Cum scăpăm de microbuzele morţii

De la începutul acestui an, 34 de persoane au murit şi alte 84 au fost rănite în cele  67 de accidente grave în care au fost implicate microbuze. Poliţia Rutieră propune o examinare psihologică specială a şoferilor atestaţi pentru transportul de persoane. 

Numărul mare de persoane care şi-au pierdut viaţa în accidentele produse, în ultimele luni, de  microbuze şi autocare a alarmat autorităţile.  Poliţia spune că  principala cauză a acestor tragedii este lipsa de experienţa şoferilor, la care se adaugă nerespectarea perioadelor de odihnă. 

Citiţi şi:

• Teroristul şoselelor
• Constanţa: Şoferii microbuzelor sunt stăpânii şoselelor
• Spectator în locomotiva morţii

O cale de rezolvare a acestor probleme ar fi, potrivit adjunctului şefului Direcţiei Poliţiei Rutiere (DPR), comisarul-şef Mihai Călin, schimbarea legislaţiei privind transportul public rutier de persoane.

„Noi am propus mai multe modificări ale legislaţiei în vigoare. În primul rând, ar trebui ca şoferii microbuzelor care transportă persoane să dea un examen psihologic special. Unii dintre aceşti conducători auto pot avea diverse boli care nu pot fi depistate la prima vedere. Ei nu conştientizează cu adevărat că prin acţiunile lor pun în pericol viaţa pasagerilor. În cazul accidentului produs săptămâna trecută în localitatea ieşeană Scânteia, şoferul număra banii unui client în timp ce traversa calea ferată”, a declarat comisarul-şef Mihai Călin.

O altă propunere legislativă se referă la posibilitatea Poliţiei de a controla şi operatorii de transport persoane, nu doar conducătorii
auto.

Bază de date cu şoferii profesionişti

În prezent, agenţii de circulaţie pot sancţiona şoferii doar pentru diverse abateri în trafic. Şi acest lucru se face cu dificultate, întrucât nu există o bază de date naţională care să poată da informaţii, în timp real, despre cazierul rutier al şoferilor.

„Nu avem cum să vedem dacă şoferii au respectat timpul de odihnă. Nu avem tehnologia necesară ca după numărul de înmatriculare să vedem dacă persoana respectivă a mai fost sancţionată în trecut sau dacă firma care deţine autovehiculul a primit amenzi pentru nereguli grave”, a declarat comisarul şef Mihai Călin.

Mai mult, poliţiştii pot citi un tahograf (aparatul care înregistrează timpii de conducere şi de odihnă) doar pentru ultimele 24 de ore. „La nivel naţional avem doar 90 de oameni care pot să citească tahografele”, a mai spus comisarul Călin.

Statistică

Aproximativ 1.600 de oameni au murit şi alţi 5.600 au ajuns la spital, în urma a 6.076 de accidente grave, produse de la începutul acestui an, pe drumurile din România.
 
Neglijenţa provoacă tragedii

La 23 august 2009, un microbuz care transporta mai mulţi nuntaşi a intrat pe contrasens, în dreptul localităţii Folteşti, judeţul Galaţi, şi a acroşat o maşină. 11 persoane au fost rănite.

La 15 august 2009, la Bistriţa, un microbuz a lovit o maşină parcată, două persoane fiind rănite. Accidentul s-a produs când şoferul s-a aplecat după un obiect de pe podea. 

La 14 august 2009, în localitatea Scânteia, judeţul Iaşi, un microbuz aflat pe calea ferată a fost lovit în plin de un tren accelerat.14 oameni au murit.

În iulie 2007, un autocar a fost lovit de un tren personal, în localitatea dâmboviţeană Gura Ocniţei. În autocar erau 40 de persoane care se întorceau de la o nuntă. Opt au decedat, alte 27 au fost rănite.

La 5 mai 2007, nouă persoane au fost rănite grav după ce un microbuz a intrat pe contrasens, a lovit o maşină şi s-a răsturnat în apropiere de Turda.

În octombrie 2006, un microbuz s-a ciocnit violent cu un autocamion pe DN7. În urma impactului au murit opt oameni.

La 7 septembrie 2006, şoferul unui microbuz care transporta 16 persoane nu a acordat prioritate şi a fost lovit din plin de un autocar. În urma accidentului produs la Bârlad şi-au pierdut viaţa 12 persoane, alte cinci fiind rănite grav.

