Ceauşescu a vândut un Nobel

Ceauşescu a vândut un Nobel

În 1987, statul german plătea statului român 8.000 de mărci ca s-o lase pe Herta Müller să emigreze. Opera scriitoarei, răsplătită cu Premiul Nobel pentru Literatură, descrie propria existenţă din România ceauşistă.

„Încă tot nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat. E uimitor! Nu m-am aşteptat la acest premiu. Eram sigură că nu mi se va întâmpla tocmai mie. Încă nu sunt în stare să vorbesc despre acest lucru. Cred că mai am nevoie de timp să îmi pun gândurile în ordine“, a declarat Herta Müller, aseară, la conferinţa de presă susţinută la Berlin.

Citiţi şi:

• Americanii încep să devină interesaţi de opera lui Herta Muller
• Hera Muller a vizitat Banatul acum trei ani şi a refuzat omagiile oferite
• Oamenii de cultură bănăţeni, buimăciţi de Nobelul Hertei Muller
• Scriitoarea Herta Muller, lăudată de presa spaniolă
• Herta Muller: "Dictatura m-a determinat să scriu"
• AUDIO Scriitoarea bănăţeană Herta Muller a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură
• Timişoara: Librăriile au vândut aproape toate cărţile de Nobel, semnate Herta Müller
• Herta Müller felicitată de MAE pentru câştigarea premiului Nobel pentru Literatură
• Scriitoarea de Nobel ar putea transforma un sat sărac în loc de pelerinaj
• Laureatul Nobel, Herta Muller: cetăţean de onoare în localitatea natală din Banat
• Libăriile orădene nu mai au cărțile de Nobel

Scriitoarea a continuat: „Cărţile mele au vorbit întotdeauna despre comunism. Cum de a fost posibil ca un asemenea regim să dureze atât, să distrugă o ţară întreagă? 30 de ani am trăit în dictatură. La trei ani după ce am plecat din România, a căzut comunismul“.

Ieri s-a anunţat că i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Literatură, care-i va fi înmânat la 10 decembrie, la Stockholm.

Militantă pentru libertatea de exprimare

Herta Müller s-a născut la 17 iulie 1953, la Niţchidorf, lângă Timişoara, într-o familie de şvabi. A studiat limba germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între anii 1973-1976. A fost perioada când a intrat în rândul tinerilor autori de limbă germană, „Aktionsgruppe Banat”, care s-au opus vehement lui Ceauşescu şi au militat pentru libertatea de exprimare.

În 1976, după terminarea studiilor, Müller s-a angajat ca traducător la o fabrică de maşini. În 1979, a fost concediată cu scandal, pentru că a refuzat să coopereze cu Securitatea. Într-o vreme şi-a câştigat existenţa predând la o grădiniţă, iar în particular oferea lecţii de germană. În tot acest timp a fost hărţuită încontinuu de Securitate.

Din cauza presiunilor, scriitoarea a emigrat în Germania în 1987 împreună cu soţul său, romancierul Richard Wagner. Pentru ea, statul român a primit de la statul german 8.000 de mărci vest-germane (aproximativ 5.700 de euro).

„Era înţelegere oficială între şefii celor două state. Banii nu veneau pe căi normale. Erau aduşi de rude ale celor care aveau nevoie de paşaport. Sumele erau între 7.500 şi 8.000 de euro de persoană, dacă nu era absolvent al unei facultăţi costisitoare pentru stat, cum este medicina, de exemplu. Pentru Herta Müller suma a fost de 8.000 de euro”, a povestit Radu Tinu, fost colonel de Securitate care a făcut parte din structura de conducere a Securităţii din Timiş.

În luna iulie a acestui an, Herta Müller a dezvăluit pentru săptămânalul german „Die Zeit“ calvarul prin care a trecut cât timp a stat în România, cu oamenii Securităţii mereu pe urmele ei. A povestit că şi-a putut consulta, într-un sfârşit, dosarul de 914 pagini, cu numărul 4.615, sub numele conspirativ „Cristina“. Primele pagini ale dosarului ar fi fost redactate încă din anul 1983. Ea a mărturisit că, pentru a o defăima, a fost răspândit zvonul că ar fi fost agentă a Securităţii.

