Cristian Pârvulescu: „Băsescu ar putea miza pe o noua imagine”

Politologul Cristian Pârvulescu arata că şeful statului riscă să piardă alegerile prezidenţiale dacă va intra în conflict şi cu noul premier.

Orice dispută politică este un lux în momentul de faţă, consideră politologul Cristian Pârvulescu, care avertizează asupra riscurilor ce pândesc noul guvern în 2009, din cauza crizei economice mondiale.

Preşedintele Asociaţiei „Pro Democraţia” consideră că şeful statului nu-şi mai poate permite să aibă o relaţie conflictuală cu viitorul prim-ministru, întrucât îşi poate periclita şansele de a obţine al doilea mandat.

Pârvulescu a spus, „La masa Adevărului”, că politicienii ar trebui să decripteze mesajul transmis de electorat la aceste alegeri parlamentare pentru a nu risca, pe fondul dificultăţilor economice care vor urma, escaladarea tensiunilor acumulate în societate.

Politologul avertizează şi asupra faptului că pericolul amplificării euroscepticismului românilor nu este de neglijat.

CARTE DE VIZITĂ
•    S-a născut la 9 ianuarie 1965, la Ploieşti.

•    A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (1989).

•    Profesor universitar la SNSPA.

•    Susţine cursuri de politică comparată şi instituţionalism politic.

•    Preşedinte al Asociaţiei „Pro Democraţia” (din 1999).

- Adevărul: În cât timp vom afla componenţa viitorului guvern?

- Cristian Pârvulescu: Apropierea dintre cele două partide mari este redusă, fapt pentru care perioada de negociere se lungeşte. Şi marja de manevră a preşedintelui creşte. În condiţiile acestea, clamata victorie a dreptei va fi cea care va orienta formarea guvernului. Totul depinde de PNL.

Tenorii PNL au trecut examenul electoral - şi Bogdan Olteanu, şi Ludovic Orban, şi Crin Antonescu -, aşa că cele două tabere din PNL sunt în momentul de faţă pe poziţii şi dezbaterea va avea loc în interiorul partidului. Prima opţiune ar fi cea a unei opoziţii de patru ani sau, în orice caz, a unei opoziţii pe un oarecare termen. A doua, a unei guvernări cu PSD şi a treia, cu PDL.

În varianta guvernării alături de PDL ar înclina ideologia şi discursul privind dreapta. În varianta guvernării alături de PSD ar înclina pragmatismul şi obligaţiile morale. PNL nu putea guverna aproape doi ani cu un guvern minoritar, fără sprijinul politic al PSD. Va prevala, însă, pragmatismul. PNL are posibilitatea să negocieze, rezultatul său este apropiat de cel din 2004.

- E o performanţă faptul că PNL nu s-a erodat la guvernare.

- Da, dar cred că au speculat foarte bine ultimele săptămâni de campanie. Părerea mea e că PDL a pierdut în primul rând pentru că nu a abordat suficient de convingător tema crizei. Asta a făcut ca mulţi indecişi să nu se prezinte la vot, deşi erau, iniţial, favorabili PDL. Alţii erau vulnerabili şi au încercat să se orienteze spre PSD. Dincolo de problemele legate de cumpărarea voturilor, care la o prezenţă scăzută se simte.

- Cine e marele câştigător al alegerilor?

- Nimeni. Am putea spune că PNL, pentru că îşi păstrează intact potenţialul de negociere.

„În PSD, învingători sunt baronii, păpuşarii”

- Nu cumva FSN-ul este marele câştigător al acestor alegeri?

- Nu, eu nu cred în varianta FSN pentru că e istorie. Ce legătură are Mazăre cu FSN-ul? Pentru că Mazăre este unul dintre câştigători şi votul din Constanţa arată că acolo PSD-ul, de fapt Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, a câştigat. Cred că e bine ca din toate punctele de vedere acest referenţial din trecut să-l depăşim.

În primul rând, pentru că FSN a fost o experienţă atât de scurtă şi atât de agitată şi neconcludentă încât nu ne putem raporta la ea. Să nu uităm că Petre Roman, unul dintre părinţii FSN, este în momentul de faţă la liberali. E un exemplu, iar Ion Iliescu nu a mai candidat, deşi a dat indicaţii preţioase.

