Ce vrea şi ce poate diplomaţia românească
0
Criza obligă România să-şi ierarhizeze mai bine obiectivele de politică europeană şi globală. Reunită, ca în fiecare an, la început de septembrie, diplomaţia românească se întreabă cum să realizezi multe, cu resurse financiare la cotă de avarie. Dacă nu chiar mai rău.
Citiţi şi:
- Diaconescu: E nevoie de eforturi serioase pentru ca Nabucco să fie pus în aplicare
- Diaconescu spune că în MAE mai există foşti colaboratori ai Securităţii
- Ambasadorul SUA în România, un fost lobbyist favorizat de Obama
Ultima rectificare a tăiat aproape cinci milioane de euro din bugetul Ministerului Afacerilor Externe şi mai bine de 50 de posturi de la misiunile diplomatice au fost desfiinţate. Câteva obiective de diplomaţie publică sunt astfel aproape compromise, cum ar fi marcarea a 20 de ani de la revoluţia din decembrie 1989.
„Până la urmă, criza ne obligă şi la formularea mai atentă a priorităţilor noastre, la o analiză mai profundă a ceea ce putem într-adevăr atinge în condiţiile existente” – este partea plină a paharului, văzută de secretarul de stat pentru afaceri globale, Doru Costea. După aderarea României la NATO şi la Uniunea Europeană, diplomaţia românească se află în şantier. Un nou proiect trebuie pus în loc, aşa că totul este de făcut. Dar ce poate fi atins?
Ce am putea în Europa
În plan european, prioritatea o reprezintă negocierile pentru obţinerea unui loc cât mai bun în Comisia Europeană. Aici, îngrijorările diplomaţilor sunt legate de întârzierea primirii „mutărilor în plic” din partea factorului politic.
„Ar fi bine ca noi să ştim ce vrem. Şi cu cât vom şti mai repede ce vrem, cu atât vom avea poziţii mai bune de negociere, un proces în care, de data aceasta, diplomaţia are un rol foarte important”, spune secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Mazuru.
Însă comisarul european reprezintă numai partea vizibilă a aisbergului. Uniunea Europeană se află la rândul ei într-o reconstrucţie a instituţiilor. Chiar dacă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este legată de succesul referendumului irlandez de la 2 octombrie, pregătirile pentru noul chip al Europei se fac deja.
Nu numai că Europa va avea, în sfârşit, numărul de telefon pe care îl tot aşteaptă americanii ( a se subînţelege că UE va avea personalitate juridică ), dar îşi va construi şi propriul aparat diplomatic. La care vor contribui toate statele membre. Competiţia pentru ocuparea poziţiilor-cheie în această nouă strucură este la început, iar MAE român se află în stadiul selectării personalului.
Dacă nu Marea, măcar Dunărea
Cu toate declaraţiile publice binevoitoare, Parteneriatul Estic, lansat de Polonia şi Suedia pentru ţările din „zona gri” a spaţiului ex-sovietic, a fost înghiţit cu noduri la Bucureşti. Motivul: este pus în umbră proiectul Sinergiei la Marea Neagră, prima mare iniţiativă românească în calitate de stat membru al UE, lansat chiar în ianuarie 2007.
România încearcă să răspundă acestei situaţii prin susţinerea unei noi iniţiative, legată de cooperarea la Dunăre, având ca principal partener Austria. Şi îşi doreşte ca proiectul să fie operaţional în timpul preşedinţiei ungare a UE, în prima parte a anului 2011.
Un NATO pentru energie
Şi NATO se află într-un proces de reconstrucţie. Odată cu numirea noului secretar general, în Alianţă a început procesul, lung şi complicat, de regândire strategică. România are interesul ca regiunea Mării Negre să rămână în primele rânduri pe agenda NATO, iar scutul antirachetă să acopere întregul teritoriu al ţării. Suntem direct interesaţi şi de implicarea NATO în problemele securităţii energetice.
Finalizarea proiectului Nabucco rămâne prioritatea, iar după semnarea documentului politic de la Ankara, în 13 iunie, rolul principal revine companiilor, spune secretarul de stat pentru afaceri globale Doru Costea. „Nabucco rămâne cel mai viabil din punct de vedere economic şi politic.
Deocamdată, nu am primit nicio propunere referitoare la South Stream. Nu putem avea o atitudine faţă de proiecte ipotetice. Asta nu înseamnă că nu vom analiza toate variantele” spune, la rândul lui, secretarul de stat pentru afaceri europene, Bogdan Mazuru.
Cât priveşte relaţia cu Statele Unite, secretarul de stat pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, este convins că Washingtonul îşi va menţine interesul pentru regiunea noastră.
„Actuala administraţie, aflată la început de drum, examinează cu prioritate problemele globale. În martie am primit vizita secretarului de stat adjunct pentru Europa şi Eurasia, aflat într-un turneu regional. Nu cred că angajamentul american în această regiune poate fi pus sub semnul întrebării”, spune Aurescu.
Extindere economică, pe căile cunoscute
Pentru a susţine expansiunea economică – atât cât este ea posibilă în condiţiile crizei –, diplomaţia a ales o direcţie prioritară: Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Sunt, potrivit secretarului de stat Doru Costea, singurele regiuni cu care balanţa comercială a României este excedentară. Argument la care se adaugă tradiţiile prezenţei economice româneşti în aceste zone.
„Există acolo proiecte de infrastructură şi de industrializare, pe care statele le fac în pofida crizei. Suntem în căutarea unui proiect major, a cărui realizare ar reprezenta o deschidere importantă”, afirmă Costea.
Moldova: mingea e la Chişinău
După evenimentele din aprilie, România a reuşit să pună situaţia de la Chişinău pe agenda UE. Aceasta, într-un moment în care mulţi ochi de la Bruxelles vedeau Moldova mai curând în „curtea” Federaţiei Ruse.
Din punctul de vedere românesc, mingea se află acum la Chişinău, de unde se aşteaptă o construcţie guvernamentală care să garanteze orientarea pro-europeană. Lucru care va plăcea la Bruxelles şi care va deschide şi României noi căi de a ajuta la procesul de europenizare al Republicii Moldova.
Cât despre refacerea relaţiilor Bucureşti-Chişinău, aceasta ţine mai mult de factorul politic decât de diplomaţie. Iar tema va deveni prioritară după alegerile prezidenţiale din România. Ocazie cu care, de altfel, şi unele dintre direcţiile valabile azi ar putea fi modificate.
Se încarcă comentariile...
