Procurorul care s-a ocupat de cazul „Târgu Mureş ’90“: Ce s-a întâmplat acolo nu are legătură cu spontaneitatea
0
Conflictul interetnic din martie 1990 a fost forţat prin apariţia în mass-media română şi maghiară a unor articole instigatoare. Procurorul care a anchetat evenimentele sângeroase din 19-20 martie 1990, Dan Petru, afirmă: „Ce s-a întâmplat la Mureş nu are nicio legătură cu spontaneitatea“.
Conflictul interetnic de la Târgu-Mureş a fost anunţat săptămâni la rând în mass-media abia eliberate de sub sarcina de serviciu socialistă.
Vezi aici FOTOGALERIE cu evenimentele din 20 martie 1990.
Aceiaşi ziarişti care nu pridideau în a inventa noi epitete pentru slava României socialiste şi a părinţilor săi spirituali se aflau la pupitrele de comandă ale principalelor publicaţii de presă, teoretic proaspăt eliberate.
În zilele de dinaintea izbucnirii violenţelor pe străzi, o serie de articole publicate în ziare locale, dar şi în presa centrală, construiau o stare de tensiune bazându-se pe o presupunere niciodată dovedită: cercuri extremiste se pregătesc să ne fure Ardealul.
Miza negativă era una dublă: în timp ce românilor li se transmitea să nu renunţe la lupta pentru protecţia propriei naţii, maghiarilor li se prefigura, în scris, un scenariu cât se poate de sumbru în care România nu mai era o casă primitoare.
Misterul statuii „profanate"
O cronologie a modului în care presa a reacţionat la evenimentele ce anunţau conflictul din martie 1990 poate fi retrasată în 13 ianuarie când apărea, pentru prima dată de la victoria Revoluţiei, tema şcolarizării în limba maghiară. În acea zi, secţia maghiară a Liceului teoretic Bolyai Farkas, din Târgu-Mureş, a cerut refacerea statutului maghiar al instituţiei de învăţământ, după modelul aplicat până în 1960.
Potrivit documentelor din dosarul privind evenimentele din martie '90, a doua zi de la acest eveniment, poşta locală trimitea un telex în oraşele locuite în majoritate de români, în care erau descrise presupuse acţiuni „antiromâneşti" din Târgu-Mureş. Telexul conţinea următorul apel: mesajul să fie popularizat „în toate ramurile de activitate".
În 28 februarie 1990, ziarul mureşean „Cuvântul Liber" publica un articol în care se anunţa „profanarea" statuii lui Avram Iancu din Târgu-Mureş de către maghiarii din oraş. Incidentul consta într-un înscris în limba maghiară: „LE VED". Momentul este unul cheie, extrem de contestat dinspre ambele părţi. Poliţia locală nu a descoperit niciun vinovat, criticând în repetate ori conţinutul articolului de presă.
În replică, populaţia maghiară, prin vocea avocatului Kincses Elod, a trecut în zona interpretării lingvistice şi gramaticale. Potrivit lui Elod, „VED" se scrie, de fapt, cu doi de „D", iar ordinea corectă a cuvintelor, „cunoscută de orice maghiar", este „VED LE", adică „DĂ JOS". Concluzia etnicilor maghiari: cel care a scris aşa ceva nu poate fi ungur.
Un eveniment,
Două interpretări
În 17 martie 1990, o ştire „Rompres", preluată de ziarul „Adevărul", anunţa pasul decisiv spre conflictele ce aveau să izbucnească peste numai două zile. O ştire de numai opt rânduri, intitulată „Ce şi-a permis o farmacistă", anunţa problema: „Iată ce s-a întâmplat în noaptea de vineri în municipiul Târgu-Mureş. Doamna Körmöczi, directoarea Farmaciei nr. 28, a schimbat plăcuţa cu numele farmaciei, traducând-o în maghiară şi anunţând că, din acel moment, farmacia nu mai era deschisă decât pentru maghiari".