Nu a putut să se abţină şi a sugerat că viitorul guvern nu va fi condus Mircea Geoană, ci probabil de un PSD-ist. E o chestiune care demobilizează PSD într-un moment în care ar trebui să fie uniţi pe poziţii în jurul preşedintelui.

Cred că Geoană este puţin izolat în interiorul partidului. Cu 40% prezenţă la vot, puţin sub scorul PDL, cu probleme în interiorul partidului, Mircea Geoană va avea mari dificultăţi să negocieze cu Traian Băsescu.

- A ieşit Mircea Geoană cu o poziţie consolidată în urma alegerilor?

- Mircea Geoană este un învingător, dar dacă rămâne izolat, va fi exact tipul justiţiarului din filmele western şi va trebui până la urmă sau să cedeze sau să accepte situaţia din interiorul partidului. Cred că în PSD, învingători sunt baronii, păpuşarii.

- Totuşi, se pare că uninominalul nu prea le-a priit...

- Da, dar sistemul de vot nu e un instrument. El nu influenţează în mod decisiv situaţia din interiorul partidului, or congresul extraordinar al PSD confirmase, în momentul în care Geoană era atacat din toate părţile, dominaţia baronilor. Ei şi-au reconfirmat-o la alegerile locale, când au reuşit să impună alegerea preşedinţilor Consiliilor Judeţene prin vot direct şi apoi au reuşit să câştige poziţiile.

Pe această bază influenţa lor este mare. Sunt ei interesaţi ca Geaonă să rămână puternic? S-ar putea ca loviturile să vină din această direcţie. Sunt interesaţi tenorii partidului ca Mircea Geoană să fie puternic? Iarăşi, nu sunt convins că Năstase, Iliescu, Mitrea, Hrebenciuc îşi doresc ca Geoană să fie foarte puternic. Pe de altă parte, are PSD o faţă „pentru export” în momentul de faţă, cu excepţia lui Geoană? Cred că răspunsul e clar nu.

- Dar poate fi lipsit de putere chiar şi în fruntea partidului?

- Un partid care a fost privit ca simbol al producţiei în România poate să-şi permită să-şi lase preşedintele singur? E un risc foarte mare şi cred că sforarii din PSD încearcă să găsească un echilibru în momentul de faţă.

- Un echilibru şi în acelaşi timp o formulă de guvernare, cu Geoană sau fără Geoană.

- Cu Geoană sau fără Geaonă, asta este clar. Îşi doresc să ajungă la guvernare. Dar dacă Geoană nu va ajunge la guvernare, atunci va trebui să ocupe o poziţie importantă, cel puţin simbolică. Ar trebui să aibă o compensaţie.

- Preşedinte al Senatului?

- Da, preşedinte al Senatului, dar în această fază nu cred că este un punct de negociere.

„Dacă Geoană face un pas înapoi, părăseşte politica”

- Vedeţi acum pe cineva în PSD care să-i ia locul?

- În momentul în care Geoană va face un pas înapoi, va părăsi politica. El trebuie să speculeze foarte mult rezultatul obţinut, atât cât e, în condiţiile în care mulţi considerau că scorul de la locale era foarte slab. Vă aduceţi aminte că se discuta foarte mult în jurul rezultatelor de la europene, apoi de cele de la locale, care se apropiau de cele de acum patru ani, dar nu erau suficient de convingătoare.

- Ce premier vom avea, va fi un tehnocrat? Preşedintele Băsescu a spus că nu are în vedere decât un politician care să-şi asume efectele crizei globale din 2009.

- În faţa crizei trebuie să se reacţioneze politic. Nu există soluţii tehnice la această criză, ci soluţii politice. Îmi este foarte greu să-mi dau seama care va fi asul din mâneca preşedintelui. Acesta va încerca, cu siguranţă, să-şi maximizeze şansele la alegerile prezidenţiale. Nu trebuie să uităm că şi anul 2009 este an electoral.

- În condiţiile acestea, pentru Traian Băsescu ar fi mai avantajos un guvern pe care să-l critice în permanenţă sau un guvern cu care să coopereze?

