Cum recunoşti sindromul maniaco-depresiv
0Eşti un om al extremelor: acum te simţi în culmea fericirii şi îţi doreşti să fii înconjurat de prieteni, iar peste o oră te copleşesc lacrimile şi ai vrea să te închizi în casă. E normal?
Specialiştii spun că este normal să treci brusc de la o stare la alta atât timp cât ai un motiv: o veste proastă te poate deprima imediat sau, pe de altă parte, veselia unui prieten te poate scoate şi pe tine din starea de depresie.
Dar dacă aceste motive nu există, iar exuberanţa sau, dimpotrivă, tristeţea ta nu are explicaţie este posibil să suferi de o tulburare mintală serioasă, care îţi poate afecta toată viaţa. Este vorba despre tulburarea bipolară, cunoscută şi sub numele de psihoză maniaco-depresivă.
Diagnosticată după 5-10 ani
Boala apare uneori în adolescenţă şi poate rămâne nediagnosticată chiar şi zece ani, avertizează specialiştii. Cu cât se întârzie mai mult depistarea tulburării bipolare, cu atât mai mici sunt şansele de recuperare.
În plus, dacă boala se agravează, există un risc crescut ca bolnavul să manifeste tendinţe de suicid. Însă principala problemă este că persoana în cauză nu conştientizează faptul că are o problemă. De aceea, membrii familiei sau prietenii ar trebui să remarce simptomele bolii.
Stările extreme, semnal de alarmă
Principala manifestare a tulburărilor bipolare o reprezintă trecerea bruscă, fără motiv, de la exuberanţă (episoadele maniacale), la tristeţe patologică (episoadele depresive). Însă acestea sunt însoţite de o varietate de simptome:
– irascibilitate, în 80 la sută din cazuri;
– depresie, prezentă în 72 la sută din cazuri;
– stări euforice apar la 71 la sută din bolnavi;
– dificultate de concentrare a atenţiei asupra unui singur lucru, în 71 la sută din cazuri;
– megalomanie (delir de grandoare, orgoliu exagerat), prezentă în 78 la sută din cazuri;
– mania persecuţiei este un simptom care se manifestă la 28 la sută din bolnavi;
– hiperactivitate, prezentă în 87 la sută din cazuri;
– capacitate de a vorbi foarte mult şi foarte repede o prezintă 98 la sută din bolnavi;
– exhibiţionism sexual, prezent în o treime din cazuri.
Medicamentele şi psihoterapia, esenţiale
În lipsa tratamentului, 25-50 la sută din persoanele cu tulburări maniaco-depresive încearcă să-şi pună capăt zilelor, iar aproximativ un sfert din aceştia reuşesc. De aceea, începerea cât mai devreme a tratamentului este foarte importantă. În primul rând, în cazurile uşoare ale bolii, psihiatrii recomandă săruri de litiu, care scad în intensitate episoadele maniacale şi reduc riscul de suicid de 6-10 ori.
Dacă litiul nu are efectul scontat, se apelează la alte medicamente, de genul carbamazepinei. Neurolepticele şi antipsihoticele pot fi, de asemenea, de ajutor. Tratamentul medicamentos are doar rolul de a uşura simptomele bolii, pentru înţelegerea afecţiunii şi pentru reintegrarea socială fiind necesari ani buni de psihoterapie.
Maniaco-depresivii sunt adeseori dependenţi de droguri sau de alcool.
Deprimarea nu e de ignorat!
De multe ori, episoadele depresive sunt tratate şi, apoi, ignorate. Însă specialiştii atrag atenţia că orice stare depresivă trebuie să pună un semn de întrebare pentru familie.
Deoarece un episod depresiv poate reprezenta debutul bolii maniaco-depresive.
Când părinţii divorţează...
Simptomele tulburării bipolare pot apărea, pentru prima oară, în adolescenţă, după un eveniment nefericit, cum ar fi divorţul părinţilor, abuzurile sexuale sau pierderea unuia dintre părinţi.
Specialistul nostru
Alexandru Paziuc
medic primar psihiatrie Spitalul Psihiatric Câmpulung Moldovenesc
Tulburarea bipolară este o tulburare mintală majoră, cu o prevalenţă la toate categoriile de vârstă de 0,4-1,6 la sută. Această afecţiune este caracterizată de episoade de dispoziţie de tip maniacal (de exuberanţă), depresiv sau mixt. Aproximativ 10-15 la sută din adolescenţii cu tulburări depresive majore vor dezvolta de-a lungul vieţii tulburare bipolară. Sunt afectate ambele sexe în mod egal.
Femeile cu tulburare afectivă bipolară prezintă un risc crescut de a face o decompensare imediat după ce nasc. 50-60 la sută din episoadele maniacale apar chiar înainte sau imediat după un episod depresiv major, intervalul dintre episoade având tendinţa de a scădea odată cu vârsta.
Susţinere
Sprijinul familiei dictează succesul sau eşecul tratamentului.
Se încarcă comentariile...