La 29 noiembrie 2005, la intrarea în Slobozia, şoferul unui microbuz care transporta 26 de pasageri a pierdut controlul direcţiei, izbindu-se de un copac aflat pe marginea şoselei. În urma impactului au murit 16 oameni, alţii 11 fiind grav răniţi.

Ce spun pasagerii

Oamenii care circulă regulat cu microbuzul au sesizat marile neajunsuri ale transportului în acest regim, dar nu se grăbesc să arunce vina asupra cuiva. Prezentăm, în continuare, câteva dintre opiniile pasagerilor.

Craiova. Călătorii sunt nevoiţi să se înghesuie în mijloacele de transport în comun pentru că, deşi capacitatea unui autobuz este de 20 de locuri, mai tot timpul această cifră este depăşită.

„Ne sufocăm din cauza căldurii şi, dacă ne şi îngrămădim, abia mai respirăm. Dar nu este vina şoferilor! Noi suntem cei care insistăm să ne lase să stăm înăuntru, ca să ajungem din timp la destinaţie”, a spus Maria Sandu (33 de ani), vânzătoare.

Hunedoara. Oamenii se tem să vorbească. „De o săptămână am mers mai des pe traseul Deva-Hunedoara şi pot spune că autobuzul nu opreşte la ieşire din Hunedoara, la Izvor, deşi este staţie acolo. Asta nu este numai nemulţumirea mea; mai mulţi călători au vrut să coboare, dar şoferul nu a oprit“ - Ana I. din Hunedoara.

Arad. Şoferii conduc prudent şi rup bilete. „Fac naveta de mai bine de zece ani.Niciodată nu s-a întâmplat să fim implicaţi în vreun accident. De fiecare dată primim bilet. Trebuie să recunosc că s-a întâmplat de multe ori să fim mai mulţi călători decât dispune mijlocul de transport în comun, dar nu au fost probleme“, spune Maria Sasu, în vârstă de 68 de ani. La rândul său, Ioan Avram din Almaş-Arad e de părere că multe dintre accidentele de circulaţie pot fi evitate şi de către pasageri. „De multe ori, şi pasagerii sunt obraznici. Vorbesc prea mult şi îi distrag atenţia şoferului, iar de aici se ajunge foarte uşor la o tragedie“.

Galaţi. Transportul de persoane este haotic, firmele îşi încalcă unele altora traseele. Spre exemplu, pe traseul Galaţi - Folteşti se înghesuie în prezent şapte operatori, cu 49 de microbuze şi autobuze. Asta înseamnă nu mai puţin de 100 de curse pe zi pentru un singur traseu, frecvenţa lor ajungând la zece minute. ; Grupaj realizat de „Adevărul de seară“

Câteodată este câte un şofer aşa de tânăr, că ţi-e frică să te urci. Altă dată, maşinile sunt obosite rău, parcă-s aduse de la fier vechi.

Vasile Condurache
58 de ani, pasager

Controale „la sânge“

Poliţiştii au verificat, în prima jumătate a acestui an, peste 57.000 de vehicule de transport persoane. În urma acestor controale au fost aplicate 94.000 de amenzi şi au fost reţinute 3.769 de permise, pentru încălcarea regulilor de circulaţie şi 2.124 de certificate de înmatriculare, pentru defecţiuni ale autovehiculelor. 

Dintre şoferii amendaţi, aproximativ 1.600 nu au respectat orele de odihnă şi de condus, cu aproximativ 500%, faţă de perioada similară a anului trecut, când au fost aplicate doar 323 de astfel de sancţiuni.

Amenda pentru nerespectarea alternanţei timpilor de rulare cu cei de odihnă este cuprinsă între 4.000 şi 8.000 de lei, iar cea pentru lipsa tahografului sau pentru tahograf neomologat este cuprinsă între 9.000 şi 10.000 de lei.

Cauze şi împrejurări ce favorizează accidentele cu microbuze

MAŞINA

Stare tehnică necorespunzătoare.

Din totalul de aproximativ 30.000 de autovehicule de 3,5 tone cu care se transportă persoane în comun (microbuze), cel puţin o treime (10.000) au fost, de fapt, construite pentru transportul de marfă. Maşinile de acest tip au fost recarosate, modificate în interior, adaptate (li s-au sudat bănci şi bare de sprijin), astfel încât să poată transporta oameni. Acestea sunt adevăratele „coşciuge pe roţi“, spun transportatorii.