- Nu ştiu dacă preşedintele Băsescu a descifrat mesajul electoratului. Prezenţa scăzută la vot este îngrijorătoare. Există foarte multe explicaţii pentru asta. Una este legată de scârba faţă de politică. Doar cu obstrucţiile administrative legate de vot, doar cu absenţa a trei milioane de români din ţară nu putem să explicăm acest absenteism. Sunt mulţi care au refuzat din cauza decepţiei, din cauza deziluziei, să se prezinte la urne. Aceştia aşteaptă o schimbare a politicii, inclusiv din partea preşedintelui.

Ca urmare, preşedintele ar putea miza pe o nouă imagine, cea a unui preşedinte integrator. Până acum era un preşedinte luptător. Nu înseamnă că va fi mai puţin activ, nu înseamnă că va fi mai puţin jucător, dacă va încerca să degaje consensul de care are nevoie ţara în momentul crizei. Dacă joacă pe această carte, s-ar putea să câştige. În orice caz, în acest moment nu se întrevăd foarte mulţi prezidenţiabili.

- Mircea Geoană ar putea fi unul?

- Mircea Geoană ar putea fi un prezidenţiabil, dar nici Sorin Oprescu nu este de neglijat. Cel puţin în scenariile unora, ar fi o contrapondere a lui Traian Băsescu. Să nu uităm însă declaraţia lui Oprescu, că va candida la preşedinţie după câteva mandate de primar general. Dar politicienii se răzgândesc foarte repede...

- Sorin Oprescu pare foarte flexibil din punctul acesta de vedere...

- Totul depinde de evoluţia politicii româneşti în următoarele luni. Să nu uităm că pe 14 iunie sunt alegeri europene, că ele vor lua din nou pulsul opiniei publice româneşti. S-ar putea ca ierarhia politică să se schimbe în iunie faţă de decembrie. Şi această schimbare iarăşi să încline balanţa într-o parte sau în alta. Prezenţa la europene probabil va fi mai scăzută decât cea de la parlamentare.

- Ce guvern ar găsi răspunsurile cele mai potrivite la efectele crizei care se anunţă în 2009 - un guvern de stânga sau un guvern de dreapta?

- Nu ştiu ce înseamnă stânga şi dreapta!

- Ce-i drept, la noi sunt termeni abstracţi. Dar să ne gândim la PSD şi PDL?

- Mi-e foarte greu să vă răspund pentru că disputa din campanie nu a fost una ideologică, programele anticriză au fost improvizate, nu avem o reacţie conjugată precum în Occident. Să ne uităm la ce se întâmplă în Marea Britanie. Gordon Brown a făcut o piruetă ideologică, trecând la intervenţionism. Intervenţia guvernului în reglementarea pieţei este de actualitate.

Vedem că şi în Franţa se întâmplă lucrul acesta cu Sarkozy. Pe de altă parte, Zapatero este un exemplu interesant în zona socialismului continental. Deci, în momentul acesta, şi programele anticriză ale partidelor convergeau. Ideea unei intervenţii a guvernului pentru a reglementa situaţia pe piaţă este acceptabilă, dar în ce sens, în ce direcţie, care va fi ramura industrială? Chiar şi în Statele Unite, disputa privind industria automobilelor este foarte vie.

În România, noi nu avem o percepţie exactă a efectelor crizei. Cred că nici nu cunoaştem situaţia reală a bugetului, în momentul de faţă. Tocmai de aceea ar fi foarte bine ca viitorul guvern să fie un guvern decis să combată criza, dincolo de disputele ideologice.

- Dar va fi în stare un viitor guvern, indiferent de aşa-zisa orientare doctrinară, care de fapt nu există, să gestioneze corespunzător evoluţiile din 2009? Sau îi va ridica o nouă minge la fileu lui Traian Băsescu?

- Cred că dacă nu este decis să facă asta, mai bine renunţă din start. Orice dispută politică este un lux în momentul de faţă, este nevoie de coordonare. Dacă criza economică va fi dublată de o criză politică, riscurile sunt foarte mari cu democraţia din România.

Să nu ne lăsăm iluzionaţi. Faptul că au ieşit din Parlament partidele extremiste nu înseamnă că a dispărut populismul şi naţionalismul din România. El se poate întoarce oricând pentru că electorii au rămas acolo. Poate nu s-au prezentat la vot, dar acolo sunt în continuare cei 20% din anul 2000.

