Copiii fără vacanţă
0
Psihoterapeuţii avertizează că mulţi români îşi privesc copiii ca pe o sursă de venit, iar prea multă muncă ar putea dăuna dezvoltării intelectuale şi emoţionale a copilului. Deşi au trei luni de repaus, mulţi elevi îşi petrec vara prin pieţe la tarabe, ajutându-şi părinţii să vândă recolta, sau îşi găsesc slujbe de sezon pentru a-şi rotunji banii de buzunar.
Remus Stan are nouă ani şi este din comuna nemţeană Piatra Şoimului. A trecut în clasa a III-a şi se laudă cu „foarte bine” pe linie. Materia preferată e matematica. Este şi foarte utilă, pentru că trebuie să ţină socoteala banilor pe care îi munceşte. Face zilnic „naveta“ până la piaţa centrală din Piatra Neamţ, unde vinde afine. Doi lei borcanul de 300 de grame.
Citiţi şi:
- ”Am 17 ani şi îmi câştig singură banii”
- Hunedoara: Englezii vor să alunge singurătatea orfanilor
- Târgovişte: Învaţă să deschidă afaceri de succes
- Sorina Plăcintă: "Copiii care merg în tabere trebuie, mai întâi, educaţi!"
- Arad: Tinerii cu probleme se reeducă muncind în folosul comunităţii
„Vinzi afine, speli, faci curat pe acasă, îi ajuţi pe părinţi. Aşa se fac banii“, explică foarte serios Remus. Mai are trei surori mai mari, care îi ajută pe părinţi în gospodărie. O zi adevărată de vacanţă nu a avut, dar îşi aminteşte cu plăcere de excursia pe care a făcut-o împreună cu doamna învăţătoare. Au fost tot în jurul comunei lor, dar lui i-a plăcut. Acum vinde afine şi aşteaptă să înceapă şcoala.
Mădălina are 11 ani şi vine tocmai din Vrancea ca să vândă legume în piaţa centrală din Piatra Neamţ. „Îmi ajut părinţii de când aveam trei ani. Acum am şi eu ajutoare, pe surorile mai mici, Monica (9 ani) şi Cosmina (3 ani)“, spune fata. Nu are parte de vacanţă, dar socoteşte zilele petrecute în piaţă la Piatra Neamţ ca pe o excursie. Când n-are clienţi, citeşte o carte pe care o ţine sub tejghea. Materia ei preferată este literatura română. Ca negustoreasă, are deja experienţă. Cântăreşte cu dexteritatea specifică unui adult, calculează rapid şi nu uită să zâmbească clienţilor.
Părinţii pe câmp, copiii la tarabă
Laurenţiu Roşca (12 ani) este din Işalniţa, judeţul Dolj, iar de mai bine de trei ani nu are vacanţă. „Mă trezesc zilnic la ora cinci şi jumătate dimineaţa. Eu le dau deşteptarea tuturor din casă, după care încărcăm marfa în maşină şi venim la piaţă. Eu la o tarabă, mama la alta. Marea sau muntele le-am văzut doar la televizor“, a spus băiatul din spatele tarabei, unde are program cu normă întreagă.
Tordai Kinga (16 ani) lucrează opt ore pe zi
Părinţii copiilor fără vacanţă spun că şi ei, la rândul lor, au făcut la fel. Vor să le arate că banii nu se câştigă uşor şi să ştie să preţuiască ceea ce au. „Băieţelul meu mă ajută de mic. Nu l-am forţat niciodată să meargă cu mine. Totul a venit când a văzut cât muncim. Când nu merge cu mine la piaţă stă acasă, are grijă de animalele din curte sau sapă. Ce să facem? Noi din asta trăim“, spune Nicoleta Roşca, mama lui Laurenţiu.
Roxana Roanbă locuieşte la Dăbuleni, dar vara stă împreună cu mama ei, la piaţă, în Craiova. „Eu în fiecare an când am vacanţă stau la piaţă cu pepeni. Mi-a promis mami că la anul vom pleca într-o excursie la mare. Abia aştept, nu am fost niciodată plecată. Eu intru în ţarc, aduc marfă, o cântăresc şi sunt şi un fel de casier, la mine stau banii“, spune râzând fetiţa de nouă ani.
Vinde îngheţată pentru bani de buzunar
Tordai Kinga a terminat clasa a X-a, însă munceşte în fiecare vară ca vânzător ambulant de îngheţată. Îşi parchează bicicleta cu marfă pe străzile oraşului Satu Mare în aşteptare de noi clienţi. „Şi vara trecută am lucrat la acelaşi patron. Îmi place ce fac“, a declarat Tordai Kinga. Tânăra adolescentă mărturiseşte că are nevoie de bani şi de aceea a ales să nu piardă vremea în vacanţă.
