Ceauşeştii, „judecaţi“ la teatru
0
Institutul Internaţional pentru Crimă Politică a reconstituit procesul soţilor Ceauşescu într-un spectacol jucat la Teatrul Odeon din Capitală. „Ultimele ore ale lui Ceauşescu“ prezintă adevărul istoric despre judecata din 25 decembrie 1989, care a culminat cu execuţia dictatorilor.
CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!
Coproducţia germano-elveţiană porneşte de la mărturii ale celor implicaţi în proces şi este rezultatul unei documentări care a durat un an şi jumătate.
Spectacolul respectă întocmai transcrierea stenogramelor procesului Ceauşescu şi la nivel vizual redă pe scenă imaginile din înregistrările autentice. Generalul Victor Atanasie Stănculescu, participant la acţiunea judiciară de acum 20 de ani, a fost prezent, joi seara, în sala de spectacol. El a venit direct din arest, primnd acordul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Spectacolul începe cu aproape o oră de proiecţii video, în care sunt prezentate materiale de arhivă cu izbucnirea Revoluţiei în Bucureşti, fuga soţilor Ceauşescu, executarea lor, dar şi portrete ale dictatorilor, realizate de pictori de curte.
Videodocumentele sunt dublate de mărturisiri ale unor personaje care au luat parte la Revoluţie - un tânăr care în acea perioadă era copil, poeta Ana Blandiana, Ion Caramitru şi fostul general Victor Stănculescu. Declaraţiile participanţilor la Revoluţie recreează atmosfera de nesiguranţă din acele zile.
În imaginile proiectate pe scenă, Ion Caramitru (interpretat de Mircea Rusu) povesteşte că, iniţial, i s-au părut neverosimile înregistrările video cu Ceauşeştii împuşcaţi. Stănculescu (interpretat de Constantin Drăgănescu) spune că înainte de proces s-a spălat pe mâini cu whisky luat de pe masa de Crăciun pe care o încropiseră participanţii la proces. În unitatea militară nu curgea apa.
Doi actori formidabili
În a doua parte a spectacolului, pe scenă este reconstituită sala austeră în care au fost judecaţi soţii Ceauşescu.
Într-un decor sumbru, care aminteşte de descrierile lui Kafka, se desfăşoară un spectacol tulburător, ce îi îngheaţă pe spectatorii care au trăit Revoluţia şi nu au reuşit să-şi şteargă încă din memorie imaginile de la proces.
La o distanţă de 20 de ani, judecata apare ca o mascaradă cu un final dinainte stabilit. Apărarea devine acuzare, iar victimele care îşi ştiu deja verdictul refuză să coopereze.
Constantin Cojocaru şi Victoria Cociaş joacă admirabil rolurile lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, reuşind să redea cu mare acurateţe gesturile şi frazele rostite de aceştia. Ceauşescu încearcă să arunce procesul în derizoriu, invocând Constituţia şi repetând îndărătnic aceeaşi frază: „Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale". Detaliile sunt redate minuţios. Soţii stau la o masă de lemn, pe două scaune incomode, cu spătar, „înghesuiţi" de tirul de acuze, fără a avea nici măcar un pahar cu apă în faţă.
Cele două tabere îşi aruncă în faţă ironii grele. Dictatorilor li se impută înfometarea populaţiei, îmbogăţirea în dauna poporului şi genocidul, iar soţii Ceauşescu dau din umeri şi mimează consternarea. În lojă, muşchii de pe faţa lui Stănculescu nici nu se clintesc.
Aplauze reţinute
În momentul pronunţării sentinţei, doi spectatori aplaudă, dar sunt reduşi la tăcere de lipsa de reacţie a publicului. Condamnaţii sunt legaţi, iar Elena Ceauşescu îi imploră pe soldaţi s-o menajeze, pentru că îi rup mâinile. Soldaţii încearcă să-i despartă, dar Elena Ceauşescu mai apucă să strige: „Nu, dragă. Împreună am luptat, împreună murim".
Ceauşeştii sunt conduşi afară din cameră. Momentul execuţiei este doar sugerat de rafalele puştilor care se aud în fundal. Spectacolul se încheie, dar nimeni nu aplaudă. Dar nu pentru că demersul artistic ar fi fost nereuşit, ci pentru că forţa de penetrare a imaginilor lasă fără reacţie publicul. Apoi, actorii revin pe scenă şi primesc aplauze pentru efortul lor.