Temerea mea nu este că vor reveni comuniştii, temerea mea este că tentaţiile populiste şi naţionaliste sunt foarte mari şi ele pot crea mari probleme sociale, economice şi politice pe viitor. Iată de ce ar fi nevoie de raţiune din partea tuturor actorilor politici. Ar fi nevoie de o coaliţie largă. De ce nu o mare coaliţie?

- Putem vorbi de un guvern PSD-PDL-PNL?

- Atât de mare nu cred. Cineva trebuie să rămână în opoziţie. O mare coaliţie ar fi o coaliţie între PSD şi PDL. E o variantă, ea funcţionează în Germania şi Austria. În Germania a funcţionat mai degrabă în favoarea creştin-democraţilor.

„Poate ar fi fost mai bine ca partidele naţionaliste să rămână în Parlament”

- Ar putea reveni PRM, peste patru ani, în Parlament?

- Nu cred că Vadim Tudor mai are capacitatea politică de a reveni, dar altcineva, cu un limbaj adaptat la momentul actual, da. Ne putem imagina că antieuropenii vor începe să crească în România, că nemulţumirea faţă de Uniunea Europeană va creşte încetul cu încetul.

- Vedeţi posibilă reeditarea situaţiei din 1937, când extrema dreaptă a obţinut 15% în România?

- Nu ştiu, eu sper ca aderarea României la Uniunea Europeană să tempereze această situaţie.

- Nu era mai bine ca aceste partide naţionaliste să rămână în Parlament, să fie nişte supape pentru frustrările acumulate în societate?

- Cred că da, pentru că dispariţia lor a făcut ca limbajul naţionalist să fie preluat de toată lumea. Găsim şabloane, stereotipuri naţionaliste şi populiste la toţi şi, din păcate, situaţia nu e valabilă doar în România. Este un simptom al crizei ideologice pe care o parcurg partidele politice occidentale.

Ăsta este motivul pentru care îmi face plăcere să vorbesc de necesitatea de a da pagina, de a întoarce spatele secolului XX, de a ne gândi la viitorul secolului XXI. Nu înseamnă că intrăm într-o epocă postideologică sau nonideologică, ci că trebuie să adaptăm ideologiile acestei societăţi.

Dacă mai vorbim de capitalism, socialism, comunism înseamnă, cu siguranţă, că ne raportăm la trecut, într-o epocă în care calculatorul, internetul domină inclusiv economia. Cred că a ne raporta la ideologia lui Marx din secolul XIX este cel puţin curios, dacă nu chiar periculos.

- S-ar putea transforma România dintr-o ţară proeuropeană într-una eurosceptică?

- Mie mi-e teamă că există baze pentru euroscepticism în România, la nivel cultural. Pe de altă parte, beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană sunt evidente pentru majoritatea românilor. Să nu uităm că cei trei milioane de români care au plecat în străinătate, mulţi dintre ei înaintea aderării, au profitat de aceste beneficii.

Să nu uităm că, totuşi, creşterea economică a României s-a datorat atât negocierii, cât şi aderării ulterioare. Aceste lucruri sunt percepute de români, dar dacă efectele crizei vor fi foarte dure, lucrurile se vor schimba. Comparaţia dumneavoastră cu 1937 e  interesantă. Aş merge însă la generaţia din 1927 care a avut un corespondent pe plan intelectual. România nu a cunoscut o intelectualitate de stânga, ci una de dreapta. Nu ne-am putea imagina legionarii fără Eliade, Cioran, Noica, Vulcănescu, o întreagă generaţie care s-a asociat acestei idei.

Generaţia din 1927 a profitat masiv de criza economică din România. Abia după criza economică mişcarea de extremă dreapta din România s-a relansat, iar la alegerile din ’37 au obţinut 15% din voturi, în condiţiile în care mulţi au vorbit despre fraudă electorală.

- Are sprijin PDL-ul din partea intelectualităţii româneşti?