PERICOL: se răstoarnă mai repede la curbele strânse luate cu viteză excesivă, dată fiind natura construcţiei lor - vehiculele de marfă nu sunt concepute pentru viteze superioare.

În mai mult de 25% din cazuri, verificarea tehnică se face doar pe hârtie. În cazurile în care maşina ajunge, totuşi, la service, reparaţiile se fac superficial. PERICOL: pot apărea oricând defecţiuni tehnice grave, în plină viteză.

Cauciucurile sunt prea costisitoare pentru a fi schimbate atât de des cât ar fi nevoie, astfel că maşinile sunt trimise în trafic cu anvelopele uzate peste măsură.

PERICOL: în cazul exploziei unui cauciuc, controlul volanului este cu atât mai greu de păstrat cu cât viteza este mai mare.

Majoritatea maşinilor contrafăcute au diverse improvizaţii de bord, mai ales la instalaţia electrică. PERICOL: se pot isca incendii, provocate de scurtcircuite, chiar în timpul mersului.

Lipsa centurilor de siguranţă la fiecare scaun în parte, întâlnită la peste 75% din totalul microbuzelor. PERICOL: vătămări grave ale pasagerilor, mai ales în cazul unei tamponări frontale.

ŞOFERUL

Pregătire superficială

Aproape jumătate dintre şoferii de microbuz, mai ales cei care operează pe distanţe lungi, depăşesc normele de odihnă, aflându-se la volan mai multe ore decât ar fi omeneşte suportabil. PERICOL: oboseala instalată după depăşirea timpului normal deteriorează capacitatea şoferului de a conduce în condiţii de siguranţă şi de a face faţă tuturor solicitărilor, mai ales în situaţii extreme.

Şoferii care operează pe distanţe scurte obişnuiesc să efectueze încasările de bani şi plata restului către pasageri chiar în timpul mersului. PERICOL: neobservarea traficului, chiar şi numai pentru câteva secunde, poate duce la accident. Tot acolo se ajunge dacă şoferul, având mâinile ocupate, nu poate acţiona la timp comenzile maşinii.

Foarte puţini conducători auto au efectuat teste psihologice în toată complexitatea lor. Practic, majoritatea şoferilor se bazează doar pe dispoziţia psiho-fizică de moment, fără să ştie cu exactitate măsurată ştiinţific dacă pot face faţă sau nu solicitărilor din trafic.

PERICOL:  inexistenţa sau întârzierea unui reflex (de exemplu, de a frâna sau a mişca volanul) sau intrarea în panică la apariţia unei situaţii neprevăzute au provocat cele mai multe accidente grave.

Şoferii foarte tineri, de 18-20 de ani, pe lângă lipsa de experienţă, au şi un grad mai redus de responsabilitate socială. Puţini dintre ei realizează că poartă răspunderea pentru viaţa şi integritatea pasagerilor. Specialiştii spun că şoferilor foarte tineri nu ar trebui să li se permită să efectueze transport în comun de persoane. PERICOL: atitudinea de indiferenţă faţă de importanţa activităţii de transport persoane, ca şi faţă de pericolele din trafic, favorizează producerea de accidente.

PASAGERII

Disciplina lasă de dorit

Mulţi şoferi greşesc, dar şi pasagerii au partea lor de vină. Interpelarea conducătorului auto în timpul mersului, participarea la plată-încasare chiar dacă maşina e în mişcare sau certurile iscate ori mişcările bruşte ar fi câteva exemple în acest sens. Ca şi în cazul şoferilor, unii călători nu realizează că toată „echipa“ riscă la fel de mult atunci când încalcă regulile de disciplină. 
PERICOL: Distragerea atenţiei şoferului sau nerespectarea disciplinei de transport poate conduce la nedoritele evenimente.

DRUMUL

Stare precară, semnalizare proastă, protecţie zero

Bine-cunoscutele gropi şi denivelări măresc semnificativ riscul de dezechilibrare a maşinilor, ca şi necesitatea unor manevre suplimentare de volan pentru a le ocoli. PERICOL: dacă drumul este în general bun, o mică groapă sau denivelare poate duce la răsturnarea maşinii, pentru că astfel de obstacole sunt abordate, de regulă, cu viteze mari.

