Cum sunt furate băncile de angajaţii proprii

Poliţiştii spun că angajaţii băncilor ştiu cel mai bine cum să „fenteze” sistemul, iar înşelăciunile comise cu ajutorul lor sunt aproape perfecte.

Cărţile de identitate false şi adeverinţe de venit completate cu datele  unor firme „fantomă” au început să apară din ce în ce mai des în dosarele de creditare ale unor bănci şi ale altor instituţii financiare din România. Poliţiştii spun că acest tip de înşelăciuni nu este încă necontrolabil, dar legislaţia permisivă din domeniul financiar-bancar şi superficialitatea angajaţilor unor bănci creează un mediu propice dezvoltării unor astfel de infracţiuni.

Atacuri din exterior şi din interior

Potrivit şefului Serviciului Criminalitate Financiară din cadrul IGPR, comisarul-şef Alexandru Moraru, „criminalitatea bancară comportă două componente: infracţiuni comise de persoane din afara băncilor, a căror victimă este banca şi infracţiuni care se comit în interiorul băncilor, de către angajaţi ai acestor instituţii, cu sau fără complicitatea persoanelor din exteriorul băncilor”. Înşelăciunile venite din afara instituţiilor bancare sunt comise de obicei de grupuri bine organizate, conduse de o persoană „cu experienţă” în astfel de infracţiuni.

Sunt însă şi cazuri în care făptuitorii nu aparţin unei reţele organizate, dar aceştia sunt foarte uşor de prins. Atacarea băncilor din interior se face cu concursul funcţionarilor bancari. Aceştia ştiu foarte bine care sunt regulile şi, în concluzie, ştiu cum să le „ocolească”. 

Înşelăciuni cu ajutorul angajaţilor

Un funcţionar bancar care a avut acces la dosarele de creditare ştie ce documente se pot falsifica şi chiar cunoaşte bine elementele de siguranţă pe care colegii lui le verifică. Pentru că au acces la informaţii despre firme, angajaţii băncilor îşi pot alege una dintre societăţile cu profit. Apoi merg şi confecţionează o ştampilă, „legal”, la unul dintre laboratoarele publice, în baza unei declaraţii de pierdere.

Pentru a fi mai credibil dau şi anunţ cu pierderea ştampilei într-un ziar de notorietate. Cu ştampila şi datele firmei infractorii întocmesc adeverinţe de venit şi dau un număr de telefon fix, de obicei personal, sau al unor rude,  prieteni sau cunoştinţe. Pentru că, de obicei, numărul este verificat în „Pagini Aurii”, cel dat drept contact nu trebuie să apară în această bază de date, pentru a nu fi identificat. Când sună banca şi solicită informaţii cu privire la venituri şi datele înscrise pe adeverinţele falsificate, acestea sunt confirmate de cel care răspunde la telefon.

În cursul anului 2009 au fost înregistrate peste 10.500 de fraude bancare. Retragerea de sume mari de bani, din conturile unor persoane fizice sau firme, sunt cele mai întâlnite infracţiuni realizate cu ajutorul unor file de cec, carduri sau alte instrumente de plată false.

Carduri emise direct pe conturile clienţilor

Această metodă de fraudare este una dintre cele mai vechi pentru că, mai nou, angajaţii băncilor emit direct carduri pe conturile clienţilor, apoi le golesc conturile. Sunt situaţii în care funcţionarii băncilor transferă banii din contul clienţilor într-un alt cont, fără ca acesta să ştie. Au fost cazuri, cum este cel de la Credit Europe Bank, de la începutul lunii august, când zeci de clienţi au fost înşelaţi chiar de directorul unei sucursale din Braşov. Prejudiciul adus de infractori se ridică la aproximativ 2 milioane de euro. Păgubiţii au declarat că nu mai aveau niciun ban în conturi, iar angajaţii îi păcăleau că sunt probleme cu transportul de numerar.

Băncile nu colaborează cu anchetatorii
Surse judiciare spun că unele bănci anunţă destul de târziu organele de anchetă sau chiar încearcă să ascundă fraudele, o perioadă de timp, pentru a evita publicitatea negativă. O ştire despre o fraudă la o bancă, mai susţin aceleaşi surse, poate aduce băncii pierderi imense, deoarece există tendinţa clienţilor de a-şi ridica banii şi de a-şi închide conturile. Dar există şi cazuri în care păgubiţii renunţă la plângeri, deoarece îşi primesc banii înapoi şi sunt „rugaţi” să nu denigreze banca. În aceste cazuri, infractorii se aleg doar cu obligativitatea restituirii sumelor fraudate şi, în cel mai rău caz, cu destituirea din funcţie.

Cum acţionează infractorii din afara băncilor

Reţele organizate specializate, specializate în înşelăciuni cu documente falsificate sunt foarte bine structurate. Conducătorul reţelei este, de cele mai multe ori necunoscut celor care merg la bănci să ceară credite, în baza actelor false. „Capul reţelei, sau ‹creierul› se ocupă de falsificarea documentelor şi pune la punct planul de „atac”. El este îajutat, întotdeauna, de unul sau mai mulţi locoteneţi, care identifică şi racolează victimele, numite ‹săgeţi›, din rândul populaţiei foarte sărace. ‹Săgeţile› acceptă falsificarea cărţilor de identitate şi a altor documente personale şi, contra unor sume derizorii, de câteva sute de lei, acestea merg cu actele la bănci unde solicită credite. În cazul în care sunt prinse, săgeţile nu pot da prea multe detalii anchetatorilor, pentru că, în marea majoritate a cazurilor, nu îl cunosc pe şeful reţelei”, a explicat comisarul-şef Alexandru Moraru.

Poliţia le explică bancherilor, zile întregi, cum să deosebească falsurile

În fiecare an poliţiştii fac traininguri cu ofiţerii de securitate ai băncilor din România. Timp de câteva zile, anchetatorii le prezintă acestora „noutăţile” în materie de fraudare şi de falsificare a documentelor şi îi învaţă cum să deosebească actele false de cele originale. Ofiţerii de securitate, îi învaţă, la rîndul lor, măsurile de securitate pe colegii din departamentele de creditare şi pe casieri. Cele mai multe bănci au adoptat sisteme de citire cu infraroşu a cărţilor de identitate, iar unele instituţii bancare au angajat chiar foşti poliţişti ca ofiţeri de securitate.