- Există intelectuali favorabili preşedintelui Băsescu şi PDL-ului, dar eu cred că istoria intelectualităţii în România s-a încheiat ca şi în Occident. Intelectualitatea este deja un concept depăşit pentru că intelectualul nu este doar absolventul de facultate, el este personajul activ în dezbaterea publică, angajat civic, angajat politic, chiar dacă nu este membru al unui partid. Or influenţa acestor oameni în România este minimă în momentul de faţă.

- Unde se plasează intelectualitatea românească în raport cu clasa politică autohtonă?

- Cred că angajamentul este civic în unele cazuri şi partizan. Eu nu cred că mai putem opera cu concepte generale, cu intelectualitate, cu clasa muncitoare ş.a.m.d. Cred că există personalităţi care au orientări valorice diferite. Intelectualitatea nu se implică direct în politică, ci încearcă să exercite influenţă, să orienteze România într-o direcţie sau alta. Are opţiuni valorice. Există iluzia, la nivelul multora, că pot influenţa, consiliind oamenii politici, orientarea României într-o direcţie sau alta.

„Societatea civilă există direct proporţional cu economia liberală”

- Societate civilă  mai avem în România?

- Societatea civilă este în primul rând un concept, ea nu este naturală, ea se construieşte. Dacă suntem de acord că România construieşte o democraţie liberală, atunci vom avea şi societate civilă. Dacă România nu va construi o democraţie liberală, societatea civilă nu va exista.

Societatea civilă nu este produsul spontan al societăţii. Societatea civilă este modul în care oamenii se organizează în raport cu puterea. Modul în care se apără drepturile şi libertăţile individuale şi cred că în România societatea civilă există direct proporţional cu economia liberală. Atâta economie liberală există câtă societate civilă există, pentru că societatea civilă nu se manifestă doar prin organizaţii civice gen „Pro Democraţia”, ci în primul rând pe plan economic. Drepturile economice şi drepturile politice sunt strâns corelate.

Nu poţi avea drepturi politice fără drepturi economice şi, din acest punct de vedere, constatăm că odată cu creşterea economică evoluează şi societatea civilă. Asta chiar dacă mulţi vorbesc despre dispariţie, îi deplâng inactivitatea. Eu constat că organizaţiile care sunt implicate în societatea civilă s-au înmulţit şi nu au scăzut.

- Există un proiect pentru România?

- Bănuiesc că majoritatea celor care se manifestă în spaţiul public au implicit un proiect pentru România. Sigur că, în acel proiect, rolul lor urmează să fie foarte important. Că e vorba despre o Românie dominată de un baron, că este vorba de o Românie liberală, în sensul principiilor liberalismului, că e vorba de o Românie europeană într-o Europă federală, există astfel de proiecte. Ele nu sunt, însă, clar expuse pentru că în România surogatele ideologice şi mai ales personalizarea dezbaterii politice a ţinut loc de confruntare de idei.

- Alegerile de peste patru ani se vor baza tot pe vot politic?

- Numai pe vot politic. Unde se foloseşte sistemul majoritar în colegiul uninominal, votul nu este apolitic. Fiinţa umană nu este apolitică. Se naşte într-un spaţiu politic, are opţiuni politice, apolitismul este o iluzie. Cei care nu s-au prezentat la vot s-au iluzionat.

Sigur, protestul lor este foarte important. Sper ca politicienii să-l audă, dar dacă se prezentau la vot şi votau alt partid ar fi fost cu atât mai structurat. Ştiu că sunt mulţi care se opun „votului alb”, care nu e însă o invenţie românească. El este folosit în Franţa, Grecia, Belgia, Suedia.

- Nu e riscant la noi să introduci în urnă buletinul de vot neştampilat?

- Dacă plecăm de la premisa că poate fi fraudat „votul alb”, poate fi fraudat şi votul exprimat. Dacă plecăm de la premisa de rea-credinţă, orice se poate întâmpla. Nu cred că în România „votul alb” este o mare problemă. Mulţi dintre cei care nu s-au prezentat la vot şi care intrau pe 30 noiembrie în legătură cu diferitele instituţii media îşi exprimau decepţia faţă de politică. Credeau că e mai simplu aşa decât să voteze altfel. În Franţa, în 2007, „votul alb” a însemnat 5%, un procent semnificativ.

- Cine ţine cont de acest 5%?