„De multe ori văd în vitrinele unui magazin o bluză care îmi place. Dacă nu am bani mă resemnez, însă acum cu acest serviciu reuşesc să îmi satisfac poftele“, a declarat tânăra.
Munceşte de mică
Laurenţiu Roşca (12 ani) îşi ajută mama în piaţă
Kinga face parte dintr-o familie normală, fără pretenţii foarte mari de la viaţă. Mai are o soră, care acum a terminat clasa a XII-a, însă ea nu şi-a găsit deocamdată loc de muncă. „Eu muncesc pentru că nu îmi place să stau acasă. Ştiu multe cazuri unde tinerii preferă să profite din plin de vacanţa de vară. Am ajuns la o concluzie: dacă stau acasă, nu câştig bani“, a spus foarte încrezătoare tânăra de 18 ani.
Urmează să intre în clasa a XI-a, la Grup Şcolar „Constantin Brâncuşi“ din Satu Mare. Ştie că şi anul viitor va alege să muncească, date fiind condiţiile şi cerinţele de la şcoală. „Este destul de greu în zilele acestea“, a mai declarat tânăra. (Andreea Mitrache, Ioana Gavrău)
Copiii nu pot munci pe căldură
Reprezentanţii Autorităţii pentru Protecţia Copilului au realizat o hotărâre de Guvern privind muncile periculoase pentru copii, care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial. Potrivit documentului, sunt nepotrivite pentru copii muncile care le pun în pericol sănătatea, cum ar fi expunerea la temperaturi extreme. De asemenea, cei cu vârsta cuprinsă între 5 şi 11 ani nu au voie să ridice mai mult de cinci kilograme.
„Trebuie să distingem între tipurile de munci pe care le poate face acesta. Una e ca un copil să muncească de bună-voie în gospodăria părinţilor, şi alta este ca micuţul să fie trimis să muncească la vecini pe bani“, a declarat Ileana Savu, reprezentant ANPDC. În 2009, au fost primite peste 3.000 de sesizări privind exploatarea micuţilor prin muncă. Andreea Ofiţeru
Părerea Expertului
Copilul, tratat ca un bun
Mihai Şerban, psihoterapeut
Ştim care sunt mentalităţile poporului nostru cu privire la copii, mai ales în mediul rural, unde micuţii sunt priviţi ca sursă de venit. Cu cât sunt mai mulţi membri într-o familie, cu atât este mai bine, pentru că sunt mai mulţi factori pentru producţie. Nimeni nu ţine cont că există o hotărâre de Guvern care reglementează categoriile de munci la care ai voie să-i pui pe copii.
Din punct de vedere psihologic se întâmplă o mulţime de lucruri cu micuţii puşi la muncă. Majoritatea copiilor sunt privaţi de educaţie. Este vorba de o subdezvoltare a funcţiilor lor intelectuale. Gradul de dezvoltare depinde şi de modul în care îl foloseşti pe copil. Dacă îl trimite la muncă de dimineaţă până seara, atunci acest copil este privat de anumite lucruri. Nu mai există o legătură emoţională. Copilul este tratat ca un obiect sau ca un bun.
„Cresc“ prea repede
Hanibal Dumitraşcu, sociolog
Trimiterea copiilor la muncă şi folosirea lor pentru activităţile gospodăriei datează din secolele XVIII-XIX. Pe vremea aceea, înainte de desfiinţarea statutului de şerb în Ţările Române, la zilele de clacă datorate boierului se duceau copiii, şi nu adulţii. Este o practică comportamentală care s-a transmis de la o perioadă istorică la alta. Deşi s-au făcut paşi importanţi la implementarea legislaţiei privind protecţia copilului, în mediul rural, la muncile câmpului, sunt tot copiii. Micuţii care muncesc de la vârste fragede se maturizează mai repede, ei sunt privaţi de vacanţă şi de copilărie.
Sunt copii cu o personalitate schilodită, care cresc cu frustrări mari. În loc să citească o carte sau să se joace, ei merg şi muncesc. Această muncă timpurie nu duce decât la o dezvoltare improprie, care lasă sechele destul de puternice la maturitate. În zona rurală nu s-a renunţat niciodată la exploatarea copiilor. Chiar dacă avem legi bune pentru protecţia copilului, acestea nu sunt puse în aplicare pentru că instituţiile sunt slabe şi, de multe ori, nu sunt în stare să pună legile în funcţiune.
Se încarcă comentariile...
