Condamnările în cazul unor foşti poliţişti au fost revizuite

Condamnările în cazul unor foşti poliţişti au fost revizuite

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererile de revizuire formulate de trei foşti poliţişti, Cristian Samoilă, Dumitru Cionca şi Viorel Calmanovici, împotriva sentinţelor primite la instanţe inferioare, după ce aceştia au câştigat la CEDO procesele intentate statului român.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a admis, pe 19 octombrie, cererea de revizuire formulată de foştii ofiţeri de poliţie Cristian Samoilă şi Dumitru Cionca împotriva sentinţei primite la Curtea de Apel Oradea, care i-a condamnat în decembrie 2003 la câte 6 ani de închisoare pentru luare de mită, abuz în serviciu şi încercarea de a determina mărturia mincinoasă. Înalta Curte a desfiinţat sentinţa penală a Curţii de Apel Oradea şi a trimis cauza spre rejudecare, după ce foştii poliţişti au câştigat un proces la CEDO împotriva României.

Pe site-ul DNA se menţionează că, în data de 24 decembrie 2001, Samoilă şi Cionca, având atribuţiuni de control şi sancţionare a contravenţiilor la regulile de comerţ, au pretins şi primit de la o persoană suma de 1.000 de mărci germane, pentru a-i restitui cantitatea de 261 cartuşe de ţigări şi apoi au pretins în continuare 1.000 de mărci germane în fiecare lună, pentru a asigura "protecţia" acestuia. Cristian Samoilă l-a ameninţat pe un martor pentru ca acesta să-şi schimbe declaraţia şi a instigat-o pe concubina sa să declare împrejurări nereale cu privire la faptele asupra cărora a fost audiată. De asemenea, Dumitru Cionca a solicitat mai multor martori să facă declaraţii mincinoase, cu ocazia anchetei disciplinare.

• Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat câştig de cauză lui Cristian Samoilă

În data de 4 martie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea în cauza Samoilă şi Cionca împotriva României, constatând încălcarea articolului 5 (dreptul la libertate şi siguranţă) şi a articolului 6, alineat 2 (prezumţia de nevinovăţie) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, Curtea a reţinut că Samoilă şi Cionca au fost aduşi în faţa judecătorului după nouă zile de la arestare, încălcându-se astfel dreptul lor de a fi aduşi „de îndată” în faţa instanţei, garantat de Convenţie. De asemenea, Curtea a constatat încălcarea unui alt articol din Convenţie, din cauza respingerii ca inadmisibil a recursului reclamanţilor împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive, arătând că aceştia au fost privaţi de dreptul lor de a supune controlului judecătoresc legalitatea menţinerii lor în arest preventiv.

De asemenea, CEDO a arătat că ÎCCJ a dezbătut recursurile celor doi împotriva încheierilor prin care s-a prelungit măsura arestării preventive în condiţiile în care nici reclamanţii şi nici avocaţii lor aleşi nu au fost prezenţi la şedinţele de judecată, citaţiile parvenindu-le reclamanţilor (deţinuţi la Oradea) fie în ziua sau preziua termenului, fie cu maximum 8 zile înainte. Deşi reclamanţii au fost reprezentaţi de avocaţi din oficiu, Curtea a reţinut că aceştia au fost desemnaţi pe loc, nu cunoşteau dosarul şi nici pe reclamanţi şi că nu au dispus de timpul necesar pentru a pregăti apărarea, având în vedere că recursurile au fost soluţionate în aceeaşi zi.

Curtea a constatat încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, datorită afirmaţiilor făcute în presă de un procuror, care a afirmat că reclamanţii au încercat să influenţeze şi să ameninţe martorii - instigarea la mărturie mincinoasă fiind una dintre infracţiunile pentru care reclamanţii au fost trimişi în judecată - şi un lucrător de poliţie, care a declarat că aceştia se fac vinovaţi de abateri foarte grave.

De asemenea, CEDO a constatat că reclamanţii au fost prezentaţi la şedinţele de judecată în uniforma penitenciară, practică contrară prevederilor legale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a alocat suma de 2.000 de euro fiecărui reclamant pentru prejudiciul moral şi 650 de euro împreună reclamanţilor, pentru costuri şi cheltuieli.

• TMB l-a condamnat pe Viorel Calmanovici pentru luare de mită

Tot pe 19 octombrie, ÎCCJ a admis cererea de revizuire formulată de Viorel Calmanovici, fost inspector principal în cadrul Poliţiei Sector 2 Bucureşti, împotriva sentinţei Secţiei Penale a aceleiaşi instanţe, căreia i-a trimis cauza spre rejudecare. Calmanovici a fost arestat în 2002 pentru luare de mită şi sustragere sau distrugere de înscrisuri, pe motiv că le-ar fi pretins unor cetăţeni chinezi suma de 26.000 de dolari pentru restituirea unor acte financiar-contabile ridicate de către Poliţia Sectorului 2.

Prin sentinţa din 11 noiembrie 2002, Tribunalul Militar Bucureşti l-a condamnat pe Viorel Calmanovici la o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani pentru acuzaţiile de luare de mită şi sustragere de documente. În urma apelului, Curtea Militară de Apel Bucuresti a infirmat sentinţa instanţei inferioare, cu motivarea că tribunalul militar devenise necompetent şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. Prin decizia din 18 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti l-a achitat pe reclamant cu privire la toate acuzaţiile, în special din cauza contradicţiilor dintre principalele probe ale acuzării. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, iar pe 18 iunie 2004, ÎCCJ l-a condamnat pe Calmanovici la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni de închisoare.

Calmanovici a dat statul român şi judecată, susţinând nelegalitatea şi lipsa de necesitate a luării şi menţinerii arestării preventive faţă de el, atingerea adusă dreptului la respectarea vieţii sale private şi de familie şi dreptului său la alegeri libere din cauza măsurilor de supraveghere, interdicţia drepturilor sale părinteşti şi a dreptului său de vot în timpul executării pedepsei cu închisoarea. CEDO i-a dat câştig de cauză pe 1 iulie 2008, România fiind pentru prima dată sancţionată pentru practica punerii în aplicare cu întârziere a hotărârilor de eliberare condiţionată şi pentru aplicarea automată de către instanţele naţionale a interzicerii drepturilor electorale, ca urmare a unei condamnări la pedeapsa închisorii.

CEDO a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare a reclamantului la pedeapsa cu închisoarea, fără să îl mai audieze, că i-a aplicat lui Viorel Calmanovici şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, inclusiv drepturile părinteşti şi dreptul de a alegea şi de a fi ales. Curtea europeană a mai apreciat şi că dreptul la viaţă privată a reclamantului a fost încălcat deoarece convorbirile sale telefonice au fost interceptate şi înregistrate pe baza unor prevederi legale care nu ofereau la acel moment garanţii minimale pentru evitarea abuzurilor din partea autorităţilor.

Curtea i-a alocat reclamantului suma de 12.000 de euro cu titlu de daune morale.