- În România, în primul rând politicienii trebuie să se obişnuiască cu acest lucru. Depinde cine promovează, cine luptă în numele acelui 5%. Dar nu cred că în România „votul alb” poate fi semnificativ. Problema „votului alb” este o problemă de filozofie a votului. Ce e votul, o alegere sau o opţiune? Pentru că dacă e opţiune, este o opţiune pe care într-o democraţie, cetăţenii o pot avea.

- Ce este în România votul, o alegere sau o opţiune?

- Cred că de multe ori este un produs comercial. Marketingul electoral este inspirat din marile campanii comerciale. Mai mult, este cumpărat.

„Nu se poate guverna în timpul crizei cu o legitimitate atât de scăzută”

- Cum vi s-a părut această campanie electorală?

- Cea mai anostă campanie electorală din 1990 încoace.

- Or fi intrat consultanţii politici în criză de idei?

- Cred că au fost surprinşi de noul sistem electoral, de activitatea din colegiu. Partidele nu au fost pregătite pentru o campanie de fundal. Mulţi pragmatici s-au orientat spre cumpărarea directă sau indirectă a voturilor, au fost cadourile care au inundat practic satele şi cartierele mărginaşe ale României.

Oricum, acolo unde nu s-au plătit direct bani, mulţi nu au venit la vot. În momentul în care partidele tratează alegătorii ca pe nişte cumpărători oarecare, unii se simt jigniţi. Cetăţeanul nu este un cumpărător. Confuzia aceasta între cetăţean şi cumpărător este foarte periculoasă pentru democraţie.

- Cum vi se pare clipul cu maneaua PDL?

- Se pare că a avut succes, dacă este produsul omului politic Silviu Prigoană, aşa cum se aude. El a obţinut un rezultat foarte bun.

- Este exagerat să vorbim despre de o „manelizare” a politicii?

- În cazul unora, nu. Totuşi, eu nu cred că trebuie să exagerăm cu acest lucru. Sunt câteva accidente. Cred că trebuie să privim global reprezentarea şi să vedem, în final, dacă acest sistem electoral de la care nu trebuie să ne aşteptăm la minuni, va reuşi să crească comunicarea dintre aleşi şi alegători.

Asta ar trebui să se vadă din lunile următoare şi va reuşi să provoace în interiorul partidelor o luptă mai vie şi o reformă, fie ea şi relativă. Faptul că asemenea oameni apar în politica românească este inevitabil.

- Credeţi că actualul sistem de vot va fi schimbat?

- Cred că îngrădirile privind votul de anul acesta au fost foarte grave şi ele trebuie înlăturate. Trebuie introduse elemente moderne, precum votul prin corespondenţă, pentru cei care nu se află la domiciliu, votul electronic, măcar experimental, şi votul cu anticipaţie, pentru aceia care ştiu că vor pleca în concediu şi vor să-şi exprime opţiunea cu două săptămâni înainte.

Să învăţăm şi noi de la democraţiile occidentale care, înţelegând că trebuie să se adapteze timpurilor noi, au schimbat sistemul. Este o prăbuşire a prezenţei la vot şi în străinătate şi din cauza îngrădirilor administrative. Foarte mulţi nu au putut dovedi rezidenţa în străinătate. Nu se poate guverna în timpul crizei cu o legitimitate atât de scăzută. Asta este, de fapt, cea mai mare problemă a României în momentul de faţă.

- Sunt premise ca această legitimitate să crească la europarlamentare?

- Nu cred, şi asta este cu atât mai grav. Şi la prezidenţiale s-ar putea ca  prezenţa la vot să fie redusă.

- Preşedintele Băsescu a câştigat alegerile în 2004, în faţa lui Adrian Năstase, cu mai puţine voturi decât a pierdut Emil Constantinescu, în 1992, în faţa lui Ion Iliescu.

- Spune foarte multe lucruri acest lucru, şi în primul rând despre incapacitatea de a atrage populaţia la vot. Cred că prezenţa redusă la vot poate fi explicată, în primul rând, prin lipsa de mesaj politic. Alegerile prezidenţiale creau aparenţa unei confruntări politice.

Partidele politice româneşti sunt prea personalizate. Chiar şi noi, aici, nu am discutat foarte mult despre ideologii, ci despre Geoană, Tăriceanu etc. Or, partidele devin instituţii doar când sunt ideologice, când depăşesc această fază personală.

