Cel mai bătrân pantofar al Clujului vrea casa lui

Pavel Petru are 89 de ani şi chiar dacă are o pensie „mulţumitoare“, nu se lasă de meseria de pantofar. Petru Pavel se chinuie să obţină de la Primărie o lucrare de modernizare la atelierul său şi visează la un teren pe care să-şi construiască o casă.

Cel mai bărân pantofar al Clujului, deşi se apropie de vârsta de 90 de ani, are planuri mari. El vrea să-şi construiască „o căsuţă“ pe terenul de care ar putea beneficia în virtutea faptului că este veteran de război. După „Luminaţie“, până când nu îşi face alte planuri, vrea să meargă la Primărie să ducă toate hârtiile pentru dosarul său de veteran.

Pensie mulţumitoare

Acum locuieşte într-un imobil vechi pe strada Horea, dar visează să aibă un loc al său, unde să se retragă „la bătrâneţe“. Mulţi ar spune că simte bătrâneţea de mult, dar lipsa unei alte ocupaţii îl aduce în fiecare zi în acelaşi spaţiu în care îşi practică meseria de aproape 70 de ani, cum spune nea Petru. „Nu câştig mai mult de o franzelă“, spune Petru, evitând să spună oricui cât câştigă.

Orice câştigă cu munca de zi cu zi se adună pensiei de 1.200 de lei pe care o primeşte lunar şi nu se plânge de bani. A muncit aproape toată viaţa la fabrica Clujana, de cum s-a întors de pe fronul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost prizonier de război într-un lagăr rusesc din Munţii Caucaz, de unde a fost eliberat abia în 1948.

Se plânge că nu are urmaşi, „că nu a vrut Dumnezeu” ca soţia ei să poată face copii şi tot ce munceşte acum le va rămâne nepoţilor săi din Târgu-Mureş, localitatea lui de baştină. Unul este student şi celălalt are afaceri „şi conduce o maşină de lux“, după a spus nea Petru.

Munceşte cât îl ţin puterile
 
Munceşte toată ziua, „cât îl ţin puterile“ la atelierul său de pe strada Eroilor, cu intrare de pe strada Herman Oberth. Spune că oamenii nu au bani zilele astea şi el îi înţelege. Ieri, majoritatea zilei şi-a petrecut-o refăcând o pereche de pantofi de iarnă aproape de la zero, la final aceştia arătând ca noi. „Cât să le cer. Asta e trei sute de mii“, spune nea Pavel, încurcând şi acum leii vechi cu cei noi.

Pavel mai are însă o problemă. Are nevoie de ajutorul Primăriei pentru atelierul lui, pentru care plăteşte 35 de lei în fiecare lună. De sus îl inundă o frizerie, iar igrasia şi mucegaiul i-au cuprins întreg tavanul. „Tot am fost la Primărie, dar nu am găsit pe nimeni să mă ajute“, se plânge veteranul.

Ajutor de la Primărie?

Viceprimarul Laszlo Attila spune că Pavel Petru poate solicita, fără să aibă un termen limită, acel teren de 500 de metri pătraţi. Referitor la spaţiul pe care îl ocupă, reprezentanţii Primăriei vor trimite astăzi un control de la Poliţia Comunitară, care să stabilească dacă locatarii de sus sunt vinovaţi şi îi vor amenda sau obliga să repare stricăciunile.