Acelaşi incident era preluat şi de către Radio Kossuth din Budapesta, însă dezvoltarea evenimentelor era diametral opusă: „În faţa Farmaciei nr. 28 s-au adunat circa 50 de români, dintre care unul a pătruns în farmacie şi a început să şteargă inscripţia în limba maghiară «Gyogyszertar» de pe geamul vitrinei, rămânând astfel doar inscripţia în limba română: «Farmacie».
În acelaşi număr al ziarului „Adevărul", cel din 17 martie 1990, pe aceeaşi pagină, era publicat şi mesajul lui Ioan Scrieciu, vicepreşedinte al CPUN Mureş, un naţionalist înverşunat, care astăzi consideră că „încercările ungurilor de a ne fura Ardealul datează chiar din anii '80". În textul intitulat „Provocare?", Scrieciu îi declara aceluiaşi redactor Rompres că maghiarii au depus la Târgu-Mureş coroane purtând panglici cu steagul naţional al Ungariei.
Sub descrierea de „provocare a extremiştilor", Scrieciu readucea în discuţie, la aproape o lună distanţă, incidentul „profanării" statuii lui Avram Iancu din Târgu-Mureş.
După doar două zile, Târgu-Mureş devenea centrul unor cumplite confruntări de stradă, în urma cărora au murit cinci oameni, iar alte 278 de persoane au fost rănite.
17 martie 1990. Ştirea Rompres, care, preluată de mai multe ziare, a detonat „bomba interetnică“ la Târgu-Mureş
Victima, subiect de tabloid
Denaturarea cu iz de propagandă a continuat şi la finalul violenţelor de stradă. După ce identitatea lui Mihai Cofar, cunoscut mai mult sub numele de Cofariu, persoana căzută şi lovită în plină stradă, a fost plimbată ca într-un meci de ping-pong, celebrul tabloid german "Bild" venea, în numărul din 25 martie 1990, cu o dezvăluire "incendiară".
Mihai Cofariu era, de fapt, Ioan Săcarea, un român decedat imediat după incidentele violente. Miezul textului era ipotetica declaraţie a mamei lui Săcarea: „«Acesta este fiul meu». Spune Susana Săcarea, 59 de ani. Îşi strânge mâinile, vocea îi tremură. «Mulţumesc Dumnezeului că mi-a lăsat copilul meu»".
La numai câteva zile, Ioan Săcarea avea să moară din cauza rănilor cauzate în confruntările de stradă, fără nicio legătură însă cu cele în care fusese implicat Mihai Cofariu. Ştirea, un veritabil "fonfleu" potrivit lui Dan Petru, procurorul care a instrumentat dosarele privitoare la victimele din martie 1990, nu a fost rectificată niciodată de publicaţia germană. La fel cum, niciodată, realizatorii documentarului TV în care Mihai Cofariu era prezentat ca fiind un maghiar bătut cu bestialitate de români nu au rectificat informaţia falsă care a îngrozit Europa.
Titlurile vremii
„Provocarea de la Târgu-Mureş" - „Adevărul", 15 martie 1990
„La Târgu-Mureş ni se şterge limba" - Radio Kossuth, Budapesta
„Unitatea naţională în pericol!" - „România Liberă", 22 martie 1990
Filmul de după 20 de ani
Cea mai mare parte din materialele de presă apărute în perioada confruntărilor din martie 1990 au fost grupate de un regizor maghiar din Târgu-Mureş, într-un documentar gigantic, de aproximativ 11 ore.
Potrivit lui Gyula Miholcsa, angajat al TVR, secţia maghiară, ideea documentarului le-a venit reprezentanţilor „Bernady Gyorgy", o fundaţie din Târgu-Mureş condusă de actualul ministru al Mediului, Laszlo Borbely.