PNL cred că face un serios pas înapoi personalizându-se, devenind „partidul lui Tăriceanu”, deşi era partidul care reuşise, de bine, de rău, să schimbe mai mulţi preşedinţi şi să facă un pas spre instituţionalizare. Or, fără partide ideologice nu vom putea avea o dezbatere politică şi fără o dezbatere politică nu vom avea participare serioasă la vot.

- Cum vedeţi prestaţia în viitorul Parlament a unor personaje ca Elena Udrea sau Silviu Prigoană?

- Personajele pe care le-aţi amintit cu titlu de exemplu vor miza foarte mult pe media şi pe televiziune, aşa cum au făcut-o şi până acum. Notorietatea şi-au câştigat-o în primul rând în acest fel, iar în ceea ce priveşte mesajul lor politic nu mă aştept ca el să fie unul structurat ideologic.

Eu cred că prezenţa în viaţa politică a domnului Prigoană, spre exemplu, nu aduce în niciun caz clarificări ideologice, ci complicaţii suplimentare. Nu ştiu în ce măsură PDL va reuşi să-şi clarifice situaţia. Să nu uităm că PDL este fostul PD care a făcut o piruetă ideologică în 2005, greu de gândit în Occident, şi s-a transformat din ceva, un partid socialist care e altceva, într-un partid popular.

Este o jonglerie ideologică foarte interesantă. Cred că PDL are obligaţia să-şi clarifice ideologia pentru a-şi putea convinge electoratul.

Briefing

„S-ar putea să avem anticipate”

Despre frauda electorală. Partidele care au avut organizaţii au câştigat mai uşor voturi pentru că au reuşit să stimuleze mai uşor oamenii, inclusiv prin cumpărarea voturilor. Organizaţia de partid este esenţială pentru că nu este suficient să ai mijloacele de a cumpăra votul, ci trebuie să ai şi oamenii care să negocieze şi să le cumpere. Iată că, de fapt, discuţia despre uninominal este în jurul unor partide birocratizate şi puţin cam anchilozate.

Despre strategia preşedintelui. E vorba de modul în care preşedintele va interpreta prezenţa la vot şi rezultatele votului de la 30 noiembrie. Dacă va continua comportamentul său de până acum, dacă va merge foarte mult pe stimularea conflictului politic, atunci va încerca să propună un prim-ministru care să fie mai degrabă un opozant. În schimb, dacă va dori să meargă pe varianta consensului, va propune un prim-ministru nonconflictual.

Asta înseamnă un alt prim-ministru decât cei propuşi de partidele politice. Theodor Stolojan este cel mai neconflictual dintre cei trei, numai că în jurul domnului Stolojan nu este foarte clar că s-ar coaliza majoritatea parlamentară necesară.

Despre anticipate. Este o variantă. Ştiţi foarte bine că anticipatele se realizează greu în România din cauza obstrucţiilor constituţionale, dar ar putea fi o variantă. Cumularea crizei politice cu cea economică ar putea duce la un astfel de scrutin. E foarte posibil ca electoratul să nu aibă alternativă.

Despre absenteism. Abuzul de referendum şi alegeri este o explicaţie a absenteismului. Organismul electoral românesc este obosit, răsuflă greu. Sigur că alegerile sunt plămânii democraţiei, dar când abuzezi de acestea, respiraţia devine sacadată şi cred că în momentul de faţă asta se întâmplă.

Electorul român este obosit – a avut referendum pentru demiterea preşedintelui, alegeri europene şi referendum pentru votul uninominal, alegeri locale şi alegeri parlamentare. Urmează încă două rânduri de alegeri în 2009. Este foarte mult.

Despre apariţia unui nou partid. Loc este pentru încă un partid, dar legislaţia nu permite apariţia acestuia. Partidele existente au creat o legislaţie, în 2002-2003, care să nu permită apariţia altor formaţiuni. Va fi foarte greu ca un asemenea partid să fie construit de jos în sus. El ar putea apărea în Parlament prin fracturarea partidelor existente şi ne putem aştepta la fracturi. Niciun partid nu este stabil în interior.