Trădată de cea mai bună prietenă

Abia după ce a făcut rost de dosar, Herta Müller a aflat că până şi cea mai bună prietenă a ei a trădat-o. „Jenny avea cancer – a murit demult. A povestit că a primit sarcina de a cerceta locuinţa şi activităţile noastre cotidiene. Când ne trezim şi când mergem la culcare, unde mergem la cumpărături şi ce cumpărăm. Planul locuinţei noastre şi activităţile cotidiene le-a livrat cu lux de amănunte“, a povestit autoarea.

În urmă cu trei ani, când şi-a lansat cartea în Timişoara, Herta Müller s-a întâlnit şi cu foştii colegi din Timişoara. „Am fost cu ea la cimitir la o fostă prietenă, croitoreasă, şi i-a pus o ţigară pe cruce. A zis:  «A fost cea mai bună prietenă a mea. Cu toate astea, m-a turnat în draci la Securitate»”, a povestit scriitorul timişorean Daniel Vighi.

În prezent, Herta Müller trăieşte la Berlin, iar din 1995 este membră a Academiei Germane pentru Limbă şi Poezie din Darmstadt. Guvernul german a propus-o de trei ori, încă din 1999, pentru premiul Nobel pentru Literatură. În 2007, când a fost întrebată ce semnifică acest premiu pentru ea, scriitoarea a răspuns că „singurul atu este suma mare de bani, nicidecum recunoaşterea literară“.  ; Lavinia Bălulescu, Constantin Gârbea, Mălin Bot

Herta Müller: „Securitatea mi-a făcut viaţa amară mult timp“

Cezar Paul-Bădescu: Aţi avut mult de-a face cu Securitatea, înainte să plecaţi din România şi, de altfel, acest subiect este recurent în cărţile dvs. Ce a însemnat Securitatea pentru dvs.?

Herta Müller: Securitatea nu numai că mi-a influenţat viaţa, dar aproape pot spune că mi-a făcut viaţa amară pentru o bună perioadă de timp. În ultimii ani cât am stat în România, acest organism mi-a însoţit existenţa ceas de ceas - pe stradă, la serviciu sau în viaţa particulară. Uneori veneau chiar în locuinţa mea, când nu eram acasă, şi, dacă aveau chef, lăsau semne ale trecerii lor pe-acolo. Şi „convieţuirea“ cu Securitatea a continuat şi după ce am plecat din ţară, pentru că am primit mult timp aici, în Germania, ameninţări din partea ei.

Cum reacţionaţi la presiunile lor? Reuşeau să vă intimideze?

Când am fost dată afară din fabrică, în România, m-am dus la partid şi la sindicat să-mi cer drepturile. Ştiam că nu sunt instituţii serioase, care să apere drepturile individului, dar m-am făcut că nu ştiu asta şi am vrut să-i provoc. Eu plăteam cotizaţia la sindicat şi ar fi fost normal să fiu ajutată de el dacă am fost dată afară dintr-o întreprindere.

Numai că normalitatea în România acelei vremi era cu semn schimbat. Un lucru normal era perceput ca o provocare, pentru că nimeni nu mai era obişnuit cu normalitatea. Bineînţeles că toţi m-au dat afară, cu scandal. Dar, dacă tot mă cicăleau, am vrut să-i cicălesc şi eu. Când am fost la interogatoriu, securistul care s-a „ocupat“ de mine îmi zicea că eu tot sunt „naţionalitate conlocuitoare“ şi, dacă nu îmi place în România şi de poporul român, să mă duc la capitaliştii şi la naziştii mei. Atunci eu i-am spus: „Bine, eu sunt «conlocuitoare», dar dvs. sunteţi român.

Nu vă doare să vedeţi ce se întâmplă în jurul dvs., câtă nenorocire şi suferinţă există în România? Cât timp va mai sluji Securitatea un regim criminal?“. Omul a rămas la început fără grai, apoi a început să urle că eu trebuie să fiu nebună dacă spun lucrurile acelea.

În România există voci care spun că mai bine să-i lăsăm în pace pe foştii securişti, că sunt oameni bătrâni...

Da, săracii!... Şi noi îmbătrânim, nu numai cei care au lucrat pentru Securitate. De câte ori am fost anchetată, îmi tratam disperarea cu gândul că şi securistul din faţa mea o să moară la un moment dat; încercam deci să-l aduc la acelaşi nivel cu mine. Fireşte că sunt bătrâni, dar acum să-i compătimesc pentru asta? Nimeni n-o să-i ancheteze pentru ce au făcut, cum ar fi procedat ei, dar e necesar să se ştie adevărul. (interviu acordat revistei „Dilema veche“, în 2005)

Drama comunismului din România, povestită în cărţi

 Debutul Hertei Müller s-a produs în 1982, când a publicat un volum de proză scurtă  intitulat „Niederungen“ („Ţinuturi joase“), cenzurat în România şi apărut ulterior, în variantă completă, în Germania. Mai toate cărţile sale merg pe urmele propriei biografii, focusul căzând asupra consecinţelor confruntării sale cu regimul comunist şi cu tentaculele prea lungi şi insidioase ale Securităţii.

