Codul secret al falsificatorilor de carduri

Interceptările discuţiilor telefonice realizate de SRI într-un dosar de clonare şi falsificare de carduri au scos la iveală denumirile date în jargon materialelor folosite la clonarea dispozitivelor bancare. Gruparea  a reuşit să cloneze un card bancar belgian folosind o cartelă electronică emisă de Metrorex.

Zece persoane au fost trimise în judecată de Parchetul Capitalei după ce au clonat şi falzificat zeci de carduri în România, germania şi Belgia. Printre cele zece persoane este şi Liana Lăcrimioara Strechie, fosta iubită a miliardarului Fathi Taher. Anchetatorii deţin mai multe interceptări telefonice înregistrate de SRI din care reise că femeia se interesa tot timpul de „afacere”.

Pentru mai multe detalii legate de cazul Liana Lăcrimioara Strechie citeşte articolul:
Fosta iubită a miliardarului Fathi Taher, interceptată de SRI când coordona furturi din bancomate

„Ochiul”, „motorul” şi „ochelarii”

Procurorii din parchetul capitalei au decodificat termenii folosiţi de falsificatori în discuţile telefonice.
 „Ochiul” se refera la bagheta din material plastic prevăzută cu camera video in miniatura care montata pe bancomat are menirea de a filma momentul introducerii codului PIN de către persoanele care efectuează tranzacţii.
„Motorul” face referire la părţile electronice ce se montează peste suportul de susţinere confecţionat de obicei din plastic atât in cazul baghetei, cat si in cazul dispozitivului de la fantă.
 „Ochelari” reprezintă ochelari de soare (produs comercial) prevăzuţi cu cameră video disimulată, cameră ce este folosită după dezasamblare, pe partea interioară a baghetei de plastic, într-un orificiu de vizare, care este montată pe bancomat şi prin intermediul căreia sunt preluate imaginile, ulterior stocate pe un suport de memorie, procedeu descris în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de S.R.I. – Institutul pentru Tehnologii Avansate.

„Şi am pus şi vreo cinci, şase, la mişto, şi cleme!”

Două persoane acuzate în acest dosar, Marius-Viorel Şuică discută la data de 16 martie 2011 cu Ştefan-Sorel Secăreanu despre viitoarele lovituri din Germania.
Ştefan-Sorel Secăreanu: Noi, când plecăm, noi mergem cu C... în maşină, ei doi singuri! Una la mână! În momentul când ne-am suit toţi, unu’, eu, cine o fi nu contează cine luate toate, puse frumos în portbagaj şi jos, cu trenu’, frate!
Marius-Viorel Şuică: Ce!
Ştefan-Sorel Secăreanu: Eu îţi spun, părerea mea! Rişti mult! Păi e risc maxim, mă, ......
Marius-Viorel Şuică: Da mă, stai un pic! Ştii care e treaba? Nu e nimica pus pe ele!
Ştefan-Sorel Secăreanu: Nu contează, dar vorba lu’  nevastăsa, dacă le desface pe toate şi le pune pe o masă, cap la cap se vede clar ce e! Ce crezi că ăia sunt proşti?
........
Marius-Viorel Şuică: Ia ascultă-mă! Ochiurile alea nu au treabă. Nici nu sunt vopsite, nici găurite, că tocmai de aia le-am lăsat aşa!
Ştefan-Sorel Secăreanu: Da!
Marius-Viorel Şuică: Înţelegi? Deci nici găurite, nici vopsite, nimic! Sunt aşa! Şi am pus şi vreo cinci, şase, la mişto, şi cleme! Deci nu....aia... şi oricum nu e, şi dacă le luăm separat, adică pe maşină... pe la voi! Aia vine la voi, toate alea la voi. Că sunt chioare! N-are nimic! Noi luăm, ce luăm, aia şi cu aia! Înţelegi? Şi alea, şi separat şi alea...deci n-are mă, nu e. Oricum aşa facem! Acolo ne întâlnim, le ia unul în traistă şi pleacă.

„Sus nu prea se pupă bine!”

Marius-Viorel Şuică are o discuţie telefonică, la data de 15 martie 2011,  cu unul din complici, Adrian-Ionuţ Crăciun în care amintesc despre dispozitivele artizanale de copiat.
Marius-Viorel Şuică: Îhm, sus nu prea se pupă bine!
Adrian-Ionuţ Crăciun: Nu ştiu, la mine s-au pupat! Probabil că or diferi astea foarte puţin.
Marius-Viorel Şuică: Da! Poate diferă foarte puţin. Uite, la asta nu…
Adrian-Ionuţ Crăciun:Păi stai, că nu e… Auzi? Mai vine şi un inel peste!
Marius-Viorel Şuică: Mai vine un inel?
Adrian-Ionuţ Crăciun: E inelul care vine peste inelul lor. 

„Ăla să pună motorul şi el să-l ia să-l şlefuiască”

Marius-Viorel Şuică este nemulţumit, la data de 15 martie 2011, într-o discuţie telefonică cu Ştefan-Sorel Secăreanu despre modul în care unul din tovarăşi a fabricat unul din dispozitivele de clonare.
Marius-Viorel Şuică: Bulangiul ăla de „etajul trei” ştii ce a făcut? Noroc că şi-a dat acesta seama, acum, să moară mama! La suportul ăla de la ochi… ăla pătrăţos, ai văzut, cu faruri…
Ştefan-Sorel Secăreanu: Da!
Marius-Viorel Şuică: A luat pe pierdut, în loc să-l ia în faţă, pe invers, l-a luat pe invers….
........
Marius-Viorel Şuică: Că tocmai vorbeam noi de ăla, că avem bun ăla, avem şi ochiul bun! Şi şi-a dat seama nebunul ăsta, acum! Şi acum ce să facem? Ăla mai are unu’
Ştefan-Sorel Secăreanu: Aşa!
Marius-Viorel Şuică: Înţelegi? Mai are unu’ el, dar la drept. Şi acuma, mâine trebuie să se ducă ăsta Adi, (referindu-se la inculpatul Adrian-Ionuţ Crăciun) că se duce la el. Ăla să pună motorul şi el să-l ia să-l şlefuiască pe ăla, să-l facă bine.