Turneu european al spectacolului
„Ultimele ore ale lui Ceauşescu" a avut două reprezentaţii la Teatrul Odeon din Bucureşti, la 10 şi 11 decembrie, şi va pleca într-un turneu prin Europa, organizat de producătorul spectacolului, Institutul Internaţional pentru Crimă Politică, organizaţie cu sediul la Berlin (Germania) şi Zürich (Elveţia).
La 18, 19, 20 şi 21 decembrie 2009, producţia va merge la Hebber am Ufer, în Berlin. Teatrul Schlachthaus din Berna (Elveţia) va găzdui reprezentaţii în 14, 15, 16 şi 17 ianuarie 2010. La 28, 29 şi 30 ianuarie 2010, reconstituirea procesului se va face la Teatrul Gessenerallee din Zürich. La 3 şi 4 februarie 2010, la Südpol Lucerna (Elveţia) va avea loc o reprezentaţie a spectacolului „Ultimele ore ale lui Ceauşescu".
Contactaţi de „Adevărul", reprezentanţii Teatrului Odeon din Bucureşti au declarat că instituţia doar a găzduit două reprezentaţii, iar producţia nu va intra în repertoriul teatrului.
Stănculescu - „actor" la Târgovişte, actor pe scenă
Eliberat din arest special pentru a veni la Teatrul Odeon, Victor Stănculescu a fost invitat şi la o masă rotundă moderată de Rodica Culcer, care a avut loc imediat după spectacol. El a mărturisit că a ieşit din lojă, în mijlocul reprezentaţiei, pentru a-şi reveni după emoţiile revederii cadrului de atunci. „După 20 de ani am retrăit momentul dramatic în care personajul principal m-a făcut trădător.
Atunci am simţit că am fost între două plutoane de execuţie: cel al fostei puteri şi cel al Revoluţiei. A trebuit să mă rup în două - fizic, psihic, moral şi să decid de care parte să merg. Am ales să merg de partea Revoluţiei", a declarat Stănculescu.
Fostul general a primit pedeapsa de 15 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. „La Timişoara nu am comandat eu. Nu am dat eu ordin să se tragă. La Timişoara era alt comandant (...) Mă întreb şi azi dacă sunt condamnat pentru Timişoara sau pentru proces", s-a apărat el.
Despre soţii Ceauşescu, el a spus că „puteau să fie aruncaţi în mase, să fie făcuţi bucăţi, puteau fi aruncaţi în închisoare pe viaţă. Cei care au decis s-au temut de o revenire şi o contrarevoluţie. (...) Momentul cel mai clar de răzbunare a fost cel în care Trosca a fost adus la MApN, omorât şi transformat în terorist". El a mai afirmat că „răposatul general Militaru dorea să creeze o tensiune în ţară pentru a ajunge la soluţia capitală pentru foştii conducători".
Exhumarea soţilor Ceauşescu
Fostul general a mai declarat că a avut impresia că, în timpul procesului, soţii Ceauşescu au crezut că el era acolo pentru a-i ajuta. Oamenii implicaţi în proces şi execuţie au fost anunţaţi de numele acestora în ultimul moment, până atunci fiindu-le spus că este vorba de procesul „unor terorişti".
În ceea ce priveşte clarificarea procesului Ceauşescu, Stănculescu a declarat: „Nu înţeleg de ce justiţia se împotriveşte să se facă exhumarea soţilor Ceauşescu". El a mai mărturisit că „sigur i-ar găsi" în cimitirul de la Ghencea. Întrebat dacă există un adevăr care ar putea să îl elibereze, Stănculescu a răspuns rece: „Probabil că moartea".
Distribuţia spectacolului
-Elena Ceauşescu - Victoria Cociaş
-Nicolae Ceauşescu - Constantin Cojocaru
-General Victor Stănculescu - Constantin Drăgănescu
-Procurorul Dan Voinea - Eugen Cristian Motriuc
-Avocatul Nicolae Teodorescu - Alexandru Mihăescu
-Judecătorul Gică Popa - Mircea Rusu
-Regia: Milo Rau şi Simone Eisenring
-Producţia şi dramaturgia: Jens Dietrich
Se încarcă comentariile...