„Cei de la fundaţie au o bază de documentare enormă, strânsă cu migală, an de an, din 1990 încoace. Ce este cu adevărat spectaculos
este faptul că ei deţin materiale realizate de amatori, oameni care practic nu pot fi acuzaţi în vreun fel de părtinire. Ei m-au rugat să fac un film cu ocazia comemorării a 20 de ani de la acele evenimente, însă strângând materialul ne-am dat seama că aproape tot este vital pentru a înţelege mai bine acele zile. Aşa s-a ajuns la actuala dimensiune a producţiei", povesteşte Miholcsa.
Filmul, numit „Martie negru - Târgu-Mureş", va fi prezentat, în oraşul violenţelor de acum 20 de ani, pe parcursul zilelor de 19 şi 20 martie, în trei sesiuni de vizionare.
"Sper ca imaginile prezentate să fie neplăcute pentru ambele părţi."
Gyula Miholcsa
regizor
Tensiuni „interetnice" de restaurant
Procurorul Dan Petru nu a avut acces la informaţiile clasificate
Manipulările şi instigările de presă au făcut parte şi din peisajul primilor ani ce-au urmat evenimentelor din martie 1990. Potrivit procurorului Dan Petru, cel care s-a ocupat de instrumentarea dosarului „Mureş '90", în perioada 1990-1993 au existat mai multe articole de presă, apărute în publicaţii locale ce se adresau ambelor etnii, în care conflicte întâmplătoare erau prezentate ca rezultatul unor tensiuni interetnice duse la extrem.
„De exemplu, un român şi un ungur se întâlneau într-un restaurant şi, după câteva ore de petrecut, se luau la bătaie. A doua zi, totul era pus pe baza etniilor şi a urii dintre români şi maghiari. Apoi îi chemam la audieri. Oamenii nu se cunoscuseră niciodată, stăteau spăşiţi, şi-şi cereau scuze că au băut prea mult", spune Petru.
O mare componentă a stării de tensiune ce a dus, în final, la confruntările sângeroase a fost pusă şi de către anchetator pe seama presei vremurilor. Fără a fi vreun cititor de ziare foarte constant sau interesat, Dan Petru afirmă că a făcut deducţiile de rigoare în special prin audierea unora dintre cei implicaţi în bătăi şi preluarea reacţiilor acestora.
„L-am audiat pe un cetăţean maghiar care trăsese cu bile de rulmenţi asupra manifestanţilor români, folosind o praştie. Omul fusese prezentat ca o adevărată mostră a violenţei. Când intru în birou găsesc un om distrus, vai de mama lui... Ne-a declarat atunci: «Credeţi-mă, nu mă recunosc eu pe mine». L-am verificat complet. Omul nu era violent, ba chiar toţi cei care-l cunoşteau ni l-au prezentat ca pe cineva demn de toată isprava", afirmă Dan Petru.
Investigaţii cu ochii pe televizor
Toate instigările şi manipulările de presă de la începutul lui 1990 nu au oprit însă echipa de procurori ce s-a ocupat de instrumentarea dosarului „Târgu-Mureş" să se folosească de toate înregistrările video ce le-au fost puse la dispoziţie. La 20 de ani distanţă de la acele evenimente, procurorul Dan Petru recunoaşte: fără acele imagini, ancheta nu ar fi fost posibilă.
„În haosul din acele zile, ne-ar fi fost practic imposibil să identificăm vinovaţii. Am strâns toate imaginile şi, zilnic, chemam câte 100-200 de angajaţi ai marilor întreprinderi din oraş. Treceau şi zile în şir până vreunul îl recunoştea pe un participant din imagini", povesteşte Petru.
Ironia sorţii, agresorii lui Mihai Cofariu au fost identificaţi chiar după imaginile din documentarul regizat de Peter Swain, aceeaşi producţie care prezentase victima drept „un etnic maghiar bătut de către români".
"Ce s-a întâmplat la Mureş nu are nicio legătură cu spontaneitatea."
Dan Petru
procuror
Se încarcă comentariile...
