabricii de la Mioveni, bani pe care au reuşit să-i amortizeze.

Asta pentru că vânzările Dacia au mers din ce în ce mai bine. Dacă în anul 2000 pe piaţă au fost livrate peste 52.000 de unităţi, în anul 2004, numărul acestora a ajuns la aproape 99.000 de unităţi.

Marca Dacia a devenit un succes pentru grupul ­Renault, în 2005 fiind comercializate nu mai puţin de 164.000 de modele ale constructorului piteştean, pentru ca anul următor să se vândă 187.000 de modele.

2007, anul cu vânzări - record

Record absolut este anul 2007, pentru că pe porţile fabricii au ieşit 230.000 de autovehicule. În ianuarie 2008, uzina de la Mioveni a ajuns la o cadenţă de 1.300 de vehicule pe zi, nivel maxim pentru istoria uzinei.

Având în vedere cadenţa comunicată de Dacia, întreruperea producţiei în cele patru zile înseamnă un minus de 5.200 de unităţi din totalul de 310.000 de unităţi planificate iniţial pentru acest an. Dacia a redus nivelul producţiei planificat pentru acest an cu 50.000 de unităţi, de la ţinta iniţială de la 310-320.000 de maşini la 260-270.000 de unităţi, ca urmare a scăderii cererii, pe fondul crizei economice.

Angajaţii Ford, de la şurub la bidinea

Doar 1.000 din cei 3.800 de angajaţi preluaţi de Ford România mai lucrează strict pe sectorul productiv de motoare şi cutii de viteză, pentru onorarea contractelor externe. ­Restul angajaţilor ajută la diverse activităţi care au loc în interiorul şi în exteriorul fabricii din Bănie.

„Pai...dacă nu producem automobile, să nu facem chiar nimic nu se poate. Unii salariaţi lucrează la modernizarea tehnologică, alţii văruiesc interiorul şi exteriorul halelor, al gardurilor. Fiecare face câte ceva. Ăsta e efectul tranziţiei!”, susţine unul dintre angajaţi.

„Se lucrează la înlocuirea şi la modernizarea liniilor de producţie care au aparţinut Daewoo”, a precizat liderul sindical Ovidiu Cioroianu. În prezent, peste 20 de specialişti Ford lucrează la Craiova la modernizarea integrală a uzinei. 

Măsuri

În contextul declinului industriei de automobile în Europa, Ford România anunţă că va lua măsuri în cazul în care „situaţia se deteriorează“ şi îşi va revizui politica investiţională din România, în cazul în care recesiunea va afecta dur piaţa autoturismelor.

„Monitorizăm cu atenţie situaţia în ansamblu şi vom lua măsurile interne care se impun în cazul în care aceasta va continua să se deterioreze“, a declarat, pentru GdS, Nadia Crişan, consultant pentru Ford din partea ­McGuireWoods.