Cu meningita nu e de glumit

Te doare capul, ai ameţeli și febră? Și toate aceste simptome au apărut după o zi la piscină? S-ar putea să nu fi răcit, așa cum ai crezut, ci poate fi vorba de meningită, o infecție care afectează sistemul nervos.

În timpul verii, cazurile de meningită devin din ce în ce mai frecvente. Motivul: apa din piscină, contaminată cu virusuri și cu bacterii, și consumul de fructe și de legume nespălate.

Această infecție este cu atât mai gravă și mai greu de controlat cu cât este cauzată de un număr mare de agenți patogeni. Mai mult, simptomele sunt comune răcelii.

Până la probele de laborator, nici măcar doctorul nu poate spune cu exactitate dacă este sau nu vorba de meningită și, drept urmare, nu-ți poate da un tratament care să te vindece în totalitate.

Simptomele apar la maximum două zile de la contaminare

Meningita este o inflamație a membranei ce înconjoară creierul și a lichidului cerebrospinal (din creier și din măduva spinării), ca urmare a unei infecții. Această inflamație se face vinovată de simptomele resimțite: durere de cap, febră și senzație de gât înțepenit.

De obicei, simptomele apar la una-două zile după contaminare. În afară de febră, mai poți avea senzație de greață, te poți simți confuz și poţi fi sensibil la lumină. Pentru că este cauzată atât de virusuri, cât și de bacterii, tratamentul este destul de dificil de stabilit.

Complicaţii

Dacă tratamentul nu este administrat repede, bolnavul îşi poate pierde auzul sau văzul.

Virusurile, cauza principală a infecţiei

Cele mai numeroase cazuri înregistrate sunt cele de meningită virală (cauzată de enterovirusuri și de cele vinovate și pentru apariția herpesului și oreionului).

Partea bună este că acest tip de infecție este și cel mai puțin grav, putând fi tratată în aproximativ două săptămâni, fără riscul unor complicații majore. Simptomele sunt ușor diferite de cele ale altor tipuri de meningită: roșu în gât, dureri de articulații și de cap.

Diagnosticul se stabileşte pe baza analizelor de sânge,  puncţiei lombare şi radiografiei pulmonare (la nou-născuţi).

Bacteriile se fac vinovate de cea mai gravă formă

Bacteriile care se găsesc pe fructele nespălate sau în apa piscinelor sunt responsabile pentru cea mai gravă formă de meningită (deși mai rară). Riscul de complicații în cazul meningitei bacteriene este foarte mare, mai ales la copii, unde rata de deces este ridicată.

Dacă nu se acționează imediat cum au apărut simptomele, bolnavul riscă fie moartea, fie să rămână cu sechele pentru toată viața (pierderea auzului sau afecţiuni la nivelul creierului). Cele mai comune bacterii care cauzează acest tip de infecție sunt: pneumococul şi meningococul Neisseria meningitidis.

Vaccinurile au redus numărul îmbolnăvirilor

Bacteria Hemophilus influenzae tip B era în trecut principala cauză a bolii, înainte de apariția unui vaccin (care nu este inclus în România în schema obligatorie de vaccinare). Acest tip de infecție apare după o afecțiune respiratorie, otită sau după sinuzită.

Un alt tip de meningită este cel cauzat de listeria, bacteria care se poate găsi oriunde (în sol, în praf, în mâncare). Riscul de infecție este mic atâta timp cât sistemul nostru imunitar este puternic. Cele mai expuse persoane sunt nou-născuții, femeile însărcinate şi vârstnicii.

Copiii au cel mai mare risc

Meningita este foarte periculoasă la copiii de vârste mici sau la sugari. În cazul lor, infecţia nu are aceleași simptome ca la adulţi. Plânsul permanent, iritabilitatea, starea de somnolenţă și rigiditatea corpului sunt semne care ar trebui să-i alarmeze pe părinţi.

Deși nu există un vaccin specific pentru meningită (din cauza numărului mare de agenţi care o cauzează), părinţii își pot imuniza opţional copiii împotriva celor mai periculoși agenţi declanșatori: Hemophilus influenzae tip B (vaccinul Hib) și streptococul care dă şi pneumonie.

Specialistul nostru

Dr. Radu Leon George 
medic de familie

Intrăm în contact cu microorganismele care cauzează această infecţie prin intermediul insectelor, rozătoarelor, prafului, actului sexual, sărutului şi pe cale sanguină.

Cei mai predispuşi sunt cei cu sistemul imunitar compromis, cu defecte ale cutiei craniene, cu implant cohlear, persoanele supuse la dializă renală sau suferinde de TBC, rinite, sinuzite cronice ori cu boala Lyme sau copiii născuţi din mame infectate cu microorganismele responsabile de apariţia meningitei.