Costel Dârja: „Eu nu fac copiii să plângă!“

De 13 ani, Costel Dârja îşi ia în spate desaga burduşită cu daruri şi porneşte să le împartă copiilor cuminţi

Copiii şi oamenii mari îl recunosc pe stradă cu o lună înainte de Crăciun, când barba este suficient de mare şi căutătura-i blajină se iţeşte de sub ochelarii rotunzi. Costel Dârja a început să fie Moş Crăciun în urmă cu 13 ani, când a fost nevoit să împartă darurile la serbarea fiului său, care era la grădiniţă. „A fost un accident. Am fost la serbare pentru că nu a avut cine să se facă Moş, aşa că m-am făcut eu. M-am gândit «Hai să-ncerc să fiu adevărat». Acum regret că sărbătorile de Crăciun sunt de aproximativ o săptămână”, mărturiseşte Moşul. Ideea de a fi original i-a plăcut lui Costel Dârja. Drept urmare, şi-a lasat barbă anul următor, pentru că îi plac lucrurile cât mai naturale. De pe 1 septembrie Costel Dârja nu mai pune foarfecul în păr şi nici nu se bărbiereşte. Imaginea sa se apropie tot mai mult de cea a moşului, astfel încât, spune el, „semăn foarte mult cu Moş Crăciun şi nu fac copiii să plângă. Toată lumea strigă «oau!» când mă vede”. Are patru costume pe care şi le-a procurat de-a lungul timpului, dar îşi doreşte foarte mult să aibă un costum profesionist confecţionat de recuzitieri de teatru. „Primele două costume le-am făcut eu, pe unul mai deosebit l-am cumpărat dintr-un hypermarket cu 100 de lei. Dacă aş avea bani, mi-aş dori să mă duc la recuzitierii de la Teatrul din Botoşani să-mi facă ei un costum adevărat. Sanie nu am, pentru că nu am unde să o parchez tot restul anului. Mai am un sac lung de doi metri”, povesteşte Moş Crăciun. De cele mai multe ori este chemat la grădiniţe şi la firme pentru a da daruri copiilor angajaţilor. „Câştig cam o sută de lei la o reprezentaţie. Nu-mi fac publicitate. Cei care m-au văzut o dată mă cheamă şi a doua oară sau mă recomandă cuiva”, spune Costel. În restul anului, foarte puţină lume face legătura între Costel Dârja şi Moş Crăciun. „Eu sunt trecut în agenda clienţilor mei Moş Crăciun, nu Costel”, spune el. Copii sunt personajele care îl fac pe Costel Dârja să se simtă în largul lui. Îi lasă să-l tragă de barbă, să ţopăie pe genunchii lui şi îi învaţă să fie ascultători pentru a primi şi în următorul an cadouri frumoase.