Cruci, satul cu un singur locuitor

Constantin Cârlugea (57 de ani) locuieşte de ani buni singur în aşezarea aflată la 32 de kilometri de Craiova. Doar oile, caprele şi caii mai bătătoresc pământul. Nu găseşti nici ţipenie de om decât în zilele însorite, când un păstor îşi scoate mioarele pe câmp. CLICK pentru FOTOGALERIE.

Două case, un bărbat, o turmă de oi şi trei vite: atât a rămas din satul care, în urmă cu 50 de ani, număra o mie de familii.

Ca să străbaţi drumul spre Cruci, e nevoie de o maşină rezistentă la gropi, roţi de rezervă, dar şi de multă răbdare.

 Doljenii din satele apropiate, precum Negoeşti sau Goeşti, au auzit că, în mijlocul pădurilor, se ascund două gospodării. Nimeni însă nu poate oferi detalii exacte cu privire la traseul care trebuie urmat către destinaţie.

„Puţini străbat cărarea spre Cruci!“

Constantin se strecoară printre zidurile bisericii părăsite

„Să nu mergi pe deal, că acolo rămâi îngropat. Eu am încercat odată să plec cu TIR-ul, dar m-am împotmolit în nămol. Mai bine vă întoarceţi, puţini străbat fără probleme cărarea spre Cruci”, spune Ilie Sârbu, din Goeşti.

Cărarea dintre Melineşti şi Cruci este lungă şi anevoioasă, printre dealuri, prin mijlocul pădurilor. Muncitorii ieşiţi pe câmp, la muncă, spun că mai bine te întoci din drum decât să încerci să găseşti satul rămas fără locuitori.

Ruinele unei biserici sunt printre puţinele semne care amintesc de locul unde odinioară vieţuiau o mie de oameni. Oltenii din apropiere ştiu însă că lăcaşul sfânt are puteri tămăduitoare şi că români din toată ţara vin, de Înălţare, ca să aprindă o lumânare aici.

Un cioban a sfinţit locul

Gospodăria lui Constantin, loc de popas pentru turişti rătăciţi

Singurul localnic, Constantin Cârlugea, stă rezemat de crucile din lemn, care împrejmuiesc biserica. Bărbatul, sprijinit de ciomag, povesteşte despre istoria clădirii. „Un cioban a venit cu sute de oi, prin 1800. S-a oprit în acest loc. Noaptea a visat pe Dumnezeu, care îi zicea să facă o construcţie unde să se slujească.

La trezire, ciobanul şi-a vântut toate mioarele, iar din banii câştigaţi a pus piatră pe piatră, până a înălţat biserica. Ologi, orbi, bolnavi de cancer stau în noaptea de Înălţare, ca să se vindece. Cei mai mulţi se întorc să mulţumească Cerului că au fost lecuiţi”, povesteşte Constantin Cârlugea.

Doljeanul îşi aminteşte despre bogăţiile pe care localitatea le-a avut, cu ani în urmă, şi despre pustietatea din prezent. „Erau avuţi ţăranii, creşteau turme uriaşe, cirezi cu vaci, cai, şi ţineau lapte din belşug. Acum supravieţuim doi oameni, din care o femeie trece foarte rar pe-aici.

 Primăvara e numai băltoacă în curte, trebuie să ai cizme de-un metru ca să te duci la toaletă. Eu stau la Cruci, dar mai merg la Melineşti, o dată pe lună, ca să vând caşuri de brânză şi să iau câte-o sticlă de suc, să îmi umezesc buzele”, povesteşte bărbatul.

„Stai, Viteazule, că sunt oameni buni!”

Un cal aleargă slobod, la câţiva paşi de biserică. Constantin încearcă să-l liniştească. „Viteazul se sperie repede când vede câte-un străin. Ultima dată când a călcat cineva pământul de la Cruci a fost acum doi ani. S-a dezobişnuit. Stai, Viteazule, că sunt oameni buni! Nu te mai încura, că nu ne fac rău copiii ăştia!Sunt de-ai noştri!”, strigă Constantin la animal, după care îl mângâie pe spate.

Îl lăsăm cu Viteazul şi cu cei doi câini care îi sunt, de multe decenii, singurii prieteni. „Mărcuş cu Vânjoasa (numele câinilor – n.r.) îmi ţin de urât, la vreme rea. Îmi iau de la gură ca să le dau lor de mâncare, dacă trebuie. Joiana (numele vacii – n.r.) a îmbătrânit la Cruci. Nu cred că o să mai trăiască mult. De un an, nici lapte nu dă. Dar are un suflet pe care numai eu îl cunosc. M-am hrănit de la ugerul ei o viaţă întreagă”, mai spune Constantin.

Sătenii au plecat, unul câte unul, de-a lungul anilor, către alte sate, unde şi-au găsit mai uşor de muncă, sau la Craiova. Deşi a rămas singur, bărbatul nu vrea să plece din aşezarea pe care o cunoaşte ca pe propria palmă. Drumurile la Melineşti îi sunt suficiente. 

Erau avuţi ţăranii, creşteau turme uriaşe, cirezi cu vaci, cai, şi ţineau lapte din belşug. Acum supravieţuim doi oameni, din care o femeie trece foarte rar pe-aici.

Constantin Cârlugea
localnic

La graniţa dintre judeţe

Satul Cruci se află la 32 de kilometri de Craiova, la graniţa dintre judeţele Dolj şi Gorj. Din punct de vedere administrativ, aşezarea aparţine de comuna Melineşti.

 Unii spun că satul ar ţine de comuna gorjeană Cruşet. Cert este că autorităţile nu se interesează de soarta satului dispărut.