Sala de clasă din satul Niţchidorf în care a învăţat scriitoarea

În anii următori a publicat constant, revizitând efectele opresiunii politice asupra propriei vieţi şi, indirect, asupra individului. Au urmat, printre altele, „Drückender Tango“ („Tangoul opresiv“, 1984), , „Barfüßiger Februar“ („Februarie desculţ“, 1987), „Wie Wahrnehmung sich erfindet“ („Cum percepţia se inventează pe sine“, 1990), „Reisende auf einem Bein“ („Călătorind într-un picior“, 1992).

În 2000, Herta Müller publică volumul de poezii „Im Haarknoten wohnt eine Dame“ („În coc locuieşte o damă“). 2003 este anul apariţiei uneia dintre cele mai cunoscute şi de impact cărţi ale sale, respectiv gruparea de eseuri reunite sub titlul „Regele se-nchină şi ucide“, tradusă în limba română doi ani mai târziu.

Volumul „Die blassen Herren mit den Mokkatassen“ („Palizii domni cu ceştile lor de espresso“) a fost publicat  în 2005, ultimul său roman fiind „Atemschaukel“ (2009), romanul nominalizat la Premiul Deutscher Buchpreis care tratează problema deportării membrilor minorităţii germane în Uniunea Sovietică după cel de-al Doilea Război Mondial.

Cărţile Hertei Müller au fost traduse în numeroase limbi, de la franceză şi engleză până la daneză, finlandeză, islandeză, croată, portugheză, maghiară sau spaniolă. De altfel, câteva dintre volumele sale au avut parte de ediţii în chineză, japoneză şi turcă. 

Germani premiaţi cu Nobelul literar

-Herta Müller a adus Germaniei cel de-al zecelea Premiu Nobel pentru Literatură, la 107 ani după prima distincţie primită de această ţară, care era şi al doilea Premiu de la înfiinţarea Fundaţiei Nobel.
-Theodor Mommsen (1902)
-Rudolf Eucken (1908)
-Paul Heyse (1910)
-Gehart Hauptmann (1912)
-Thomas Mann (1929)
-Hermann Hesse (1946)
-Nelly Sachs (1966)
-Heinrich Böll (1972)
-Günter Grass, laureat acum exact 10 ani, în 1999
-Herta Müller (2009)

Scriitoarea este a doua femeie laureată cu Nobel din Germania după Nelly Sachs (1966), iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de la primul Nobel primit de o femeie: Selma Lagerlöf.

Premiaţi cu Nobel originari din România

-Dr. George E. Palade primeşte în 1974 Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve, pentru „descoperiri privind organizarea funcţională a celulei, ce au un rol esenţial în dezvoltarea Biologiei Celulare moderne“. În 1975 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
-Profesorul Elie (Eliezer) Wiesel, născut în 1928 la Sighetu Marmaţiei, scriitor şi ziarist, supravieţuitor al Holocaustului, a fost distins, în 1986, cu Premiul Nobel pentru Pace. Comitetul Norvegian al acestui  premiu l-a numit „un mesager al omeniei“. 
-Scriitoarea Herta Müller, câştigătoarea din acest an a Premiului Nobel pentru Literatură.

Cărţile Hertei Müller în limba română

-„Încă de pe atunci vulpea era vânătorul“, roman, Editura Univers, 1997 (ecranizat de Stere Gulea în filmul „Vulpe vânător”).
-„Regele se-nchină şi ucide“, eseuri, Editura Polirom, 2005.
-„Este sau nu este Ion“, volum de poeme cu tăieturi din ziare, Editura Polirom, 2005 (singura carte pe care Herta Müller a scris-o în limba română)
-„În coc locuieşte o damă“, versuri, Editura Vinea, 2006.
-„Animalul inimii“, roman, Editura Polirom, 2006.

Editura cu care scriitoarea are în prezent contract este Polirom, care va publica, de acum, cărţile ei în Colecţia „Biblioteca Polirom“