Copiii pierduţi ai Moldovei
0Aproape jumătate din minorii declaraţi dispăruţi provin din estul ţării. Poliţiştii spun că deseori tinerii fie cad victimă traficanţilor de persoane, fie sunt răpiţi, abuzaţi sau chiar omorâţi.
Mai puţin mediatizate decât cazul avocatei Elodiei Ghinescu, dispariţiile a zeci de tineri din zona Moldovei dau de furcă poliţiştilor.
Din cei 175 de oameni dispăruţi din judeţele Moldovei, peste 40 au vârste sub 18 ani.
Investigatorii spun că este posibil ca ei să fi căzut în plasa traficanţilor de persoane, să fi fost răpiţi sau să-şi fi luat pur şi simplu lumea în cap.
Vara, anotimpul fugarilor
Tinerii pleacă din casa părintească pentru a face bani ca sezonieri sau pentru a-şi demonstra independenţa. Pe de altă parte, centrele de plasament au devenit adevăratele pepiniere de „fugari”.
„În general, intră în anumite cercuri de prieteni care îi determină să recurgă la astfel de gesturi. Din centrele de plasament pleacă mai ales vara, când au ocazia să se ducă pe litoral să facă un ban.
Latura financiară cred că este principalul motiv al dispariţiei lor. Mai sunt şi cei care au o cultură a străzii, consumatorii de aurolac, care se întorc la prieteni”, spune Tiberiu Bantaş, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Iaşi.
„Copiii statului”, cei mai descurcăreţi
Deşi par victime sigure ale traficanţilor de persoane, psihologii spun că, de fapt, copiii instituţionalizaţi sunt cei mai feriţi de astfel de pericole.
„Este puţin probabil ca un adolescent care a fugit dintr-un centru să fie traficat. Au o intelegenţă socială peste medie şi sunt unşi cu toate alifiile.
În general, cei care pleacă au viaţa străzii în sânge”, mai spune purtătorul de cuvânt al DGASPC Iaşi. Când sunt aduşi înapoi, aceştia spun că au plecat pentru a munci prin ţară sau, pur şi simplu, că s-au îndrăgostit şi au vrut să fie cu persoana respectivă.
Minorii neglijaţi, cei mai vulnerabili
Mult mai expuşi la pericolele străzii sunt copiii care provin din familii obişnuite. „Pot pleca de acasă din cauza conflictelor cu părinţii, a abuzurilor fizice şi psihice sau a exploatării prin muncă.
Vulnerabilitatea lor în faţa traficanţilor de persoane vine mai degrabă din neglijenţa părinţilor”, spune şi Cătălin Luca, directorul Asociaţiei Alternative Sociale Iaşi.
Daniel Codreanu, acum în vârstă de 21 de ani, a plecat de acasă în anul 1999. De atunci, familia lui nu mai ştie nimic de el. Chipul lui se află şi acum pe listele dispăruţilor.
Oamenii legii iau în calcul nu doar posibila lor exploatare de către traficanţi, ci şi decesul lor. „În cazul în care găsim un cadavru şi sunt indicii că ar putea fi una dintre persoanele de pe lista dispăruţilor, chemăm membrii familiei pentru identificare”, explică şi Cătălina Bădeanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Judeţene Bacău.
Din nefericire, mulţi dintre tinerii dispăruţi riscă să nu fie găsiţi prea curând. Cătălin Luca este părere că cetăţenii nu se implică activ în astfel de probleme, iar campaniile în acest sens sunt destul de rare.
Pe unii parcă i-a înghiţit pământul
Unele dispariţii nu pot fi explicate decât ca morţi accidentale, numai că în aceste cazuri lipseşte cadavrul. De exemplu, Marian Botezatu, un băieţel de doar doi ani şi opt luni din comuna nemţeană Borca.
În luna aprilie, copilul se juca împreună cu fratele lui de cinci ani şi o fetiţă din vecini, în vârstă de şase ani, pe malul Bistriţei, în timp ce părinţii se ocupau de treburile gospodăriei.
La un moment dat, nu a mai fost văzut. Oamenii legii cred că puştiul a căzut în râu, dar corpul său nu a fost niciodată găsit.

Dacă găsim un cadavru şi sunt indicii că ar putea fi una dintre persoanele dispărute, chemăm membrii familiei pentru identificare

Cătălina Bădeanu
Inspectoratul de Poliţie Bacău
Ce fac poliţiştii în cazul unei dispariţii
Cercetează locul dispariţiei
Obţin datele de identificare a persoanei şi fotografia acesteia
Publică pe site-ul Poliţiei Române semnalmentele dispărutului
Dau persoana în urmărire şi în consemn la frontieră
Consiliază familia, împreună cu un psiholog