Multe curbe strânse din România nu sunt semnalizate ca fiind periculoase. Există şi curbe care, pe fondul mişcărilor tectonice, şi-au pierdut înclinarea spre interior necesară pentru echilibrul maşinii. PERICOL: necunoaşterea din timp a situaţiei apărute din aceste cauze determină şoferii fără experienţă să le abordeze cu viteze prea mari.

Autostrăzile şi drumurile expres, pe care autovehiculele se deplasează cu viteze mari, nu sunt protejate cu garduri. PERICOL: în plină viteză, şoferii se pot trezi cu animale ce pătrund nestingherite pe carosabil, creând situaţii extreme în care controlul volanului se pierde relativ uşor.

LEGISLAŢIA

Prea multă permisivitate

Licenţierea pentru transportul de persoane se obţine relativ uşor, fără ca autoritatea să analizeze dacă solicitantul este apt din toate punctele de vedere să desfăşoare astfel de activităţi. Nici firmele, nici şoferii nu trebuie să prezinte un istoric al evenimentelor în care au fost, eventual, implicaţi – lipseşte acel „cazier rutier“. PERICOL: traficul e „poluat“ cu maşini şi cu şoferi care au mai provocat accidente, fără ca pasagerii să ştie acest lucru.

Autorităţile acordă licenţe în număr nelimitat pe aceeaşi rută, aglomerând astfel inutil şoselele. PERICOL: între şoferi se duc adevărate lupte pentru preluarea cât mai multor pasageri, mulţi nu închid uşa în momentul în care locurile pe scaune s-au ocupat. Astfel apar cazurile în care pasagerii sunt transportaţi în picioare, aceştia fiind cei mai expuşi la vătămări în momentul în care se produc evenimente nedorite.

Şcolile de şoferi nu sunt monitorizate din punctul de vedere al evoluţiei ulterioare a celor care le-au absolvit. În alte ţări, fiecare şcoală poate prezenta câţi dintre absolvenţii săi au avut accidente şi de ce gravitate, astfel încât angajatorul să cunoască pe cine trimite în trafic să transporte persoane în comun. PERICOL: şoferii ieşiţi pe bandă rulantă din şcoli cu istoric pătat (dar necunoscut) ajung să conducă microbuze cu 10-18 oameni, plus cei acceptaţi să meargă în picioare.

Pirateria nu este  pedepsită

Printre cauzele ascunse ale accidentelor se regăseşte şi faptul că transportul de persoane fără autorizare prealabilă nu este pedepsit de autorităţi. „Pe orice rută din România, oricine are un microbuz - indiferent de starea lui tehnică - poate să desfăşoare transport în comun de persoane, chiar şi regulat. La noi, tot ce riscă transportatorul în cauză este să-l interpeleze Garda Financiară; în alte ţări, se confiscă maşina“, afirmă preşedintele Federaţiei Operatorilor Români de Transport (FORT), Augustin Hagiu.

El mai arată că firmelor care operează transport de persoane pe distanţe mai scurte de 50 de kilometri nu li se cer tahografe. „Dar tocmai maşinile ce străbat distanţe scurte, în oraşe, fac mai mulţi kilometri pe zi, iar şoferii sunt mai intens solicitaţi decât cei de cursă lungă. E absurd să nu li se monitorizeze, măcar cu ajutorul tahografului, evoluţia din trafic.

O altă cauză identificată de liderul FORT este lipsa „carnetului provizoriu“, adică a acelui document care arată câte evenimente are la activ un şofer. În plus, capacitatea de transport este, în medie, cu 30% mai mare decât cererea de pe unele rute, în timp ce altele sunt suprasolicitate. În aceste din urmă cazuri, în loc să apară autocare sau cel puţin autobuze, transportatorii preferă să rămână tot cu microbuze şi aşa se supraaglomerează maşinile, conchide liderul patronal.

Informaţii suplimentare

Liderii asociaţiilor de transportatori recomandă pasagerilor să se informeze temeinic asupra condiţiilor în care urmează să călătorească şi să refuze oferta dacă observă vreun neajuns (maşină în stare tehnică proastă, şofer care nu pare demn de încredere etc.).

„Ideal ar fi ca pe fiecare maşină să existe semnalistica necesară, de exemplu să aibă inscripţionat numărul licenţei de transport. Autovehiculele ar trebui să fie dotate şi cu tăbliţe de diverse culori şi forme, astfel încât pasagerii să poată identifica pentru ce rute (locale, intrajudeţene sau distanţe mai lungi) sunt autorizate să efectueze transportul“, spun specialiştii.