Casele au răsărit ca ciupercile după ploaie

şi şi-au ridicat nivelul de trai, care astăzi poate fi comparabil cu cel al occidentalilor.Dincolo de suferinţa pe care familiile despărţite o resimt, oamenii spun că munca în străinătate

şi şi-au ridicat nivelul de trai, care astăzi poate fi comparabil cu cel al occidentalilor.
Dincolo de suferinţa pe care familiile despărţite o resimt, oamenii spun că munca în străinătate pare să fie singura soluţie pentru a-şi rezolva problemele ce ţin de asigurarea unei locuinţe şi educaţia copiilor. Dacă s-ar fi mulţumit să rămână în ţară, oamenii sunt convinşi că nu s-ar fi văzut mai nimic de pe urma muncii lor. Din munca în agricultură nu se trăieşte decât de azi pe mâine, iar fabricile care ar fi putut să-i plătească mai bine şi-au cam încheiat activitatea, cele mai multe fiind închise în momentul de faţă. Nu acelaşi lucru se petrece în străinătate. Acolo, cu toate că sunt departe de casă şi sunt văzuţi ca nişte emigranţi, fără prea multe drepturi, românii nu mai fac niciun moft în ceea ce priveşte condiţiile de muncă. Pentru un ban în plus, aceştia sunt dispuşi la munci grele, în construcţii, agricultură, croitorie, menaj casnic ş.a. Cei mai mulţi au chiar şi două joburi, depăşind 12 ore de muncă într-o zi. Felicia Arcaleanu a recunoscut că a fost nevoită să plece în Spania pentru că îşi dorea foarte mult o casă mai mare, mai frumoasă în care să-şi îngrijească şi să-şi crească copiii. "Cu banii pe care i-aş fi câştigat în România nu aş fi putut trăi. Nu poţi face o casă, să pleci într-un concediu. Am fost plecată cu două contracte şi a fost foarte bine. În patru luni - patru luni şi jumătate am câştigat foarte mulţi bani. şi soţul meu este plecat. Acum, el munceşte în străinătate, eu sunt acasă. Am grijă ca oamenii să facă treabă bună, pentru că ne construim o casă, cea mult visată". Cum cei mai mulţi dintre localnici sunt plecaţi de ani buni la muncă în Italia, Spania, Germania, America sau Noua Zeelandă, familiile care au primit agoniseala acestora au reuşit să îşi ridice casele mult visate. Alţii nu le-au finalizat, dar nu este decât o chestiune legată de timp. O altă categorie de oameni care au muncit în străinătate s-au mulţumit doar cu renovarea caselor bătrâneşti. În orice caz, în fiecare vară le place să se întoarcă acasă, nu pentru a se odihni, cum am crede, ci pentru a pune umărul la treabă şi a grăbi, astfel, împlinirea unui proiect la care toţi membrii familiei au visat: un cămin în care să se simtă confortabil.